Să fie paceeee!
Viața e ca un joc pe calculator și nu știu tastele
Uneori joc mai prost decât toate proastele
Dar alteori prind zile în care o fac bine
Și dacă stai pe bară joc și pentru tine
Horă, frăție. Pentru ce-mi zici tu mie
n-ar trebui să iau hârtie – ”Tu scrii doar pentru a scrie! ”
Am fost ales să muncesc pentru cei ce-i iubesc
Mulți n-au fost aleși, dar comentează cum trăiesc.
Eu îmi văd de viața mea, tu îți vezi de viața mea
Și ecuația e greșită că nu-ți vezi de viața ta
Vezi-ți de viața ta, sunt sigur că ai multe de făcut
În loc să pierzi timpul aiurea, să-mi dedici un vers urât.
Aici e creație prin perspectiva morții
Îți amintesc c-o să ne ducem cu toții
Și mult n-o să-ți mai scriu, sunt bătrân, e târziu
Și toată cearta ta o să se ducă pe pustiu.
Nu mă mai certa, fine, că n-o să te simți bine
Am o luptă aprinsă de dus și nu cu tine
Ai grijă de ai tăi, cântă pentru cine te ascultă
Cu inima deschisă, că viața e scurtă.
Vezi, anii trec, vreau să te văd înțelept
Poezia nu-i un sport și tu chiar ai un talent
Dar ești cam crud, cred, te înțeleg, o să fii copt
Și atunci sunt sigur, îmi vei mulțumi pentru tot.
[Refren]
Cândva eram copii și nu știam că va veni o zi
În care vom fi mai înțelepți prin melodii
Fă bine inimii și ajută pe cineva prin ce scrii
Că mulți copii ne ascultă acum, la ore târzii.
Zi-le ce știi să-i ferești pe străzi de primejdii
Să știe bine în viață morala poveștii
Că părinții nu-s acasă, pleacă pentru ei la muncă
Și bunicii se duc mai devreme, cine-i mai educă?
Pot să fiu un tată bun pentru cine mă ascultă
Să știe mai ales când să ducă o luptă
Să știe când să facă pace, să se ferească de ace
Și-n loc să stea pe străzi să facă doar ce-i place.
Fiecare om să crească în suflet un pom
Și site-ul lor să fie de azi fericiți.com
Puștii ăștia sunt pe altă frecvență, fine
Nu înțelegi că sunt mai sensibili ca tine.
Știam un gândăcel în pumni ce-l strângea să-l rupă
Și prea târziu a fost când l-a deschis copilul după
Vezi? Și din povești înveți uneori să trăiești
Astăzi sunt Puiul de Ion Alexandru Brătescu-Voinești.
Și te învăț să-i ferești că toți vor să zboare
Mama natură ne-a învățat că fiecare moare
Viața e un zbor, gândește-te la drumul lor
Români fiind ne-am educat de mici doar prin folclor.
Străbunii mei săraci te întreabă ce mai faci
Degeaba crezi că m-ataci, tu doar te lupți cu draci
Simt energii rele, p-alea bune nu le risipi
Reține că suntem mult mai proști decât acești copii.
Ei desenează flori în culori la culcare
Visează Raiul pe Pământ, chiar aici sub soare
Și noi le-aducem nervi în loc de jucării
Frate, să mor dacă nu ne certăm ca niște copii.
[Refren]
Și cândva eram copii și nu știam că va veni o zi
În care vom fi mai înțelepți prin melodii
Fă bine inimii și ajută pe cineva prin ce scrii
Că mulți copii ne ascultă acum, la ore târzii.
Zi-le ce știi să-i ferești pe străzi de primejdii
Să știe bine în viață morala poveștii
Că părinții nu-s acasă, pleacă pentru ei la muncă
Și bunicii se duc mai devreme, cine-i mai educă?
Și cândva eram copii și nu știam că va veni o zi
În care vom fi mai înțelepți prin melodii
Fă bine inimii și ajută pe cineva prin ce scrii
Că mulți copii ne ascultă acum, la ore târzii.
Zi-le ce știi să-i ferești pe străzi de primejdii
Să știe bine în viață morala poveștii
Că părinții nu-s acasă, pleacă pentru ei la muncă
Și bunicii se duc mai devreme, cine-i mai educă?
Și cândva eram copii și nu știam că va veni o zi
În care vom fi mai înțelepți prin melodii
Fă bine inimii și ajută pe cineva prin ce scrii
Că mulți copii ne ascultă acum, la ore târzii.
Zi-le ce știi să-i ferești pe străzi de primejdii
Să știe bine în viață morala poveștii
Că părinții nu-s acasă, pleacă pentru ei la muncă
Și bunicii se duc mai devreme, cine-i mai educă?
Și cândva eram copii și nu știam că va veni o zi
În care vom fi mai înțelepți prin melodii
Fă bine inimii și ajută pe cineva prin ce scrii
Că mulți copii ne ascultă acum, la ore târzii.
Zi-le ce știi să-i ferești pe străzi de primejdii
Să știe bine în viață morala poveștii
Că părinții nu-s acasă, pleacă pentru ei la muncă
Și bunicii se duc mai devreme, cine-i mai educă?
Cine-i mai educă?
Cine-i mai educă?
Cine-i mai educă?
Și cândva eram copii și nu știam că va veni o zi
În care vom fi mai înțelepți prin melodii
Fă bine inimii și ajută pe cineva prin ce scrii
Că mulți copii ne ascultă acum, la ore târzii.
Zi-le ce știi să-i ferești pe străzi de primejdii
Să știe bine în viață morala poveștii
Că părinții nu-s acasă, pleacă pentru ei la muncă
Și bunicii se duc mai devreme, cine-i mai educă?
Cine-i mai educă?
Cine-i mai educă?
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra pierderii inocenței copilăriei și importanței educației. Subliniază rolul crucial al adulților în formarea copiilor, mai ales în contextul în care părinții sunt ocupați cu munca, iar bunicii nu mai sunt prezenți.