*
La pierzanie te duce muierescul sfat
şi a-l ajuta pe ticălos e-un greu păcat.
De nu-ţi ucizi duşmanul când îl ai în faţă,
unelteşti la propria ta viaţă.
Când pe-o piatră stă un şarpe şi o piatră ai în mână,
prost eşti dacă şovăi şi-l laşi viu să mai rămână.
Mă gândesc altminteri şi spun:
„Mai bine amâni uciderea prinşilor,
căci putinţa-alegerii rămâne şi pot fi omorâţi
sau cruţaţi. Dacă sunt răpuşi de-ndată,
poţi pierde vreun câştig şi un alt prilej
s-ar putea să nu se mai ivească”.
Uşor iei viaţa celor vii,
dar nu mai poţi să-i reînvii.
Arcaşul vrednic e stăpân pe sine:
săgeata ce-a plecat nu mai revine.
*
Cinstire să n-aştepte înţeleptul
ce se ia la ceartă cu zăludul.
Şi de-ajunge-acesta să-l întreacă
în vorbire nu-i mirare:
zdrobită-i perla de-o piatră oarecare.
Minune nu-i privighetoarea că nu ştie
să cânte dacă-i stă şi-un corb în colivie,
şi că-nţeleptul, hărţuit de derbedei,
nepăsător se-arată-atunci faţă de ei.
O piatră rea când perla cupei de-aur o zdrobeşte,
nu scade-al aurului preţ şi-al pietrei nu sporeşte.
*
Nu-i de mirare dacă înţeleptul amuţeşte-n
faţa unor inşi nevrednici, căci sunetele harpei
întrecute-s de bătăi de tobă și mireasma ambrei
se pierde-n duhoare de usturoi.
Cu trufie glasul şi-l înalţă-n vânt netotul,
căci pe-al înţeleptului l-a acoperit cu totul.
N-a aflat că blândul cântec din Hegiaz
e-nghiţit de-al tobei vuitor talaz?
*
De cade perla în noroi,
tot preţioasă-i şi de soi,
iar prafu-n cer dacă se urcă,
la fel ca şi-nainte – spurcă.
*
Omul înzestrat cu deosebite însuşiri,
dar lipsit de-nvăţătură e de plâns,
iar învăţătura făr-de har, în vânt se pierde.
De-obârşie altă e cenuşa,
căci din cer se trage focul,
dar cum cenuşa are vreo-nsuşire,
pulberii e-asemeni.
Nu trestia-i dă zahărului preţ,
ci însuşirea de-a fi dulce.
Vezi, Canaan, fiul lui Noe, fost-a prost din fire.
A fi odraslă de profet nu este-o însuşire.
Tu nu obârşiei să-i faci dovadă, ci vreunui har!
Din spin se trage trandafirul şi Abraham doar din Azar.
*
Moscu-nmiresmează prin el însuşi,
nu prin ce spune spiţerul despre el.
Tăcut e învăţatul, asemenea dulăpiorului din spiţerie,
dar glasul prostului răsună ca toba cu lăuntrul gol.
Un învăţat printre netoţi
(cum pilduiesc amicii toţi)
e-aşa cum printre orbi e cea cu nuri,
cum e Coranu-n casă de ghiauri.
Prietenia pârguită-n lungul anilor
nu-i drept ca doar o clipă s-o destrame.
Pietrei, ca rubin s-ajungă-i trebuiră ani de-a rândul,
Tu-ntr-o clipă-n pulbere-l prefaci, c-o piatră sfărâmându-l.
Cugetul ajunge la cheremul trupeştilor plăceri
ca bărbatul slab din fire-n mâna-nşelătoarelor muieri.
*
Năzuinţa lipsită de puterea de-mplinire
naşte-nşelăciune şi-amăgire,
iar puterea făr-de năzuinţă –
rătăcire şi nesăbuinţă.
Prevedere, chibzuire şi putinţă de-mplinire!
Proştii-averi şi ţări când storc,
ele împotriva lor se-ntorc.
*
Omul darnic ce mai trage-un zaiafet
e mai bun decât piosul ce posteşte şi tot strânge la bănet.
Cel ce se lipseşte de plăceri spre-a fi de lume lăudat
se lipseşte-n fapt de ce-i îngăduit şi ajunge la păcat.
Vai de pustnicul, ce-n colțul său, de crez nu dă dovadă!
Ce-ar putea într-o oglindă neagră-atunci să vadă?
*
Încet-încet într-o ogradă,
grăunţele fac o grămadă
şi cu strop de ploaie
se-adună în puhoaie.
Cine braţ puternic n-are
strânge pietricele pe cărare
şi prilejul îl adastă
spre a-şi izbi duşmanii-n ţeastă.
Strop cu strop se-adună până fac izvoare.
Râu cu râu se-adună până fac o mare.
Ce e mult se strânge din puţin.
Bob cu bob hambaru-ajunge plin.
*
N-ar trebui ca învăţatul s-arate îngăduinţă
faţă de sminteala omului de rând. Păgubi-vor amândoi.
Primu-şi va vedea ştirbită demnitatea,
iar celălalt prostia-ndreptăţită.
Celui josnic de-i vorbeşti cu omenie
mai trufaş şi îndărătnic o să fie.
De osândit e păcatul, mai ales
cel săvârşit de către-nvăţat,
căci învăţătura spadă e-mpotriva lui Satan.
Şi de cade prins cel ce mânuieşte spada,
de mare ruşine se acoperă.
Mai bine om de rând, năpăstuit de soartă,
decât un invățat ce-n chip nedemn se poartă.
De primu-şi pierde drumul, e că orbirea-l mână.
Ochi buni de are-al doilea, tot cade în fântână.
*
Viaţa-şi află sprijin în suflare
şi lumea fiinţează între două nefiinţe.
Nebuni sunt cei ce-şi vând credinţa
pentru bunuri pământeşti.
Cei ce pe Iosif l-au vândut,
ce cumpărat-au oare-n schimb?
O, fii ai lui Adam, nu făcut-am oare
legământ să nu vă închinaţi Satanei?.
Împinsu-te-a vrăjmaşul s-o rupi cu Domnul Sfânt.
Cu cine-ai rupt? Cu cine făcut-ai legământ?
*
Pe cei pioşi nu-i poate birui Satan
şi nici pe obidiţi să-i frângă vreun sultan.
Nu-l ajuta pe cel ce nu se roagă,
chiar dacă foamea limba i-o dezleagă.
Celui ce nu-mplineşte sfânta datorie puţin
îi pasă de ce-ţi datorează ţie.
Dacă de pe urma unui om, în tot răstimpul vietii,
nimeni n-a mâncat vreo pâine, după moarte,
nici că fi-va pomenit.

Refren:
Ai grijă ce vorbești căci totul e interpretabil
Fiecare crede ce crede el că e valabil,
Capul plecat sabia nu-l taie, dar doare
Se știe, fiecare pasăre pe limba ei moare.

Ierbaru’ part 1:
Fapta bună nu moare, în timp ce fapta rea
Te îndeamnă să îi măsori pe alții cu palma ta
Spui că timpul înseamnă bani, deci înseamnă că vrei
Să găsești casă de schimb ca să schimbi timpul în lei
Părerea ta personală, e că ce e mult strică,
Dar când e vorba de bani valoarea ți se pare mică
Într-adevăr calul de dar nu se caută la dinți
Dar dacă îl căutau troienii, mureau fericiți
Cine fură azi un ou, mâine fură un bou, gândești
Da mâine fumează Kent, în loc de Mărășești
Omul dă sfaturi la alții, nu se poate sfătui pe sine
Se știe, înegriind pe altul, nu te albești pe tine
Încearcă să îi ierți pe toți, dar cu tine fii dur
Și așteaptă necazul sperând să vină singur

Ref:
Ascultă ce spun, știu această vorbă de la un bătrân
Zicea că practica devine profesorul cel mai bun.
Și toate se rezumă la final în câteva cuvinte, pilde
Iar fraierii cad fiindcă nu se pot prinde

Strofa 2:
Pilde! De ce crezi că ți se spune să fii cuminte
Ia aminte la ce spun cei dragi când vezi că lumea minte,
Tu pune preț pe puteri spirituale
Că n-o să poți să faci prea multe cu bunuri materiale
Și să nu te miri că nu o să găsești gustul unor amintiri
Am pentru tine informații exact ca un canal de știri,
Învață din orice povată, și fă pași în față
Că școala vieții n-are decât o singură vacanță.
Experiența o acumulezi de-a lungul vieții
Dar degeaba începi să le înțelegi pe toate în pragul bătrâneții
Sau de tânăr Don Juan, fără să știi
Că frustrațiile-s companie pentru banii de foarte mulți ani
Și faci plata frumos, că n-are nici un rost
Că dacă banii ar vorbi ție ți-ar zice că ești prost
Că respectul și dragostea-s înainte de toate,
Nu se găsesc la magazin frumos ambalate
[Secvențe luate din filmul „Cel mai iubit dintre pământeni”]