pierdere identitate – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - De M-Aș Regăsi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nu mă mai regăsesc icoană;
E spartă sticla, nu mai e ramă.
Nu mă mai regăsesc în femeie;
Nu mai e mamă, mi-am pierdut cheie.
Nu mă mai regăsesc conștiință
Să întreb, nu mai am nicio cunoștință,
Nu mai am nicio idee..
Nu știu cum tot o să se-ncheie.
Nu mai există adevăr, dreptate,
Mi-am pierdut orice identitate,
Nu mă mai regăsesc simplicitate..
N-ascultă nimeni, n-am la cine bate.
Nu mai există dreptul la cuvânt..
Mă doare imens sufletul ce-am frânt.
Nu mai am nicio libertate;
Nu pot să-mi mai aleg prieten, frate.
Nu mă mai regăsesc istorie;
În jur tot se vinde fără nicio glorie.
A dispărut orice urmă de carte, psălmi..
Că fila-i de.. lemn, fără trecere-n.. vămi!.
Nu mă mai regăsesc poezie;
Nu mai e niciun subiect, n-o să fie!
Nu mai există suav, tandrețe..
N-am îndeajuns tupeu, frumusețe.
Mi-am pierdut tot ce-aveam
C-am plecat, nu mai sunt prahovean..
Mi-am pierdut tinerețe;
Nu mă mai regăsesc puritate, blândețe.
Sunt depășit de orice, sunt a parte;
S-a-nmulțit lume, nu mai e sanctitate.
Nu mai am niciun noroc,
Nu mai există joc..
.. Nicio loterie,
Mi s-a luat tot, feerie
Ce părinții mi-au dat.
Nu mă mai plâng! Nu mai e niciun Sfat!..
.. Audiențele de mult mi s-au terminat
Mie, rămas un anacronic; demodat
-Mi s-a spus de la noua Primărie-..
„Este plecat primu-edil, în filozofie..”..
Nu mă mai regăsesc Dumnezeu;
Nici sinagogă nu mai e, de evreu.
Mi s-a luat orice biserică,
Am rămas doar cu una himerică.
Mi s-a luat preotul, spovedanie,
Transformat în Satană, canalie;
Dacă nu plătesc, mort sau viu,
Nu mă mai regăsesc..”Ducă-mă pe pustiu”..
Nu mai am vreun rost să exist sau să fiu,
Eu.. Și n-am niciun drept la evlavie!?!

Cabron feat Stress - Sindromul Deficienței Dobândite

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

[Carbon]
E calmul dinaintea furtunii
Legile naturii peste legile lumii
Sub influența lunii
Nebunii lumii n-au bolta p-o harpă
Ies c-au monștrii din senin ce mâncau tot în cale, c-o falcă
În pământ, cealaltă-n cer, te șterg de pe hartă
Tu gunoi menajer, disperi la lopată
Speri cu masca pe față, casca și porția de apă
Să ridici porți de fier pe Dunărea albastră
Luat de val pe sus ca de montagne russe
La forțe ce ești supus, constați că ești produs
finit, mai bine definit, un reprodus silit
Să producă venit licit pentru circuit
De mic scoală, du-te la școală, doctorii morală
Te spală pe creier copile, ieși din sală
Tras la tipar din tipare
Stări naturale induse artificial devin amenințare
Limitare, timpul, distanța, teorii cu balanța banul și piața
Softul, interfața, programul cu viața la toamnă restanța
Alianța bestiei trage foloase propagând intoleranța
Defrișări de foioase și conifere, exploatări miniere
Sonde petroliere pe diferite nivele
Planul se aplică prompt cică, ridică nivelul de comfort cică
Pe front ține-ți gura mică,
Jocul se dispută, șoarecii cu măști pe mutră
Scoși din laborator, se mută în cuburi la derută
Trec anii, uite pensionarii cum trag pe avarii
Nu-nțeleg pentru ce au tras ca măgarii
Nu-nțeleg unde le e viața, banii
Și cum tâlharii i-au jefuit și acum îi trimit la nani
Niște măști morbide ce abia respiră
Dar vrea să remodeleze trecutul ca pe plastilină.
Refren:
Și mă doare, ai mei mor puțin câte puțin
Simțim și iubim din ce în ce mai puțin
Din cerc în cerc fugim, ne lovim, ne sucim
Și vorbim mândrii de ce am putea să devenim.
Doare, ai mei mor puțin câte puțin
Simțim și iubim din ce în ce mai puțin
Din cerc în cerc fugim, ne lovim, ne sucim
Și vorbim mândrii, degeaba.
[Stress]
Când sunt calm, sunt în apele mele
Cele mai întunecate, cum e cerul fără stele
Cele mai adânci, când de abia mai ies din ele
Dar mintea-mi zboară la cât trag oamenii pentru lovele
Ochii lor sunt ascunși de mult timp după zăbrele
Și tu esti la fel în afară de chip, oase și piele
Mâinile de ajutor, le simți cum se lasă grele
Și te apasă-n jos de umeri la fel ca niște bretele
Ei dețin mass-media cu rol de intermediar
Spor natural pozitiv, vor să scadă media
Crești ca fi robot și nu se poate remedia
Nu știi ce vorbesc, caută masoni pe Wikipedia
Știu ce putere au și influența-i infinită
Sateliți care veghează sunt dincolo de orbită
Vor o rasă de roboți, umanitatea nu-i unită
Muncim pentru altul, sau murim, c-așa-i în piramidă
Scutul jos, s-arunc sulița ca la Termopile
Treişpe trepte pân-la ochi, scriu veninul meu pe file,
Ne pun otravă în pastile dar tu crezi că mai ai zile
Că totul merge ca pe roate, da-ntr-un scaun cu rotile.
Refren:
Doare, ai mei mor puțin câte puțin
Simțim și iubim din ce în ce mai puțin
Din cerc în cerc fugim, ne lovim, ne sucim
Și vorbim mândrii, degeaba.

Grigore Vieru - Strofe Despre Mankurți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ei ne hăcuiră graiul
Și doina, și harta!
Ei, care astăzi vânează
„Literatura și Arta! “
Ei datina o spurcară
Barbar și sinistru!
Ei, care astăzi adulmecă
Revista „Nistru“!.
Ei gâtuiră prădalnici
Biserici frumoase!
Ei ne răstigniră pe crucea
Lui ’!
Ei ne-au mănat spre Siberii
Cu pistolul din urmă!
Ei ne-au scos din ogradă
Văcuță și turmă!
Ei au dus omul la ocna
Pentru trei ciocălaie!
Ei ne remodelează ființa
Pe diferite ilaie!
Ei pe dealuri lăsară
Să năvălească tutunul
Ca frițul cel fără de milă
Cu tancul și tunul!
Ei marchează locul
Unde-n țărână mănoasă
Se va crăci uzina
Ca la dansa acasă!
Ei otrăvesc pământul
Și izvorul, ah, bietul.
Ei sunt gata să tragă
În cei care-și cer alfabetul!
Ei lingușesc străinul
Cu struguri și glume!
Ei spun: „zdrasti“
Propriei mume!.
Ei spun că Ștefan cel Mare
Armonia urbană o strică.
Ei ne-au mințit la școală
Că nu avurăm nimica!
Ei se urcară pe ghebul
Numelor noastre strâmbate
Să ne anunțe că-n poartă
Viitorul cel mare bate!
Ei printre mormintele noastre
Cu medalia-n dinți, cu folosul,
Aleargă în cuști fericiți
Ca javră cu osul!
Ei prin lacrima graniții
Trag și-n două o taie!
Ei, înnodații nerușinării!
Huideo, potaie!.

Florența Albu - Cea Care Nu Mai Este Deloc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Se coboară,
nu din smerenie, ci din frică –
un pas înapoi,
apoi încă unul,
până când vocea ei devine ecou în gâtul altcuiva.
Zâmbește când nu vrea,
aprobă când doare,
lasă capul în jos
de parcă pământul ar avea răspunsuri
mai bune decât cerul.
Își înghite vorbele
cu tot cu spin,
le mestecă din nou,
prefăcându-le în ceva acceptabil
pentru liniștea ei.
Se micșorează
în fața unor ochi
care nu privesc,
doar scanează.
Și se întreabă,
în tăcerea care urmează:
„cine sunt
când nu mai sunt deloc?”

Infinitu - Teoria Haosului Controlat (T.H.C.)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mâine poți să cazi, mâine poți să cazi..
Știi că mâine poți să cazi
Mâine poți să cazi, mâine poți să cazi..
Fii conștient că mâine poți să cazi!
Nu-i durere, tristețe, nici thriller, nici rime.
E ura din mine ce ține de cald când nu mi-e bine.
O mie de fețe false vor să-mi joace filmu-n fine..
Pase proaste ca-n divize. Ce.. Ce, crezi că-mi convine?
S-adorm la program, mă scol la program,
www. stolenimg. com
Programat să consum, să transpir, să fac bani.
Bagă perversitatea ca scut, sinceritatea ca plan de backup,
Rupe lanțu’ cu care-ai crescut la gât!
Sunt 100% din ceea ce-ți cânt,
Nu frânturi, nu pun în rânduri gânduri de prost gust ca oamenii,
Sunt sfântul. Adepții mizeriei să depună plângere!
Versu’ meu provoacă ulcer, n-am nicio constrângere.
Văd în general degenerați cerebral sau în generi,
Generația spice, probleme crâncene..
În ce ne privește, îngere, ține de 6, 6, 6
Când copiii vor substanțe intravenoase,
Prafuri trase, pe nas, e moda de vină.
Da’ cum o dai când nu mai poate să se lase, să-și revină?
E-o lume nebună de tot, pierdută-n vicii, litigii..
Suprapopulăm rigizi prin ospicii
Și cine p**a mea deține echilibrul?
Zi-mi tu, am altele pe cap și știu că n-o să le rezolve timpul,
Pentru că:.
Mâine pot să cad, mâine pot să cad,
Știu că mâine pot să cad.
Mâine poate cad, mâine poate cad,
Sunt conștient că mâine pot să cad!
Nu-i plăcere, nici hip hop, nici ce crezi tu,
Doar resturi din imaginația mea bolnavă spusă-n versuri,
Retardare, mess și Facebook.
Să-ți moară mă-ta, bine-ai venit în rețeaua mea antisocială!
Numele altcuiva la tine pe țoală,
Mă f*t pe moda care-ți alterează ego, aleg o cale spirituală
Perspective, identitatea e-n derivă.
www. stolenimg. com
Știi că vă iubesc ca pe o târfă seropozitivă!
Nu știu cum gândești tu,
Nu vreau s-arăt cu de’j’tu,
Da’ prea s-a umplut de poponari tot Bucureșt’u.
Restu n-au destul, pică testul,
Fac practică-n rap, nu da ca-ți dau să meditezi ca Gandhi,
Static, antiartistu’, merg cu Dumnezeu,
În timp ce tu, javră corporatistă pupi în pulă Anticristu..
Vezi brigăzi de idioți și sectoriști corupți,
Cam mulți pe-aici, ai vrea să te muți,
Dar n-o să poți, pentru că:.
Mâine poți să cazi, mâine poți să cazi,
Știi că mâine poți să cazi..
www. stolenimg. com
Mâine pot să cad, mâine pot să cad,
Sunt conștient ca mâine pot să cad!

Tokio Hotel - Ajută-Mă Să Zbor (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Am aterizat aici de undeva
Nu mai pot spune cine sunt
Mi-am pierdut memoria
Imaginile nu au niciun sens
Du-mă înapoi
Du-mă acasă
Nu fac față aici singur.
Vino și ajută-mă să zbor
Împrumută-mi aripile tale
Le-aș schimba pentru întreaga lume
Pentru tot ce am
Le voi schimba în seara asta
Pentru tot ce am.
Spune-mi toate minciunile
Fă-mă să le cred
Nu mai pot să respir
Tăcerea mă surzește
Doar pereți întunecați și fără lumină
Totul aici este fără mine.
Vino și ajută-mă să zbor
Împrumută-mi aripile tale
Le-aș schimba pentru întreaga lume
Pentru tot ce am
Le voi schimba în seara asta
Pentru tot ce am.
Nu mă mai pot găsi aici
Nu mă mai recunosc
Vino și ajută-mă
Aș da orice pentru asta
Sunt nerăbdător
Și vreau să merg înapoi
Mă distanțez de mine din ce în ce mai mult
Cu fiecare secundă.
Am aterizat aici de undeva.
Vino și ajută-mă să zbor
Împrumută-mi aripile tale
Le-aș schimba pentru întreaga lume
Pentru tot ce am
Le voi schimba în seara asta
Pentru tot ce am.
Vino și ajută-mă să zbor
Împrumută-mi aripile tale
Le-aș schimba pentru întreaga lume
Pentru tot ce am
Le voi schimba în seara asta
Pentru tot ce am
Pentru tot ce am

Ada Milea feat Bogdan Burlacianu - Poc Poc (Nasul Nu Se Lipea)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Poc poc.
Poate nu-i nimic (poc poc) îngrijorător (poc poc)
Poate un doctor (poc poc) îl va putea lipi ușor (poc poc)
Poate e ceva (poc poc) temporar.
Nasurile se dezlipesc (poc poc) și se lipesc (poc poc) rar.
Nuuuuu.. Nasul nu se lipea.
Kovaliov tremurând în oglindă îl tot potrivea.
Nuuuuu.. Nasul nu se lipea..
Pocnea ciudat (poc poc) când cădea pe podea.
Poc poc.
Kovaliov cu nasul în palmă (pic pic) plângea.
Pe fața lui netedă (pic pic) o perdea de lacrimi curgea.
Kovaliov (poc poc) mai încerca
Să-și fixeze nasul pe față (poc poc), dar nasul cădea..
Poc poc.
Lacrimile (pic pic) în barbă atârnau
(Pic pic) în palmă (pic pic) peste nas picurau.
Kovaliov (poc, poc) mai încerca,
Dar nasul (poc poc) nu se lipeaaa.
Nuuuuu.. Nasul nu se lipea..
Kovaliov tremurând în oglindă cu nasul vorbea:
– Nuuu.. nu mă chinui!
Numai dracu’ poate știi
Ce te poate lipi.
Pic pic
poc poc.
Poate nu-i nimic.. îngrijorător..
Poate un doctor îl va putea lipi ușor.

Albo - Cui Îi Aparțin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Încep cu Alberto şi am să termin cu ALBO
Mi-aud numele strigat din 23 în poarta albă.
Liniştea oarbă, am spărturi de gheaţă în suflet
Jur că am să rămân în stradă până la ultimu răsuflet.
Şi da băi mamă, ai avut mare dreptate
Când mi-ai zis că fraţi-s târfe şi mă sapă pe la spate.
Uite-mă-n noapte, cum le combin cu de toate
Bag alcool, blunturi, foiţe în care rulez diamante.
Mai trag un fum, că parcă încep sa îmi ies din stare
Mai iau o gură, parcă totu’ prinde iar culoare.
Inima ruptă, împărţită în 3000 de locuri
Am dat iubire dar tot ce am primit a fost batjocuri.
Am încercat să-mi pun inima in palmele cuiva
Dar a strâns pumnu’ şi a rămas numai pulberea.
Care aştepta urgent să vină cineva
S-o ia, să o lipească, să o facă cum era.
Da unde eşti, te caut de atâta timp şti bine
Aveam trupu aici, dar sufletul era cu tine.
Dă-mi anii înapoi, şi lasă-mă să-ţi dovedesc
Că merit mult mai mult de cât acuma ce trăiesc.
Sincer nu te suport, în morţii mă-tii de destin
Că mi-ai luat tot şi nici nu mai ştiu cui îi aparţin.
Sincer, mai trag un fum, ca aer-ul oricum nu-l simt
Că mi-a luat tot şi nici nu mai ştiu cui îi aparţin.

Ara Alexandru Șișmanian - Valiza Uitată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Născut în 1951 la București, absolvent al singurei promoții de hindi a facultății de limbi romanice, clasice și orientale, cu o teză despre sacrificiul vedic (1974), Ara Alexandru Șișmanian a publicat articole de critică literară în revista Luceafărul, precum și studii de istorie și hermeneutică literară în Steaua. În ianuarie 1983 părăsește definitiv România, în urma persecuțiilor politice îndurate ca semnatar al apelului pentru drepturile omului lansat de Paul Goma în 1977. Se instalează la Paris ca refugiat politic și urmează cursuri de istoria religiilor, sanscrită, ebraică biblică, coptă și armeană clasică la École Pratique des Hautes Études și la Institut Catholique de Paris, participând, în același timp, la conferințe internaționale de specialitate. În 1993, reușește realizarea colocviului internațional de istoria religiilor Psychanodia, dedicat memoriei lui Ioan Petru Culianu, asasinat de securitate în incinta Universității din Chicago pe 21 mai 1991.
Publică numeroase studii de istoria religiilor (în special pe tema comparației Veda – Gnosă) în reviste de specialitate și volume colective, în Belgia, Statele Unite, Franța, Italia. Editează, împreună cu soția sa, Dana Șișmanian, sub egida asociației „Les amis de I. P. Culiano” pe care o creează în 2005, actele colocviului Psychanodia, precum și publicația periodică Les cahiers „Psychanodia” (1, 2011, 2, 2021; recente ediții online). Începînd cu 1997, publică regulat volume de versuri la editurile Arhipelag, Cartea Românească, Paralela 45, Ramuri: ciclurile Triptic (Priviri, Ochiul orb, Tireziada), Migrene (7 volume), Absențe (4 volume), Neștiute (4 volume). Își publică independent Neștiute 5 (2018), Menuetul menestrelului morbid (2019), Absențe 5 (2021). Publică, de asemenea, în traducere franceză, engleză și germană mai multe poeme în antologii și reviste, între care publicațiile online Recours au poème, Francopolis (mai 2013, iunie 2015, octombrie 2017, aprilie-mai 2018, iunie 2020), La levure littéraire. Îi apar, la editura L’Harmattan, în colecția „Accent tonique”, în traducerea Danei Șișmanian, volumele: Fenêtre avec esseulement (2014), Le sang de la ville (2016), ambele abundent recenzate de critica literară franceză; al treilea volum în franceză, Les non-être imaginaires. Poème dramatique, tradus de autorul însuși, a apărut în martie 2020.
valiza uitată.
tu care mergi pe drumuri pliante • cauți întâmplarea germenelui cu buzele simple • frisoanele morții te strigă prin creștere – deși încerci să-ți uiți numele • tu porți în servietă cuvintele pliate pe care te-am făcut să le-aștepți • și chiar tinele tău pliat – uitat într-o gară • tu ești întrebarea unui destin ce refuză să se explice • privirea părăsită a unui ochi închis • îngrozită de banalul asfaltului – ea și-a preschimbat oglinda în pasăre • tăcerea ferestrelor în pulbere de labirint purtată de vânt • tu ascunzi în adânc o absență ce refuză să se mai nască • un nu fără cauză ca un soare cu eclipsa permanentă • sau poate o stea ștearsă cu guma • chiar și acum când fragilul fluieră prin fulgi de pădure – ciudata dorință de nicăieri a efemerului • chiar și acum când note uscate ți se desprind subțiri de pe zâmbet • iar sufletul ți s-a cuibărit între rece și gol • nu izbutești să-ți mai amintești colbul care te-a scuturat • strada ce ai pierdut-o – ascensorul din care ai lunecat • ofilit fără toamnă dar nu fără un strop de amurg • păienjenișul citadin ce ți-a dăruit argintiul – rătăcit odată cu visul • nici măcar infernul curios ce încerca să ți se ițească infantil dintre spiralele amprentelor • uituc, ți-ai lăsat pe trotuar valiza plină cu lucruri avisale • și când te-ai întors din drum cu ușa spatelui tău încuiat – valiza ți-ajunsese în centrul pământului – de unde-ți făcea cu ochiul batjocoritoare • era ea – și-absența ta plină de refuz – și barca aceea albă cu neantul uitat •