Versuri corectate și adnotate
Din brad înalt mă văd ajuns bonsai,Priviri timide, cățărate-n cer,Dar păsările-mi cântă ca-n raiȘi din ozon mult prea puțin îmi cer.Mi-au desenat și chipu-n negru tuș. –Simbolul ideal al disperării –În mine bufnițele-și fac culcuș,Mor pescăruși la țărmurile mării….Un templu-nalt de jad mi-au pus în fațăȘtiind că chiar și moartea se învață…
Grea și odihnitoare după-amiazaașteptării,petale de cuvinte aștern.Peste liniștea noastrăcurgerea cristalului.Ai fi vrut o insulă numai a tasă te trezească pescărușii din somn,sclipitor pe nisipul negru,când noaptea pare un licăr al clipelor netrăite.Insula aceea se-nfiripă câte puținîn amintirea oricărui matelotplecat de curând pe mare,când valurile aștern aerul amiezii.
Marea e un zid.Aud pescărușii țipând –ne fac semn.
Pescărușii răsar dimineața din apăCa niște nuferi ai mării.O clipă plutesc pe-ntinderi albastreȘi vântul apoi le răpește petalele albeRotindu-le prin aer sclipitoare,Apropiindu-le de valuriȘi iarăși ridicându-le-n văzduhPână sus unde orice făptură dispare.E țărmul galben — și din largVin valuri străvezii și amare.Încet-încet îmi vor pătrunde-n sufletCetățile lor călătoare.Cine mai știe ce drumuriAm coborât de la … Citește mai mult
E toamna iar și tristă mareaȘi-aud țipând în depărtăriDoar pescărușii ce-au fost martoriFrumoasei noastre desfătăriFrumoasei noastre desfătări. Refren: 2xDoar mareaCu-a sa întindere albastrăȘi pescărușii au cunoscut iubirea noastrăȘi briza caldă prin părul tău când se jucaDoar ea știaDragostea mea și-a ta. Nisipul rece mă-nfioarăȘi tristă creasta grea de valTăcută-n stâncile stinghereCe singur sunt pe-al mării … Citește mai mult