pierrot – Versuri.pro

Sara Teasdale - Pierrot

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pierrot e în grădină
La lumina lunii goale
Cu vioara sa îmbracă
Subțire, o melodie în argint.
Pierrot cântă în grădină
A spus că pentru mine
Dar eu demult uitată-s
Sub un cireș.
Pierrot cântă în grădină
Toți trandafirii știu
Că Pierrot își iubește a sa muzică
Dar eu iubesc pe Pierrot.

Cezar Baltag - Răsfrângere de Dragoste

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Întoarce-mă, cerc al memoriei, la magic suavul hotar al zilei de toamnă în care peții o fecioară-arțar.
Învins mă alungă din luptă în umbra acestui exod nepăsnicul prinț al candorii, viteazul
Pierrot-voievod.
În sângele necuceritei fecioare captiv rămasei.
Răsar și apun între două
bătăi ale inimii mele.
Și tot mai aproape e râsul
copilăros și nerod
al zveltului prinț al candorii,
viteazul
Pierrot-voievod.

Radu Gyr - Paiațe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Când greu de tumbe, când ușor ca dansul,
ducea paiațe carul peste lume.
Dulci coate goale, palme, lacrimi, glume,
ca zilele ce-și inelează lanțul.
Fluieră vânt, pe scenă doar c-un nume…
În blid o stea și pernă moale șanțul.
Cu luna se-nvelea comediantul
și din fâșii de cer croia costume.
Un car cu histrioni și cu madone
se plimbă-n veci pe-o dungă de lumină.
Și-n noi, cu-aceleași gesturi monotone,
se-ascunde Arlechin după cortină,
mai face câte-o poznă Pantalone,
plânge Pierrot sau râde-o Colombină.

Aleksandr Blok - El la Serată Se-Arătase

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

El la serată se-arătase,
În cercu-nchis, fermecător.
Clipeau luminile nefaste
Și ochii-i se roteau de zor.
Dansează vesel noaptea toată,
lângă pereți în cercul lor.
Și-n zori se arătă-n fereastră
prietenul nevorbitor.
Cu ochii lui ca de felină
Privea – nestrămutat, străin
Cum după alba Colombină
Fugea zglobitul Arlechin.
Iar sub icoanele din sală,
În gloata ce se-nvârteja,
Rotindu-și ochii cu sfială,
Pierrot cel înșelat plângea.

Aleksandr Blok - Saltimbancii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

De pe glodoasa, neagră cale
Nu se ridică ceața grea.
Tot scârțâind din balamale
Pornește-ncet o haraba.
E zi, și pare Arlechinul
Ca și Pierrot la față supt,
Și-n colț ascunde Colombina
Costumul ei de scenă rupt.
Ei haide, hai mârțoagă-odată!
Actori la treabă! Dați-vă zor!
Ca adevărul toți să-l vadă
Să-și simtă sufletul ușor!
În suflet – mucegai și-obidă
Ascund plângând, mergând mereu,
Ca drumul drept să se deschidă
Din raiul cântecului meu.