persia – Versuri.pro

Valeriu Butulescu - Cele Trei Operații

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Perșii scădeau vectori
din arc,
grecii se ascundeau
în paranteze rotunde.

războiul ne adună,
războiul ne scade,
războiul ne împarte.

ai putea stoarce gânduri
din această țărână,
atât e de îmbibată
cu amintire.

Serghei Esenin - Potolită-i Rana Dinainte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Potolită-i rana dinainte,
Viața n-o mai trec lângă stacan!
Inima mi-o ogoiesc, cuminte,
Într-o ceainărie din Teheran.
Negustorul vrând să-și proslăvească
Prăvălia-n fața unui rus,
Nu vin vechi, nu votcă bătrânească,
Roșu ceai bătrânul mi-a adus.
Toarnă-mi deci, jupâne, cu măsură!
Trandafirii înfloresc deplin.
Doi ochi astăzi semne îmi făcură,
Valul negru-nlăturând puțin.
Fetele-n Rusia nu cu biciul,
Nu în lanț le ținem, ca pe câini!
Nu pe bani le învățăm sărutul,
Cu bătăi sau cu pumnalu-n mâini!.
Dar acestei fete mlădioase,
Care duce soare pe obraz,
Am să-i dărui șaluri de mătase
Și covoare scumpe de șiraz!.
N-o să mint, jupâne, niciodată,
Ceaiul tare-l beau până la fund!
Pentru mine pot răspunde-ndată,
Pentru tine nu pot să răspund.
Către ușă văzul nu te-ndemne!
Tot mai știu o poartă spre grădini.
Nu-n zadar doi ochi mi-au făcut semne,
Valul negru-nlăturând puțin.
1924

Zaharia Stancu - Leu de Persia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cândva am fost leu de Persia,
Aveam aripi şi zburam printre stele,
Ziua şi noaptea zburam printre stele.
În fiece stea aveam un culcuş,
Şi-n fiece culcuş m-aşteptau
Şapte leoaice ori nouă leoaice.
Unele purtau mantii de argint.
Altele mantii de aur purtau.
Pe toate le iubeam şi pe toate
Cu dinţii mei albi le muşcam.
Puii mei cu sutele-i număram,
Cu sutele şi cu miile-i număram,
În fiece stea aveam un culcuş,
Şi-n fiece culcuş nouă leoaice
Atunci, când eram Leu de Persia,
Atunci, când aveam aripi, atunci..

Firdousi - 21 I Kaiumors (Șahia Lui a Durat Treizeci de Ani)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cel dintâi șah.
Cum dihkan-ul povestește, cine cel dintâi și-ntâi,
oare, -a căutat coroana stăpânirii pre pământ?
Cine și-a fost pus pe frunte luminosul diadem?
Nimeni din întreaga lume amintirea nu-i păstră,
dar dacă un fiu primit-a de la tata datini vechi
și din spusa părintească-ți pomenește de acel
care și-a durat puterea falnică și, între șahi,
cel dintâi atinse piscul stăpânirii pre pământ.
Doar un om cetind în hronic unde-s multe povestiri
despre mulți viteji, ne spune că anume Kaiumors
tron și-a înălțat, cunună, și a fost întâiul șah.
Soarele pe când pătrunse-n zodia Berbecelui,
lumea străluci-n lumină și în drepte cumpăniri;
sus, în zodia Berbece, Soarele luci-ntr-atât
că-ntineri Pământul: chiar atunci el, Kaiumors,
se-nălță stăpân al lumii. La-nceput șezu în munți;
tronul lui și-atotputința-i răsăriră între munți,
el întâi și tot poporu-n piei de tigru s-a-nvelit.
El ne-a dat deprinderi bune: trupul să ți-l înveșmânți
și să ți-l hrănești, pe-atuncea fost-au obiceiuri noi.
Ani, domni, de trei ori zece. Mândru se ivi în tron,
precum Soarele-n amiază! Și pe tronu-i străluci,
precum Luna, când răsare-n cele două săptămâni
drept deasupra unui chipreș ce se-avântă spre tării!
Și cum îl zăriră fiare fioroase din păduri
și sirepe dobitoace de prin lume, lângă tron
se târâră preaplecate, astfel aducând dovezi
cât de mare-i măreția lui și marele noroc;
toți și toate îl slăviră : de la el primiră legi.
Cronica șahilor

Firdousi - XVIII 2 Yezdegherd. Răspunsul Lui Saad Fiul Lui Vakkas La Scrisoarea Lui Rostam

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Dăscălit despre sosirea-ăstui om vestit, Saad
îl întâmpină c-o oaste cât nisip e în deşert.
După ce-l aduse-n cortu-i, îi şi puse întrebări
despre oaste şi măritul pahlivan, şah, cap-de-oşti,
despre oameni, capi-de-oaste, şi ţinuturi din Iran.
O manta zvârlind subt Piruz îi grăi: „Suntem născuţi
toţi cu suliţa în mână şi cu sabia de-oţel:
printre aprigii războinici niciodată vorba nu-i
nici de-argint, brocart sau aur, nici de hrană sau de somn!”
Apoi l-ascultă pe Piruz cuvântând, şi-astfel luă
cunoştinţă de ştafetă, şi-i aduse mulţumiri.
Aşternu în scris răspunsul, una şi-alta înşirând;
scrise-acolo despre genii, despre oamenii de rând,
despre vorbele rostite de profetul haşemit,
despre dogma unităţii, de Coran, făgăduinţi
şi ameninţări, şi viaţa fericită de apoi.
Notă informativă :
Tribul şi neamul din care s-a născut profetul
Mahomed se numea Haşemi.
de religia cea nouă. Zugrăvi acolo-n scris
smoala-n clocot arzătoare, flăcări, ger, întregul iad;
raiul verde cu pâraie şi de lapte şi de vin,
cu risipa sa de camfor, cu izvoarele-i ţâşnind,
pomul său ceresc, şi-n şopot vinul, mierea din fântâni;
şi adause la urmă: „Şahul de va-mbrăţişa
legea asta-adevărată, pe drept i s-or cuveni
tron şi fericire-n cele două lumi; el va avea
pe de-apururi diademă şi cercei şi fel-de-fel
de-avuţii şi nestemate pentru care-o mijloci
Mohamed, şi dobândi-va iertarea păcatelor,
şi neprihăni-va-şi trupul ca apa de trandafiri
strecurată. -Avind răsplata raiului făgăduit,
nu mai trebuie sămânţa urii-n câmp s-o azvârlim,
să dea spic nenorocirea. Fiinţa lui Yezdegherd,
uriaşul glob de tină, şi seraiuri cu grădini,
sălile de ascultare, curţi şi tron împărătesc,
şi serbări şi mari ospăţuri — nu fac cât un fir de păr
al unei Huri. Coroana şi comorile te-orbesc
în şederea-ţi pieritoare; tu încredere îţi pui
în ăst tron din colţi de fildeş, în aceşti ogari şi şoimi,
în noroc şi-n diademă. şi-astă lume preţuind
cât un gât de apă rece — trebuie să-ţi nască-n piept
atât zbucium? Înţeleptul nici un ban nu dă pe ea;
leapădă-te de-amăgire şi de-ale credinţei căi
nu te-ndepărta. Oricine vrea cu mine crunt război,
n-o găsi decât o groapă strâmtă şi un loc în iad.
Raiul îţi va fi lăcaşul, dacă îl vei merita,
cugetă în care parte trebui-va să apuci!”
Saad puse o pecete-arabă peste pergament,
binecuvântări aduse-n cinstea celui Mohamed;
şi apăi dintre războinici pe Şobah Moghaira
îl trimise cu ştafeta la cel pahlivan, Rostam.
Dintre perşi un om cu faimă căpetenia-şi vesti
că venise o solie: „Este, -i zise, un bătrân
slăbănog; nici cal nu are şi nici platoşă pe el;
cocârjat, pe umăr poartă-ngustă sabie de-oţel,
şi veşmântul lui arată o mulţime de rupturi.
Notă informativă :
Huri, zână oacheşă din mitologia şi paradisul mahomedan.
De cum auzi acestea, Rostam înălţă un cort
din brocarturi, căptuşindu-l cu perniţe din Kitai.
Oastea lui, precum puzderii de lăcuste şi furnici,
se înşirui. Un scaun de-aur se aduse, -apăi
pahlivann-şi luă locul; cavalerii perşi, şaizeci,
precum lei de bătălie, în caftane viorii
şi ţesute-n fir de aur, daurite încălţări,
gât, urechi împodobite-n giuvaere şi cercei,
se orinduiră-n jurul cortului cel pregătit
şi gătit împărăteşte. Ond Şobah ajunse-n prag
şi intră în cort nu puse pe covor niciun picior,
ci, zmerit, doar pe ţărână merse şi se sprijini
doar în spadă-i ca în bâtă; pe pământ se aşeză
fără a privi la nimeni, fără-a ridica de jos
ochii către cel ce este căpetenie-de-oşti.
Rostam spuse : „Fii ferice şi atotştiinţa ta
să-ţi păstreze sănătatea şi în cuget şi în trup!”
Cel arab i-ntoarse vorba: „Omule slăvit de toţi,
de primeşti credinţa nouă, mântuirea fie-a ta!”
Nu-i plăcu aceste vorbe lui Rostam; se-ncruntă
şi păli; luă din mâna lui Şobah răvaşul scris
şi-l întinse către scribul care ştie-a tălmăci.
Rostam astfel îi răspunse: „Zi-i stăpânului arab,
zi-i din partea mea acestea :« Nu eşti şah şi nici nu eşti
vrun moştenitor de tronuri; dar norocu-mi părut că
se-ntunecă şi tronul l-ai râvnit din inimă.
Nu-i uşoară treaba-aceasta-n ochii celor încercaţi,
şi-ţi lipseşte prevederea când porneşti pe-astfel de drum.
De purta Saad coroană, voie-aş fi avut atunci
să iau parte la războaie şi la praznice cu el,
dar de vină-s zodii rele. Ce-aş putea adăuga?
Suntem într-un ceas amarnic. Călăuz dacă-mi va fi
Mohamed, şi dacă legea veche mi-o voi părăsi
pentru o credinţă nouă, totul se va răsturna
sub această-ncovoiată boltă de-nstelat azur,
şi-mi va fi de toate silă ». Mergi în pace, olăcar;
nu e vremea de palavre-n ziua cruntei bătălii.
Zi-i lui Saad că-i mai bine să sfârşească-nvingător
pe cel câmp de-ncleştare, decât să privească viu
cum duşmanu-i izbândeşte!” Şobah tabăra lăsă,
de-ai fi zis că vrea să-ntreacă vântul iute de picior.
Cronica Şahilor

Firdousi - XVIII 1 Yezdegherd Scrisoarea Lui Rostam Către Saad Fiul Lui Vakkas

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Rostam își mână de-ndată la Saad un olăcar
iute tocmai ca lumina și ca fulgerul din nori.
Puse, pe mătase albă, să se scrie un răvaș
luminos cum e-n amiază Soarele; și pe răvaș,
într-un colț, acestea scrise: „Fiul șahului Hormozd,
pahlivan în lumea-aceasta, Rostam preamărinimos
scrie către Saad, fiul lui Vakkas, ce-i însetat
de război zorind pieirea-și.” și-ncepu cuvântu-astfel
„Să nu dăm deoparte teama și slăvirea Domnului
carele neprihănit e : El e cel ce ține-n mâini
sfera pururi mișcătoare; El putere dă și tron.
Fie să se răspândească-a sale binecuvântări
peste șahul plin de faimă, care o podoabă e.
Notă explicativă :
.. șahul plin de faimă – Adică șahul Yezdegherd.
a coroanei și-a pecetei și a tronului înalt,
strălucirea măreției și măririi în izbânzi
și putere, el, stăpânul spadei, tronului măreț,
cel ce poate ține-n lanțuri și pe însuși Ahriman!
Un prilej de mișelie se ivi și în curând
va aduce multe chinuri, multe sterpe încleștări.
Spune-mi cine-ți este șahul, și tu însuți cine ești,
de ce lege, pe ce treaptă? Lângă cine-ți cauți tu
reazimul? Tu și-ale tale ordii ce le cârmuiești
sunteți goi; un pic de pâine mi te-ar sătura pe loc,
dar tu mori, te stingi de foame. N-ai nici tron, nici elefanți,
nici hazna. Te mulțumește că-n Iran ești încă viu:
și coroana și pecetea sunt în mâna altcuiva,
a stăpânului ce are elefanți, comoară, tron,
și putere, și e șahul cel vestit și e născut
dintr-o spiță domnitoare; Luna-n ceruri nu-i nimic
lângă el, și-ntreg Pământul n-are-un crai măreț ca el.
La ospăț când se așează, vesel, arătându-și doar
într-un zâmbet, albi, toți dinții ca argintul lucitor,
dă în dar mai mult și-atâta cât nu fac arabii toți
laolaltă, fără-a face pagubă-n comoara sa.
Are el de două-ori șase mii de câini și de gheparzi
și de șoimi cu zurgălăii pe lănțuguri de-aur fin;
toată vremea, pe câmpie, dintr-un capăt în cellalt,
cei nomazi ce poartă suliți, din vânat nu pot trăi,
că-i al șahului ce-l prinde cu ogari și iuți gheparzi;
cheltuiala care-o face c-un alai vânătoresc
nu-i sub ochii lui nimica. Trebuie într-adevăr
că n-ai umbră de rușine, trebuie că-n mintea ta
nu cunoști ce-i nalta cinste, nici sfiala nu știi ce-i;
tu ești cela ce cu fața asta și-obârșia ta,
cu apucături urâte, îndrăznești să năzui sus
la șăhia persiană? Dacă-ți cauți tu cumva
după merite puterea, dacă vorbele-ți nu sunt
niscai glume și batjocuri, să-mi trimiți un olăcar
grăitor, hârșit de viață, nenfricat și dăscălit,
să pricep mai bine ținta, țelul ce ți-l urmărești,
și ce cale-ți va deschide către tronul keianid.
Voi trimite-n goană mare pe un cavaler la șah
să cunoască și măritul ceea ce tu îi pretinzi;
nu căta să dai, tu, pieptul c-un puternic domnitor,.
căci mi-i teamă că sfârșitul tău va fi de jale plin.
E stăpânul lumii noastre, de-al lui Nușirvan nepot,
a cărui dreptate-n țară-ntinerește pe bătrâni;
un vlăstar de șahi, el însuși șah, nu-și are-n acest veac
nicăieri asemănare. Vezi să nu mi te preschimbi
într-o groază-a lumii, dușman al credinții-n Cel-de-Sus:
cel cu cap n-o să râvnească tronul unor Keianizi.
Bine să-mi cetești răvașul ăsta de povețe plin,
cugetul să nu-ți înpiedici de-a vedea și-a auzi.”
După ce pecetea-și puse pe scrisoare, i-o dădu
prințului Pirulz, ce-i fiul lui Șapur. Ăst pahlivan
se și duse cu ștafeta la Saad al lui Vakkas,
însoțit de căpetenii, toți la inimă senini,
platoșe de-argint și scuturi, și, de aur, cingători.
Cronica Șahilor

Firdousi - XVIII Yezdegherd, Yezdegherd Fu Înjunghiat De Către Morarul Koshro

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mahui Suri, vicleanul, când acestea auzi
de la fiul său, şi zise spre morar : „Dă fuga,
ia călăreţi cu tine, -aleargă, sângele acum să-i verşi
duşmanului meu de moarte, că pe veci îmi va scăpa
dacă taina-acestor vorbe-n lume se va răspândi!”
Auzi moraru-această aprigă poruncă, dar
nu-nţelese tâlcul trebii. Şi în noaptea de treizeci
din Hurdad-mah se întoarse-n moară lângă Yezdegherd.
Cum lăsă morarul casa lui Suri, cu ochii plânși
pieptul îngroşat de sânge, Suri puse-n urma lui
călăreţii iuţi ca norul şi le zise: „Grijă-aveţi:
diadem, cercei, pecete şi tunica şahului
să nu se mânjească-n sânge; de veşminte-l despuiaţi!”
În estimp morarul merse-n drumu-i, ochii lăcrimaţi,
chipul galben cum e Luna şi strigând: „O, luminos
Ziditor, ce eşti deasupra preschimbării-acestei sorţi,
chinuieşte-i de pe-acuma trup şi duh al celui ce
mi-a dat crâncenă poruncă!” Când ajunse lângă şah,
în adâncu-i de ruşine şi de teamă-adânc gemând,
chipul înecat în lacrimi, gura arsă de-nsetat,
se apropie cu multă prevedere, ca un om
care vrea să spună-o taină în ureche şopotind,
înfipse-n piept jungherul. Vai! de moarte-njunghiat,
şahul un suspin mai scoase, cap, coroană la pământ
prăbuşindu-se pe pâinea cea de orz din faţa lui.
Călăreţii piezei rele de Suri văzând pe şah
cum zăcea precum copacul falnic, depărtat de tron
şi de câmpul bătăliei, mai de-aproape şi plecaţi
îi ghiciră de pe faţă trăsături-mpărăteşti;
deznodară-apoi tunica viorie, adunând:
grea coroană, şir de perle, şi botine aurii.
Trupul şahului lăsându-l jos în pulbere întins,
năclăit în sînge, coasta, sfîşiată de jungher —
blestemând se-ndepărtară: „Fie ca şi hoitul lui
Mahui s-ajungă-asemeni pe faţa pământului:
năclăit să-noate-n sânge!”
Repede înştiinţat.
Notă informativă :
Hurdad-mah, luna iunie, deci 30 iunie 651 e. n.
că şi tronul şi războiul şi plăcerea-acestei vieţi,
nu mai sunt de, -acum nimica pentru prea-măritul şah,
Mahui dădu poruncă-n ceasul nopţii liniştit
când se odihneşte totul, să-i azvârle hoitu-n râu.
Două slugi cu inimi crude trupul şahului târând
prin cel sânge, neştiindu-i mortului înaltul rang,
îl zvârliră în vârtejul râului ce-i zice Zark,
şi plutea la vale leşul, când pe faţă, când întors.
Ziua când urmă în tronul Nopţii, şi-oamenii în zori
când ieşiră din bârloguri, două feţe dintre cei
ce-s aleşi să fie preoţi pentru slujbe juruiţi —
poposiră-n dreptu-acesta; unu-n mal se-apropie
şi văzu plutind pe apă leşul gol, împărătesc.
Zguduit de groază, iute se întoarse-n paşii săi
şi-alergând la templu-ndată povesti la cei monahi
ce văzu şi le mai spuse că stăpânul ăstui veac
despuiat zăcea pe valuri, val-vârtej, pe râul Zark.
Preoţii, de pretutindeni, tineri şi bătrâni olalt’
alergară şi-acest vaiet se-nălţă din rândul lor :
„Şah vestit, din spiţă-aleasă, cine-a mai văzut cândva
şah ajuns în chipu-acesta? Cine-a auzit cândva
să se spună despre-aceasta (mai nainte ca astfel
să ţi se întâmple ţie) ca un muritor viclean,
mârşav câine, care după ce stăpânu-şi linguşi,
trupu-i sfârtecă în zdrenţe? Merită cel Mahui
blestemat să fie vecinic. Vai! de trupul tău şi vai!
de statura-ţi arătoasă, de înţelepciunea-ţi, vai!
de gândirea ta înaltă! Plângem ultimul vlăstar
al lui Ardeşir! şi plângem pe-un războinic preamărit
şi preadarnic! Şi mai plângem tronul celor Sasanizi,
strălucirea lor, puterea şi coroana celor şahi!
Tu erai odinioară încă-n viaţă şi-nţelept:
mergi acum să dai de ştire şahului Nuşiravan,
mergi să-i spui că tu, urmaşu-i, care mândru mai erai
precum Luna, tu, născutul pentru a domni în tron,
spintecat ai fost în moară de un jiingher ticălos
şi zvârlit în pielea goală în al râului vârtej!”
Patru din monahii-aceştia de veşminte despuiaţi
coborâră-n râu să prindă trupul şahului măreţ,.
Notă informativă :
Ardeșir, Artaxerxes I, fiul lui Xerxes.
care este strănepotul şahului Nuşiravan,
şi îl traseră afară. Toţi, şi tineri şi bătrâni,
îngînară-un cînt de jale; şi-nălţară după zid
gropniţă al cărei creştet nourii îi întrecea.
După ce-astupară rana cu clei, smoală, camfor, mosc,
trupul i-l înveşmântară într-un auriu brocart,
din subţire lână, giulgiu-i puseră pe dedesubt,
iar deasupra ţesătură precum lapis-lazuli;
preoţii îi răspândiră în adâncul gropniţei:
camfor, mosc şi vin şi apă limpede de trandafiri.
Şi apăi, purtând coşciugul şi câmpia străbătând,
îl lăsară-afund în groapă ; şahul cel nenorocos
duseră-l în câmpu-odihnei, neavând coroană, tron,
iară noi, noi vrem dreptate pentru şahul Yezdegherd
Şi strigăm, noi, răzbunare împotriva tuturor
celor şapte mari planete! Dacă ură ele n-au
şi n-au ele nici iubire, atunci bietul filosof
n-o să-mi deie niciodată despre viaţă lămuriri;
de-a grăit acel cucernic, ghicitori doar ne-a-nşirat,
şi răspunsul la-ntrebare a rămas în taină-ascuns.
Omule-nţelept, comoară dacă jos aicea nu-i,
strânge-n inimă comoară şi nu mi te bizui
pe ce va aduce mâine: lumea fulger pe sub ochi,
vremea fiece răsuflet ni-l socoate ; cumpătat
te deprinde-a fi în cuget; de trăieşti, cel ce-ţi dădea,
îţi va da încă şi încă. — Despre mine un cuvânt:
de-mi sta-n cumpănă câştigul cu ceea ce cheltuiesc,
soartei i-aş fi fost un frate ; dar în ăst an grindina
s-a fost abătut ca moartea; însăşi moartea mai puţin
este decât plaga asta. Codri, grâne şi cirezi,
ăstor bunuri pentru mine sfera cerului măreţ
poarta le-a închis. Paharnic, adu-mi vin : mult n-om trăi;
asta-i legea neschimbată-a schimbătoarei noastre lumi,
unde nimeni n-o rămâne. Fiindcă suntem covârşiţi
de a lumii nedreptate, -nţelepciunea e să bei
fără să îngâni vrun vaiet, fără să reverşi vrun strop.
Notă informativă :
lapis-lazuli – Adică de culoare albastră.
Izbucnirea ateistă a lui Firdousi cere răzbunare
împotriva întregului Univers al evului mediu persan.
Cronica Șahilor

Firdousi - XVIII Yezdegherd Scrisoarea Lui Yezdegherd Către Mahut Suri și Către Merzebanii Din Korasan

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Yezdegherd, stăpânul lumii, când se îndreptă spre Merv,
să ajungă la satrapul țării, Mahui Suri,
îi trimise o scrisoare plină de mâhniri adânci
și cuvinte mișcătoare. Cu neliniște în piept,
ochii înecați în lacrimi, își chemă un scrib dibaci
dând frâu slobod el simțirii care-adâncu-i frământa.
După ce-l slăvi pe-Acela ce-i al lumii Ziditor,
pe Stăpânul ce-nțelept e și e binefăcător,
Șahul care-nsuflețește Soarele, planeta Mart,
să alerge în rotire, care-ocârmuie la fel
elefantul și furnica, și când lui îi e pe plac,
iscă lucruri din genune fără a avea tipar —
scrise șahul și acestea: „Nenorocul s-a ivit
dinainte-ne, și țara noastră vlaga și-a pierdut
și întreaga-i strălucire. Suferința ne-a-ngustat
lumea, de pe când în luptă Rostam a pierit pe câmp,
de-o străină mână-a unui Saad, fiul lui Vakkas,
om ce n-are neam, nici țară, nu-i mintos și nici vânjos.
Câtă vreme oastea-arabă e în porți la Tisifun,
și vâlcelele și codrii ne despart, la luptă mergi
cu oștenii tăi și-adună neamul pers sub steagul meu!
Însumi voi urma ștafeta asta și ajunge-voi,
precum vântul, lângă tine, o, tu, fiu din neam persan!”
Își alese din alaiu-i olăcar, un om cu cap
și bun sfetnic; de-atât sânge inima-ngroșată-n piept,
chipul palid ca rășina, scrise alt răvaș la Tus:
„Slavă naltă, preamărire Șahului-judecător
care-mparte tron, putere, prețuire, și-i Stăpân
pe izbândă, măreție și coroană. Tot ce-i viu,
de la picioruș de gâză pân’ la aripă de șoim,
elefantul din țărână, crocodilul din adânc —
toți i se supun doar vrerii și doar legilor Lui, toți
nu răsuflă până voie nu le dă Stăpânul lor.
Domnul de ne dă putere, soarta de ne-o împlini
dorul inimilor noastre, noi vom recunoaște-atunci,
darnici foarte, -aceste fapte bune și vom răsplăti
ajutoarele primite. Dar ați prins de veste toți
că doar zodii împotriva noastră au dezlănțuit pe-acești
josnici șerpi cu chipul și cu ochi de Ahriman,
fără de înțelepciune, fără cinste, nici comori,
fără tron și fără fapte și virtuți, care-au pornit
să nimicnicească-o lume! Giuvaeruri și comori
se împrăștiară-n lume și țărâna de prin gropi.
multe hârci umplu; aceasta hotărâ mărețul Cer.
Părăsită-mpărăția-i la ăști ticăloși arabi
care seamănă cu corbii, de pricepere-s lipsiți
și-s lipsiți și de știință și de nume, cinste, cin.
Nuşirvan văzut-a-n visu-i: strălucirea-acestui tron
va pieri, și mii, o sută de arabi vor năvăli
ca turbatele cămile-opritoarele rupând —
și vor trece fluviul Tigru, și-un fum negru s-o-nălța
pînă la Saturn. Recolte pirjolite-or fumega
din Iran și Babel; lumea va pieri; străbunul foc
de prin temple se va stinge, și făclii de Noo-Ruz și
Sade păli-vor toate; mândre creste de serai,
unde șahii mari șezură, dintr-o izbitură doar
se vor prăbuși, pe lespezi, drept în mijloc de meidan.
Visu-acela se-mplinește abia astăzi: schimbător,
cerul ni se-ndepărtează, și tot ce în lume-a fost
mare-i umilit, și soarta-i nalță pe acei umili;
tot ce este rău în lume se împrăștie sub zări,
sărăcia-nvederată-i, fericirea a pierit.
Fiecare țărișoară vrea să-și nalțe un ‘stăpân,
demon hîd și rău; și semne prevestesc din zodiac
noapte-adâncă și lumina lucitoare pâlpâie
și e gata să se stingă..
Sfat ținurăm în divan
cu toți pahlivanii noștri; după lungi precugetări,
am căzut la învoială-asupra ce va mai urma.
Vom căra cu noi coroană, tron, pecete-inel de șah,
mântii din Bizanț aduse, din Kașmir și din Kitai,
lucruri foarte prețioase care-acum ne sunt în mâini,
precum cele ce-s țesute în Bizanț și Taief,
și brocart în fir de aur, și bucăți de ștofe și tot
ce merită să fie dus, și toți cei din serai,
și strânsură de merinde pentru, când nu vom avea.
Patruzeci de mii, plăvanii la chervane înjugați
vor cărăuşi belşugul holdei coapte de susan
si pe urmă-n şir vom pune şi cât vor putea căra
două-ori şase mii de cară scârţâind sub snopi de grâu.
Un mubed plin de prevederi va aduce roşu mei,
rodii coapte şi fisticuri; două mii de-ncărcături
dintre-aceste soiuri fi-vor duse pe cămile-n şir,
cămile din Bactriana
Adăstând cerescul glob
vrerile să şi le-arate, pune-vor în carul tras
de plăvani: grămezi de sare, -o mie de încărcături;
şi o mie de curmale, şi o mie de zahar
fi-vor gata, numărate. Şi din cele patru zări,
robii noştri aduna-vor şi căra-vor în cetăţi
patruzeci de mii de buturi de pastramă, şi-or veni
şi trei sute cară pline cu naft negru, -n două luni.”
Şahul după ce pecetea-şi puse pe acest răvaş,
căpeteniei-de-oaste i-l trimise; un vestit
cavaler născut sub zodii bune se înfăţişă
dinaintea lor, în mână cu împărătesc răvaş.

Kittens feat David Deejay - Persia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Doar o altă noapte lungă
Dar tu ești aici în fața ochilor mei
Amintiri care trec prin capul meu
Durerea taie ca și cu un cuțit.
Încrede-te în mine, încrede-te în mine
Încrede-te în mine, poate tu nu poți vedea
Nu pot să trec mai departe, nu pot să dau drumul
Nu pot să trec mai departe, mă simt așa de ciudat.
Haaaaa.. sunt iubirea ta.
Încrede-te în mine, încrede-te în mine
Încrede-te în mine, poate tu nu poți vedea
Nu pot să trec mai departe, nu pot să dau drumul
Nu pot să trec mai departe, mă simt așa de ciudat.
Focul tău arde atât de scăzut
Dar nu pot să-i dau drumul
Focul tău arde atât de scăzut, scăzut, scăzut.
Dar nu pot să-i dau drumul.. x2