peisaj de iarna – Versuri.pro

Serghei Esenin - Pe-Ntâia Zăpadă Pășesc În Nestiire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pe-ntâia zăpadă pășesc în neștire,
Cu agere doruri și-avânturi duium.
Și seara albastră cu steaua subțire,
Încet luminează hoinarul meu drum.
Lumina sau umbra a prins să se cearnă?
Prin crânguri cocoșii sau vântul dă glas?
Nu știu, pretutindeni pe câmpuri e iarnă,
Sau stoluri de lebede mute-n popas?.
Tu albă minune, tu limpede seară!
Fierbinți mi-s obrajii de gerul din crâng.
Răchitele zvelte cu sânii afară,
Îmi vine deodată la piept să le strâng.
O, codrul ce-n pâclă cinchit pirotește!
O, ninsele lanuri sub teafăr îndemn!
Îmi vine în brațe s-apuc voinicește,
Frumoasele sălcii cu șolduri de lemn.

Serghei Esenin - Fulguire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sania. Tăcere. Pace.
Doar zăpada scârțâind
Și-un botei de ciori buimace
Năpustindu-se pe grind.
Ca sub cușmă năzdrăvană
Codrul moțăie pierdut,
Pinul negru din poiană
În glugi moale stă-nvăscut.
Ca un moș bătrân se-ndoaie
Potopit parcă de tot,
Iar în vârf o ghionoaie
Bate când și când un ciot.
Bun e calul, lumea-i largă,
Neaua cade tot mereu.
Nu va conteni să meargă
Până-n zare drumul meu.

Florența Albu - Sentimente Pentru o Priveliște

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Joacă fulgilor – aiurare subțire.
Un pom fructifer
– nu știu ce fructe face
nu l-am văzut decât iarna
rodind scatii și sticleți.
Drum alb.
Așezarea sucită răsucindu-se
în sine. Psihologie fals problematică –
mai încolo se-nfundă.
Câteva case – fumul de dimineață.
Rufe albe – stacojii – albastre
prinse pe-o frânghie
forme înghețate
clătinându-se încolo-încoace.
Ger. Uscat exemplar.
O tobă uscată – ziua
o piele domestică tăbăcită
foarte întinsă pe forma rotundă
de tobă
bătând tactul vesel
mersul în tact.

Nichita Stănescu - Peisaj de Iarnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

O vreme de argint masiv
pe-alocuri înnegrit de vreme,
țintat cu sori, metalic tiv,
la orizont scrâșnește, geme.
Copacii de argint, tăcând,
din crengile de-argint, oprite,
nemailovind, nemaisunând
nici ore-ovale, nici clipite.
Par, cum îi întâlnești, așa,
explozii împietrite, surde,
care-au țâșnit spre cer cândva,
din arhebuze și din durde.
Dar eu bat câmpul iernii, greu
cu pașii de-argint îi sun argintul
O, fericit auzul meu!
Ecoul bate-n jur argintul.
Și-o clipă dacă m-aș opri
s-ar prăbuși, de-argint, o clipă.
Și peste câmp s-ar auzi
țintatul brâu de-argint cum țipă!

Nicolae Labiș - A Nins la Iași

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cât a nins în Iași de-aseară!
Statuile au cușme mari,
E albă namila de gară
Și fulgii tot se-nvârt,
Și are fire lungi de gheață
Milițianul în mustață.
E troienită și portița
Și streșinile-au înghețat
Iar fumu-ți suie drept codița
Ca un motan înfuriat,
Cățelul mârâie și-njură
Și prinde câte-un fulg în gură.

François Villon - Albă Iarnă Dunăreană

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Albă iarnă dunăreană
Cu zăpezi până la brâu
Culcă-n sarica balana
Bărăganele de grâu.
Năpădind zbatãi și rosturi,
Neaua urcă reci minuni:
Mistuiți în adăposturi,
Oameni și sălbăticiuni.
Peste sate fără vaduri
Își azvârle din duium
Uriasele plocaduri
Găurite rar de-un fum.
Nimeni liniștea nu sfarmă,
Doar ca-n somn nedeslușit
Își descarcă-n gol o armă
Chiotul înăbușit.
Curge viscol ca pe vrană.
Nevăzută s-a-nchis
Țara fără de prihană
În omăt ca într-un vis.
Iar la guri de văi, pe laturi,
Într-o noapte s-au durat
Strălucite-nvoalte caturi
Pentru Crivăț-Împărat.
Fulger alb, întreaga zare
Intră-n ochi, un junghi tăios,
Albul e atât de tare,
Că ajunge veninos.
Și-n cumplita lor albețe
Dorm adânci pustietăți;
Pun troienii vămi răzlețe
Între mari singurătăți.
Românească iarnă veche,
Albe lumi, fără drumeți..
Trece-un lup într-o ureche
Pe gorgane de nămieți.
1943, ianuarie 11 București

Vasile Alecsandri - Sania

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Zi cu soare, ger cu stele! Hai, iubită, la plimbare.
Caii mușcă-a lor zăbale, surugiul e călare;
Săniuța, cuib de iarnă, e cam strâmtă pentru doi.
Tu zâmbești? Zâmbirea-ți zice că e bună pentru noi.
Caii scutură prin aer sunătoarele lor salbe,
Răpind sania ușoară care lasă urme albe.
Surugiul chiuiește; caii zboară ca doi zmei
Prin o pulbere de raze, prin un nour de scântei.
Pe câmpia înălbită, netedă, strălucitoare
Se văd insule de codri, s-aud câini la vânătoare,
Iar în lunca pudruită cu mărunt mărgăritar
Saltă-o veveriță mică pe o creangă de stejar.
Acum trecem prin poiene, acum trecem prin zăvoaie;
Crengile-aninate-n cale ning steluțe și se-ndoaie.
Iată-o gingașă mlădiță cu șirag de mărțișori.
Tu o rupi? Ea te stropește cu fulgi albi răcoritori.

Vasile Alecsandri - Iarna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheaţă pe ai ţării umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară!
Cu-o zale argintie se îmbracă mândra ţară;
Soarele rotund şi palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinereţe printre anii trecători.
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înşiraţi se perd în zare,
Şi pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele pierdute sub clăbuci albii de fum.
Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Străluceşte şi dismiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie uşoară care trece peste văi..
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.