Giuseppe Ungaretti – Pietà Romana
Printre nebuni se înalță calmă,Unul o cheamă iar cu-o voce aspră,În zile genuine schimbă triste destine.În casa ispitităDuc palmierul,Mângâi pe cei ce plâng.Precum Roma hăituităDe zidirea fără sfârșit a zilei ce vine,E pietatea ce reamintind tațilorA căpătat soarta fiilor de gând.În fabrici dă drumul speranțelor,Spicele în mâini se aurescȘi în inimă altarul își duce.