personal – Versuri.pro

Morf & Rip - Personal

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Am rămas la fel, ca și la început
Și realizez acum că am atâtea să-mi imput
Un orgoliu mult prea greu de satisfăcut
Episoadele vor zice de neconceput
Tre’ să scriu, tre’ să mă mențin viu
Tre’ să fiu în continuare așa cum vreau să fiu
Să las în spate cerul negru pământiu
Am orizonturi noi în față, îmi e greu să le descriu
Tot sunt acuzat, cum că nu aș fi încercat
Discuții pasionale care m-au decepționat
Cuvinte încurajatoare ce m-au intrigat
Nimic palpabil să mă facă să fiu stimulat
Nu vreau să crezi că victimizez, nu asta fac
M-am aplecat și-am așteptat, dar cât mai vrei să tac?
Sentimente nedorite m-au acaparat
Oameni proști, fără să știe, m-au subestimat
Și-acum încerc nebunește să mă concentrez
Sunetul de tobe încă mă face să vibrez
Tot ce-i interzis mă face încă să delirez
Orice mă ajută numai ca să pot să evadez
Am principii, idealuri, chiar și vise
Și mi se pare c-am în față numai uși închise
Abuz insensibil de planuri compromise
Suprasarcina de cuvinte rămase încă nescrise
Atâția demoni, cât să mai lupt cu ei?
Decapitează și sparg tot în creerii mei
Spulberă și fac praf mii de idei
Îi las să-mi joace feste
Asta fac de obicei
Acum știu sigur că tre’ să schimb ceva
Soluția mea nu-i: du-te, dealer, da-mi dava
Am început să cred c-acolo sus e cineva
Și știu sigur că nu se va termina așa.
Aha.
Sărac te naști, sărac ești, sărac mori
Ești uscătură lor printre atâtea flori din zori
Pleci împiedicat și capul în nori
Încerci să zbori
BAI!!
N-ai cum să zbori
Tras pe sfori la propriu
Devii o animație
Faci senzație
Doar pentru simpla rație
Fără creație
Cea mai slabă afirmație
Pe care o susții cu atâta grație
Însă eu știu că nu-i târziu să fiu
Ce am decis să fac, ce am ales să scriu
Sunt viu, condus de un suflet arămiu
Ce-mi prelungește viața, mă scapă de sicriu
Ma scapă mereu de-o lume-ntreagă
Chiar și legat fiind, ea tot mă leagă
N-o să le meargă, o să-i vezi acum cum neagă
O să mă lupt cu ei, dar pregătiți-le o targă
O să vadă cum e să gândești cu sufletul
Cum e lumina când răsare-n întunericul
Cum îți rupi timpanele iubind doar sunetul
Cum judecata lor îți fute creierul
Cum stările sunt mai negre ca ciorile
Și prietenii mai vagi și decât zodiile
Așteptările sunt mici când zorile se pierd în gol
Favorizând probleme, sechelele
Se observă după ani de trudă
După care ajungi să bagi în tine
Doar carne crudă
Și ai senzația că mintea ta e surdă
Când, de fapt, ea nici nu vrea să te audă
Și ai să tragi de tine, o să devii o fiară
Gata să atace, dar și gata să dispară
O să ți se pară că ți-am fost o povară
Dar ce am scris eu, poți simți și tu într-o seară

Cumicu - Bucătăreasa de Cantină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ba!
Mă privești de sus în jos, ca un jegos,
Să-ți fut femeia că sunt băiat frumos
Și am și „ohhuu” gros
Te parfumezi cu Hugo Boss
Ai maioneză pe tricou de la kebab, ești libidinos
Te plângi în fața mea de bani, îmi ceri pe-mprumut
„Frățică aveam aseară 5 milioane da’ le-am băut
Am combinat-o pe una bună da’ să știi că nu mă laud”
Când le dai la pi*de webcam, ele dau Sign Out
T-ai tras în piept tovarășii „eee”
Ți-am băgat toți pu*a-n gură, pi*da??? „mu*e”
Te simți izolat, dat la o parte
Înainte să pui mâna pe microfon
Pune mâna pe carte ba
„Acest material nu este un pamflet
Deci jicnirile trebuie luate ca atare”.
Arată-i bani amicului meu și-o să vină,
O să-l găsești salivând lângă orice vitrină
Îl vei recunoaște după mers și vorba fină
Are brațe de bucătăreasă de cantină
(x2).
Cineva tot trebuia s-o spună-n într-un final
Deci asta-i pentru domnu’ Kiddo din trupa Personal
Ce-ar zice lumea dacă ar ști ceea ce zic eu
Pentru că strofa de la Imnu ai stat 8 ore-n studio
Ca fapt divers tot o s-o zic „DADA”
Tu ești munca celor de la Camuflaj, nu munca ta
I-am pupat pe toți în pu*a, poate ai și împins și un scor
Noroc cu oamenii ca Wicked, care întind o mână de ajutor
Deci nu ești tu pe albumul tău s-o zic așa
Cei care te ascultă, de fapt ascultă pe altcineva
Am fost tras până-n ultimele minute
Când pe 200 au cântat 2 trupe, voi pe 600.
Pe 600 de euro, deci deja m-am aprins
Nu pot să mă abțin la chestii d-astea
Lumea tre’ să știe treburile astea
Lumea tre’ să știe că tu nu poți să afirmi într-un articol
Că ești cea mai apreciată trupă din Cluj sau că ești cea mai cunoscută
E lipsă de respect și nu față de concurență, ba boule,
Că noi nu concurăm aici ba, noi suntem tovarăși
E lipsă de respect față de tovarăși ba, înțelegi?
Și degeaba îmi spui tu mie că nu știai de articol
Sau ce o să se scrie în articol
Pentru că tu ești atent la fiecare detaliu
Tu stai dimineața așa în oglindă
Și te uiți să vezi dacă ți-s aranjate bine sprâncenele
Și numa’ după aia ieși din casă înțelegi?
Deci lumea tre’ să știe treaba asta.
Încă o chestie, respect pentru Rabie
Dar totuși nu înțeleg cum a putut să rămână adevărat atâta timp
Lângă un personaj ca tine ba!
Și degeaba vii tu și îmi spui că sunt bășinos
Că ne faci diss, da fac diss, f***k this, f***k this and f***k that
Înțelegi?
Eu am vorbit aici nu numai în numele meu
Am vorbit în numele tuturor, asta-i diferența
Eu am tupeu să ți-o zis pe față, în timp ce tu te ascunzi ca o tar*ă
CARE SE F*TE ȘI F*TE PENTRU BANI!.
Arată-i bani amicului meu și-o să vină,
O să-l găsești salivând lângă orice vitrină
Îl vei recunoaște după mers și vorba fină
Are brațe de bucătăreasă de cantină
(x2)

Ra' - Personal

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

La costum și cravată prin pădurea spânzuraților
Am un nod în gât, vi-l las moștenire fraților
Rătaților, înclin balanța, înger descendent în ger
O falcă-n pământ și-un taler fulger către cer
Îl atrage-n nori de fier, și-mi ies din scrupule
M-a vândut și pizda, cred că de-asta-mi zicea scumpule
Totu-i fals, ca un zâmbet la necaz, moarte subită
Veștile proaste te țin la curent, fă groapă triplă
Sparg toată Arabia Saudită, și tot nu-mi umplu golul
Chem toți prietenii la mine, abia dacă-mi umplu holul
Fac ocolul minții, din amintiri puține flash-ul reține
Doar oglinda mea din baie știe totul despre mine
Eu prin mine, râd când îți măsori orgoliul în rigle
Că-s înconjurat de tarfe care mă tot fut la icre
Mă găsești personal ca-n gară, rămân la rap la scară
Cu gratii pe piept, rămâi să vezi ce scot afară.
L-am înțeles pe melc și-am devenit călău sub glugă
Sătul să văd primate ce-și duc viața-n centrifugă
Separ arta prin ura acumulată prin separatisme
C-am ales să fiu intangibil, visele doar par atinse
Ș-extinse și-apoi sec stinse, ca după Paști lumina
Nu-s aici pentru spectacol, le trag altora cortina
Rup mina, că-s supărat și-mi scriu apăsarea apăsat
Nu mai rezolv problema cu bag pula și-am plecat
M-am blazat, de când m-am bazat doar pe ce pot
Plec la centru de fier vechi din battle cu robocop
Scot coarne din horoscop, pentru pizde nesimțite
Vreau respect, vă educ ba ca-n livre, ba ca pe vite
Clipe risipite, doar că limbile s-au contopit
Și timpu-i practic niște nisip prins în nisip topit
Am obosit s-alerg, da simt că stau pe loc când merg
Mai rău pe zi ce trece, noaptea scriu și ziua șterg

Personal

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

La început îl vedeam ca pe un lucru rău
Nu mă gândeam că o să pun mâna pe el
Unii spuneau ferește-te, alții aprinde-l
Am dat tot ce am avut, nu mai am ce să dau
Hai să ți-o spun pe șleau
Pentru că acum îl văd ca pe un creion lung infect
Care îmi mazgălește viața și mi-o transformă-ntr-un defect
Aș spune oricui scapă-mă de el că nu-l mai vreau
Dar nimeni nu m-ar înțelege că n-a trecut prin asta
Uite așa îmi fumez viața.
Și cu asta basta
Prefer să-mi privrez viața sau să scap de toate astea
Prin moduri simple, vaste
Dacă nu m-apucam, nu aveam ideile astea inutile.
Eram desenat frumos. Dar acum sunt mazgălit monstruos.

Norby X - Personal

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Strofa 1 (Norby X):
Știi, nu am chef să fac nimic,
Sunt tare deprimat, obosit și plictisit!
Am o sticlă de vin pe masă,
Cu siguranță azi n-am de gând să ies din casă!
Mă doare și mă apasă o piatră grea pe inimă,
Răutatea-i maximă, dragostea e minimă!
Am învățat în timp că nimeni n-o să mă ajute,
Îmi pare rău că sună așa, oricine poate te fute!
Simt ca Sisu c-am nevoie de răbdare,
Libertatea fără bani, frate, e ca o închisoare!
Simt nevoia să vorbesc c-un prieten bun, mai des,
Dar nimeni nu te ascultă când nu prezinți interes!
Vreau să schimb ceva, dar nu pot și mi-e greu,
Când mă părăsesc toți, rămân eu cu Dumnezeu.
Mă-nchid în mine, poate așa e cel mai bine,
Nu vreau să-mi vezi lacrima, nu te las să râzi de mine!

Refren (Norby X):
O să fie bine, tre’ să merg mai departe!
Dacă nu-mi fac eu, n-o să-mi facă nimeni parte
Toată lumea cade dar nu toată lumea poate,
Să se ridice și să meargă mai departe! (x2)

Strofa 2 (Norby X):
Cine a zis că e ușor, sigur n-a trecut prin greu,
N-a simțit vreodată cum e să fii o clipă-n locul meu.
M-au durut multe, încă am pe suflet pete,
Și când simt că nu mai pot, dau cu pumnii în perete!
O să-mi tatuez ca Lil Wayne o lacrimă pe față,
Că am suferit destul, frate, în această viață;
Asta e, nu pot tot timpul să râd,
Știu că am o pasă proastă, dar voi da gol în curând!
Pe cuvânt! Și-nnebunesc când bat pasu’ pe loc,
Nu înțeleg cum alții pot obține ușor tot!
Deseori le-am arătat că sunt bun, m-au luat de prost,
Când au văzut că m-am schimbat, mi-au spus că sunt un chitros.
E o lume falsă, nu le lua-n seamă pe toate,
O vorbă dulce-n față, e un cuțit înfipt în spate!
Toate trec, cineva drag mi-a spus că,
Mâine orice-ar fi, tre’ să țin capu’ sus!

Strofa 3 (Norby X):
Mulți m-au privit de sus, deși am 1,88,
Încă-s desconsiderat, da’ eu știu bine ce pot!
Am cearcăne, le vezi? Și nu-s că mă droghez,
Sunt de la nopțile în care-s treaz și meditez
Asupra banilor, celor dragi de care-am dor,
Asupra dorințelor de a reuși în viitor!
Momentan, sunt cam întors pe dos,
La vârsta mea văd gri când ar trebui să trăiesc roz!
Ce s****?! Ei habar n-au, dar mă vor judeca!
Eu am dreptu’ absolut de-a nu-i asculta!
P***a mea; acum sunt singur ca un câine,
Și-s sigur că-s singuru’-n care pot să mă încred mâine!
Și mă doare, da’ las că mă fac eu mare,
Vreau să vadă toată lumea cât pot să ajung de tare!
Frățioare, eu nu, n-o să stau locului,
Am plecat din fața blocului spre vârful topului!

Andrei B. feat Hashu' - Personal

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Pe piesa asta o să accentuez problema,
Sunt supărat de multe ori, dar nu asta e tema.
O să încerc să îi ating la suflet pe cei dragi,
E rău să fii ca mine, să nu știi ce tre’ să faci.
Catalina, aștept o familie și-o casă,
Mi-e dor de tine, de acea privire albastră.
Distanța asta mare rupe sufletul din mine,
Mă lupt și sper în continuare că o să fie bine.
Andreea, ai fost o mamă, nu o soră, îți mulțumesc,
Orice ar fi cu tine, întotdeauna reușesc.
Tu ai făcut mereu să fie pentru mine,
Dovada că sângele apă nu se face, în fine.
Când nu pot singur și am nevoie de-ajutor,
Robitza îmi întinde o mână, făcând totul mai ușor.
Mai sunt persoane cărora le mulțumesc,
Au avut grijă și mi-au zis pe unde să pășesc.
În primu’ rând vreau să le mulțumesc,
Celor care-au fost lângă mine și pe care îi iubesc.
Pe primu’ loc este și va fi mama mea,
Care este plecată departe, undeva.
Mi-a fost mereu aproape și m-a susținut,
Indiferent de ce voi face sau ce am făcut.
Problemele m-au făcut să fiu greu de-nțeles,
Ea a rămas lângă mine, nu m-a considerat un stres.
Când se adună problemele și sunt deprimat,
Cu ea văd totul în culori și uit că-s supărat.
Stați liniștiți că nici pe voi nu v-am uitat,
Băieți care lângă mine la greu au stat.
Poate ați înțeles mesajul piesei noastre,
Beat-ul a curs încet în sufletele voastre.
Pe ultimul vers vreau doar să mai spun,
O să urmeze și partea a doua, presupun.