pierduta – Versuri.pro

Mircea Ivănescu - Chiar Pierdută

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Înțelesul unei zile ca asta, în care nici n-am intrat
în încăperea cu multe cărți pe care să le deschid
la întâmplare, să citesc câteva rânduri – (și un soare lichid,
adică de înserare de vară, să lumineze întunecat
imaginea mea lăuntrică, în care să fie vorba de ea).
deci, n-am făcut aceste mișcări ale jocului
meu, pe care îl joc înăuntrul locului
și timpului, mereu făcute – nu-i așa – sensibile pentru inima mea.
a soarelui acesta de seară – capătă un rost,
o zi albă – în care ea nu a existat? nu – căci, iată
că și fără a respecta regula jocului – în lumina înceată
a soarelui acesta de seară – capătă un rost,
totul, un înțeles adică – și înțelesul acesta depinde de ea,
cum și-a înclinat o clipă capul pe umăr – surâzând de-abea.

Jorge Luis Borges - Pierduta Viață

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Viața-mi unde-i, ce putea să fie
dar n-a mai fost? Cea mai plină, norocoasă
ori cea mai sumbră groază, ce mă-pasă,
că spada n-am încins cu vitejie,
nici scutul n-am ținut? Și unde-i marea
și ancora de viking ne-nfricat?
Strămoș persan avut-am? Dar uitat
destin de-a fi tot eu? Dar întâmplarea
de-a fi orbit? Dar cerul înstelat
ce-ncredințează, trudnică și mută,
precum literatura ne-a-nvățat,
o nouă zi plugarului. Tăcută,
mă aștepta iubita-n asfințit
Oare-aștepta-va până la sfârșit?

The Motans - Flagrant

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

[Strofa 1]
Yeah
A trecut atâta timp sau poate ăsta nu sunt eu
Mă țin minte bine, dar mă recunosc cu greu
Sau poate am băut prea mult și azi și ieri
Când mă întorc tre’ s-am grijă puțin la scări
Mi-a domesticit albastrul din ochi pe care-l purtam
A trecut destul să crezi că e banal ce căutam
Acolo unde șanse nu-s
Când închid ochii încă te văd îmbrăcată-n blues.
[Pre-refren]
Și cred că m-am ars pentru c-am tras
De la început chibritul scurt
Nu, nu, n-o să-ți mai dedic
Nicio toamnă, de acum pun punct.
[Refren]
Prietenii m-au prins cu dragostea-n flagrant
Le-am zis că sunt bine și că m-am tratat
Că beau din plictiseală și că te-am uitat (da)
Și că te-am uitat, da, cred că te-am uitat.
Prietenii m-au prins cu dragostea-n flagrant
Le-am zis că sunt bine și că m-am tratat
Că beau din plictiseală și că te-am uitat (da)
Și că te-am uitat, da, cred că te-am uitat (ye).
[Strofa 2]
Dacă te ridici prin telecentru ai putea să vezi
Fantoma mea cu căștile pe cap mergând pe străzi
Pe la 4 dimineața eu abia încep să scriu
Mintea-mi spune că-i devreme, inima – că-i prea târziu
Adun amintiri de pe margine de drum
Vremea nu contează, din țigară nu mai iese fum
Nopțile-s ilegale, gândurile fug la tine
Am vrut multe să-ți spun, n-aveam cuvintele la mine.
[Pre-refren]
Și cred că m-am ars pentru c-am tras
De la început chibritul scurt
Nu, nu, n-o să-ți mai dedic
Nicio toamnă, de acum pun punct.
[Refren]
Prietenii m-au prins cu dragostea-n flagrant
Le-am zis că sunt bine și că m-am tratat
Că beau din plictiseală și că te-am uitat (da)
Și că te-am uitat, da, cred că te-am uitat.
Prietenii m-au prins cu dragostea-n flagrant
Le-am zis că sunt bine și că m-am tratat
Că beau din plictiseală și că te-am uitat (da)
Și că te-am uitat, da, cred că te-am uitat (ye)

The Corrs - Noapte Lungă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cea mai emoționantă melodie… Pentru Bogdan :X:X.
Nu prea mai contează acum că ai plecat
Nu mi-ai fost niciodată alături atât de mult încât să vorbesc de tine
Nu credeam să pot trăi fără tine, iubitule
Nu poate fi așa greu să trăiești singur.
Dar sunt iar atât, atât de singură
Mă gândesc că nu vei spune niciodată
Că te vei întoarce acasă.
Și va fi o noapte lungă
Și îmi va fi frig fără brațele tale
Și voi căpăta frică de scenă, prinsă în lumina reflectoarelor
Va fi o noapte lungă
Și știu că voi pierde această luptă.
Cândva, ne-am îndrăgostit
Și mă gândisem că eu voi fi singura.
Dar acum sunt doar eu, doar eu singură din nou
Mă gândesc că nu vei mai apărea
Nu te vei mai întoarce acasă.
Și va fi o noapte lungă
Și îmi va fi frig fără brațele tale
Și voi căpăta frică de scenă, prinsă în lumina reflectoarelor
Va fi o noapte lungă
Și știu că voi pierde această luptă.
Pierdută în brațele tale, iubitule…
Pierdută în brațele tale…
Acum sunt din nou singură
Gândind că nu vei mai apărea
Nu vei mai fi iar acasă.
Și va fi o noapte lungă
Și îmi va fi frig fără brațele tale
Și voi căpăta frică de scenă, prinsă în lumina reflectoarelor
Va fi o noapte lungă
Și știu că voi pierde această luptă
Voi căpăta frică de scenă, prinsă în lumina reflectoarelor.
Va fi o noapte lungă
Și știu că voi pierde această luptă
Sunt pierdută în brațele tale iubitule…
Pierdută, în brațele tale…

Gândul Mâţei - Atât

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Atât.
Atât să-mi scrii, pierduta mea iubită.
Cum mai trăiești?
Să-mi scrii ce faci?
Să-mi umpli anii repezi și săraci
Cu chipul tău curat de neagră ceață.
Atât.
Atât să-mi scrii, pierduta mea iubită.
Ce umiliți îți bat în prag?
Să-mi scrii, eu, la răspundere să-i trag.
Să-mi scrii cât ești de fericită?
Te du cu bine, lalea suavă,
Destin curat, apus fulgerător.
Nu te acuz.
Adio.
Eu te ador.
Și poate asta-i treaba cea mai gravă.
Atât să-mi scrii, pierduta mea prințesă,
Acum când ochii mei îi lași pustii,
Din când în când minciuni să-mi scrii
Pe ultima și tragica adresă.

Paul Valery - Poezie Pierdută

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

M-au plictisit plăcerile
În plictiseală, în adâncul plictiselii
O floare,
Descoperire de culoare senină
Adesea.
Însă prea respirată, prea iubită,
Prea asemeni mie, dacă devine
Chin, dacă se face
Amară, necruţătoare, intensă..
Mă-nduplec bucuriei ce plictiseşte.

Petrica Miulescu Irimica - De Ce Un Dor Departe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

1. De ce un dor de departe
Mi-aduce în minte mereu
Iubirea care mă arde
Și-o port în sufletu-mi mereu

Ref: Noapte de noapte, noapte de noapte
Te visez, cu tine-n brațe cum mor
Din visul dulce în zori mă trezesc
Singur, singur, singur cu al tău dor.

2. De ce nici vremea nu șterge
Din minte chipul zâmbind
Cu cât mai mult timpul trece
Mai tare îmi vii în gând

3. De ce n-am stat împreună
Și m-ai lăsat să plec
Nu m-ai oprit lângă tine
Viața cu tine să-mi trec

4. De ce din dragostea noastră
Nu se alege nimic
De vină e depărtarea
Dar și noi doi ni-s un pic

Tarkan - Pierdută (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Norii sunt pictați într-un negru patetic
Ploile astea sfioase plâng pentru noi doi
Speranța mi s-a micșorat, timpul trece
Despărțirea este maestra, iar noi, iubiții, sclavii ei.
Mâinile tale sunt pale în palmele mele
Erai o pasăre timidă, rănită
Care, din cauza unei iubiri sfârșite, și-a luat zborul.
Aș vrea să-ți pot spune „Drum bun”
Dar am un nod în gât, cuvintele-mi sunt pierdute
Nu voi mai iubi pe nimeni niciodată
Pentru că inima mi-e pierdută.
Îngerii vor coborî din cerul alb
Rugăciunile lor, dorințele lor; toate te vor proteja
Însă eu, voi fi străpuns zilnic de dorul tău
În ținuturile îndepărtate ale acestei iubiri.
De acum încolo suntem o poveste incompletă
Mergem pe drumuri diferite
Așa e viața..
Ca un vânt vagabond, te-ai dus spre locuri îndepărtate
Ani de zile voi trăi cu o trandafir uscat în suflet
Dacă asta înseamnă viața!
Vom dormi în nopți separate
Ne vom trezi în dimineți separate de acum încolo
Gândindu-ne că dragostea e de vină
Ne vom consola în zadar cu diferite trupuri
Și vom fi răniți în taină.
Ține minte că
Eu voi păstra cel mai bun loc pentru amintirea ta
În grădina dată peste cap a inimii mele
Cu picături de melancolie în părul meu
Cu un soare pălitor în ochii mei
Te voi aștepta mereu aici, în orașul ăsta
Poate într-o zi te vei întoarce
Ai grijă de tine, iubito!
Ai grijă de tine, cea mai iubită ființă a mea

Aleksandr Puskin - Fântânile Din Bahcisarai

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Fântâna a iubirii, vie!
Doi trandafiri ți-aduc în dar.
Șoptirea ta mi-e dragă mie,
Poeticul tău plâns, amar.

Mă scaldă ca-ntr-o rouă rece
O pulbere de-argint curat.
Curgi, drag izvor, și te petrece!
Șoptește-mi tot ce s-a-ntâmplat….

Fântâna-a dragostei, amară!
Pe-a tale lespezi am slăvit
Iubita, depărtata țară.
Tu de Maria n-ai grăit….

O, pală stea-n saraiul mare!
Și-aici uitarea te-a închis?
Maria și Zarema oare
Sunt numai umbra unui vis?.

Sau poate a gândului aripa
Într-un pustiu a zugrăvit
Un vis care-a ținut o clipă,
De suflet în zadar râvnit?