Patriotic – Versuri.pro

Dimitrie Bolintineanu - Mircea Cel Mare și Solii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mircea cel mare şi solii.
Într-o sală-ntinsă, printre căpitani,
Stă pe tronu-i Mircea încărcat de ani.
Astfel printre trestii tinere-nverzite
Un stejar întinde braţe veştejite.
Astfel după dealuri verzi şi numai flori
Stă bătrânul munte albit de ninsori.
Curtea este plină, ţara în mişcare;
Soli trimişi de Poartă vin la adunare.
Toţi stau jos mic, mare, tânăr şi bătrân.
Era nobil omul când era român.
Solii dau firmanul. Mircea îl citeşte,
Apoi, cu mărire, astfel le vorbeşte:
– „Padişahul vostru, nu mă îndoiesc,
Va să facă ţara un pământ turcesc.
Pacea ce-mi propune este o sclavie
Până ce românul să se bată ştie!”
La aceste vorbe sala-a răsunat;
Dar un sol îndată vorba a luat.
– „Tu, ce într-această naţie creştină
Străluceşti ca ziua într-a ta lumină,
Tu, o, doamne, cărui patru ţari se-nchin,
Allah să te ţie, dar eşti un hain!”
În murmură surdă vorbele-i se-neacă.
Cavalerii trage spadele din teacă.
Mircea se-ndreptează iute către ei:
– „Respectaţi solia, căpitanii mei!”
Apoi către solii Porţii el vorbeşte:
– „Voi, prin care şahul astăzi mă cinsteşte!
Mircea se închină de ani obosit;
Însă al său suflet nu e-mbătrânit:
Ochii săi sub gene albe şi stufoase
Cu greu mai îndreaptă săgeţi veninoase;
Dar cu toate astea fieru-i va lovi,
Ş-albele lui gene încă n-or clipi.
Cela ce se bate pentru a lui ţară,
Sufletu-i e focul soarelui de vară.
Mergeţi la sultanul care v-a trimis,
Ş-orice drum de pace, spuneţi că e-nchis!”
Apoi către curte domnul se îndreaptă.
– „Fericirea ţării de la noi s-aşteaptă.
De deşarte vise să nu ne-nşelăm:
Moarte şi sclavie la străini aflăm.
Viitor de aur ţara noastră are
Şi prevăz prin secoli a ei înălţare.
Însă mai-nainte trebuie să ştim
Pentru ea cu toţii martiri să murim!
Căci fără aceasta lanţul ne va strânge
Şi nu vom şti încă nici chiar a ne plânge!”

Dimitrie Bolintineanu - Ferentarul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

(Fragment dintr-un marș vechi)
Nu e nici mândria, nu e nici mulțimea,
Care în bătălii încunună oștimea;
Nu e nici noroc.
Cela ce se bate pentru neatârnare
Are zece brațe, zece inimi are.
Inimi de foc.
Roșiorul mândru și frumos ca crinul
Când pe mal s-arată tremură Vidinul
La vederea sa.
Face de se miră toată arăpimea,
Ieniceri, spahii și arnăuțimea
Și-i strigă: ura!.
Ferentarul, ager și cu lungă chică,
Intră în oștime fără nici o frică.
Tare ca un leu.
Iute ca săgeata tabăra străbate:
— „Ferentar sunt eu!”.
Astfel ferentarul știe ca să moară:
Pentru țara dragă, pentru soțioară
Cine n-ar muri?
Unul ca acela blestemat să fie!
Nimeni să nu-l plângă, nimeni să nu-l știe
Când el va pieri!..
Junele fecioare, tineri luptători,
Pe mormântul nostru vor culege flori!..

Dimitrie Bolintineanu - Consiliul Secret

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

La senat s-adună capii cei mai bravi,
Soli germani, soli unguri, deputaţi moldavi,
Preoţi venerabili cu păstorul mare,
Nobilă junime plină de-nfocare.
Dar Mihai cu faţa nobilată-n dor,
Cel întâi se scoală şi le zice lor:
— „Astăzi turcii calcă drepturile sfinte,
Schimbă viaţa-n moarte, ţările-n morminte.
D-astăzi peste faţa dalbelor câmpii
Pe ruine-nalţă splendide geamii.
Câmpul schimbă faţa şi se-mbracă-n doliu;
După dânşii urmă flăcări, moarte, spoliu.
Prin altare sfinte vasele zdrobesc;
Intră prin familii, pe copii turcesc;
Mume şi fecioare ruşinos insultă;
De nici o putere barbarii n-ascultă.
Suflete-njosite ce-n lume trăiesc
Ca să ruşineze neamul omenesc,
În această ţară calea lor arată
Şi de dorul ţării fierbântat se-mbată.
Neamul nostru piere; dar ce e mai rău,
Cade cu ruşine pe mormântul său!
D-astăzi înainte numai cu arma-n mână
Va scăpa de moarte patria română.
Între viaţa sclavă ş-un mormânt fălos
Nu-întârzie-un suflet nobil, generos.
Astfel totdauna ţara liberară
Vechi eroi ce-n fală se glorificară.
Inima lor mare să vieze-n noi!
Să pierim sub arme ca străbunii-eroi!”
Astfel zice domnul. Un boier răspunde:
— „Dorul ţării noastre sufletu-mi pătrunde.
Vorbele-ţi sunt mândre, dulce mă răpesc
Din amare gânduri unde rătăcesc!
Dar, înalte doamne! mult ar fi mai bine
Să-mblânzim pe heară prin cuvinte line.
Ţara-i obosită ca un trist mormânt,
Aur, arme, braţe, doamne, nu mai sânt.
Apărarea noastră, cât de dalbă fie,
Ar scorni pe ţară zile lungi d-urgie.
Inimile noastre zboară călduros
Peste-al bărbăţiei zid alunecos,
Dar înţelepciunea caută-a ne duce
Prin furtuni turbate către ţelul dulce.”
Zice. Dar eroul astfel a vorbit:
— „Înţeleaptă-mi pare vorba ce-ai grăit,
Dar de-nţelepciunea robului ce-n fiare
Tremură să piarză zilele-i amare.
Poate-al ţării tale nobil, sfânt amor
A putut să-ţi facă gând îndoitor?
Este-nchisă calea pacea dulce-a cere.
Turcii pleacă fruntea numai la putere;
În lumina minţii orbi sunt ochii lor;
Singuri îşi prepară negru venitor.
Frica d-a ne pierde pare slab prepus.
Nimeni cu-arma-n mână ţara n-a supus.
Ne-nvoirea noastră, setea de domnie
Inimilor sclave datu-ne-a-n sclavie.
Fraţii de Moldova, dalbi, leali eroi,
Gintele vecine vor veni cu noi.
Dar de-am fi chiar singuri, încă-ar fi mai bine
Să murim cu fală decât cu ruşine!”
Capul legii noastre cere-a cuvânta.
Flacără divină luce-n faţa sa:
— „Legea ni se calcă, ţara se robeşte
Ş-armia română tot mai vieţuieşte.”
Zice şi realţă braţu său în sus,
Arătând pe cruce chipul lui Isus:
— „Crist muri pe cruce pentru-umanitate
Şi prin moarte dete lumii libertate.
Nu-i creştin acela ce nu ştie-a da,
Pentru-al ţării bine, pacea, viaţa sa!
Dincolo de moarte radios străluce
Soarele măririi eroilor, dulce.
Ochii-nţelepciunii, cei de moarte plini,
Nu pot să pătrundă dulcile-i lumini.
Astfel este omul ce-njosirea-abate
Tremură să moară pentru libertate.
Dar poporul nostru, nobil, generos,
Rupe cu-a lui viaţă lanţul ruşinos.”
Astfel le vorbeşte. Domnul oaste strânge,
Luptă mare-ncepe, pe barbari înfrânge.

Doina si Ion Aldea Teodorovici - Limba Română

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Hai, hai,
Hora mare se rotește,
Iar la mijloc strălucește
Floarea stăpână, (bis)
hai, hai,
Floarea ceea se numește, (bis)
Limba română. (bis).
Refren:
Graiul râului,
Graiul ramului,
Graiul grâului,
Graiul neamului!.
Hai, hai,
Doina sfântă se doinește,
Iar la mijloc strălucește
Floarea stăpână. (Bis)
Floarea ceea se numește, (bis)
Limba română. (bis).
Refren:
Graiul râului,
Graiul ramului,
Graiul grâului,
Graiul neamului!.
Hai, hai,
Cer cu stele se rotește,
Iar la mijloc strălucește
Floarea stăpână.
Hai, hai,
Floarea ceea se numește,
Floarea ceea se numește
Limba română.
Refren:
Graiul râului,
Graiul ramului,
Graiul grâului,
Graiul neamului!.
Refren:
Graiul râului,
Graiul ramului,
Graiul grâului,
Graiul neamului!.
Refren:
Graiul râului,
Graiul ramului,
Graiul grâului,
Graiul neamului!.

' feat Rege Flow - Ardem

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

DRAGONU’:
„E o țară creștină, ortodoxă!”; ăsta e mesajul meu când ies din boxă.
Nu din daci, poate din neamul lui Iafet și nici romani!
Suntem copiii Sfântului Andrei, Neagoe Basarab, Antim Ivireanul, Ștefan cel Mare,
Corneliu Zelea Codreanu, Paisie Olaru și Arsenie Boca!
E plin de sfinți vii în Europa..!
Zi-ne, Părinte Cleopa!
Explică-ne nouă, Pericopa!
Sclipește o lume întreagă fără pic de cunoaștere neagră! Cine neagă..?!
ROMÂNIA, ROMÂNIA, care își reneagă veșnicia..
ROMÂNIA, ROMÂNIA, bogăția noastră e sărăcia!
N-am CUM să plec în altă parte și s-o las în DRUM —
La șmecherii din țară am rămas IMUN! —
la cocălari și domnii bine în COSTUM, care-au uitat de mult că sunt ROMÂN!
FLOU REGE:
Trăim în patria gropilor în asfalt..
Tu, Băsescu, pleac-odată, că ne-am săturat cum
ne vin facturile și n-avem bani pe card!
Sunt prea multe datorii, impozite la stat..
Fug români; s-agită-n occident să facă banu’:
India — Eliade; State — tragi-n Culianu;
ca Blaga, Brâncuși, Vuia, Noica, Rebreanu,
ca Aura Urziceanu, în jazz, ca Johnny Răducanu..
Și suntem o nație profundă..
Avem toate resursele să ne ajungă!
Tre’ să sprijinim produsele, limba română,
credința, istoria plină și lungă-n..!
DRAGONU’:
ROMÂNIA, ROMÂNIA, care își reneagă veșnicia..
ROMÂNIA, ROMÂNIA, bogăția noastră e sărăcia!
N-am CUM să plec în altă parte și s-o las în DRUM —
La șmecherii din țară am rămas IMUN! —
la cocălari și domnii bine în COSTUM, care-au uitat de mult că sunt ROMÂN!
„Poporul nostru înțelege să fie singur stăpân pe soarta sa. Oricine s-ar împotrivi hotărârii noastre liber luate și care nu atinge drepturile nimănui este un dușman al Neamului nostru! Români, dictatura a luat sfârșit!” (Proclamația Regelui Mihai către țară)

' feat Flou Rege - Ardem!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Dragonu AKA 47 feat Dj Grigo - Cei Care Înalță Flamuri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Strofa 1:
Yea Yea Yea Yea.
Noi înălțăm doar steaguri 3 culori,
Drapelul țării cu onor,
S-au adunat mulți trădători,
Au fețele de carnivori,
Pe cer e semn de ploaie, nori,
Rimele mele lovesc
Cu mesaj românesc;
La altitudine ca Everest
Un trădător de țară și de neam,
Ramane un dușman
Sunt ca un ceas elvețian
Am rime de marcă și man,
Rămân roman ca Mircea cel Bătrân
Pentru străbuni
Și pentru sfinții care încă fac minuni
Am fost nebun
Nimeni nu poate vreodată să facă,
Adevarul să tacă,
De parcă calea cea dreaptă
Ar fi o metaforă consacrată,
Cei care înalță flamuri
Ca Alexandru Lăpușneanul,
Matei Basarab stindard
Mihai Viteazu valah,
Cu sânge de dac care n-au trădat
Ca Ștefan Cantacuzino,
Sau Nicolae Mavrocordat
Yeee.. Sunt Dragoș Tudorache
Transmit unirea frate,
Dintre principate.

Strofa 2:
Din dacii liberi,
De la Sarmisegetusa
De la Decebal, Zamolxis
Deceneu si Burebista
Până, la traficul cu aur dacic
Din munții Orăștie
Patrimoniul se vinde și-i tragic
Imperiul roman,
În frunte cu Traian
Cuceresc Roșia Montană
Pentru minele cu aur
Steagul nostru are cap de lup
Și-o coadă de balaur
Și-yo sunt lunt da’pe
Instrumental pentru tezaur
Cu carpii, cu geții,
Cu costoboci din traci
Anti romanizare 271 taci
Retragerea aureliană,
Continuitate, dacă limba dacă
Se vorbea de unde man latinitate
Atâtea teorii prefabricate
Care lasă România,
Fără istorie și identitate
Am rime legate nepoate
Din baza de date și poate
Deschizi și tu ochii,
Asupra istoriei adevarate!

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Țară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Se poate? M-am îndrăgostit de țară,
căci mă calcă timpul cu pământ din genele de-ai mei
și-o simt așa de mult de aproape, eu brazda întoarsă să-i cresc cald, să-i fiu o veșnic vară,
așa cum o visez, să aibă mereu soare, să-i fi trecut eu anii grei,
s-o cresc cu palmele, ce-o țin, ca niciodată să nu piară, s-o sărut pe imn și să-i închin și eu o odă,
făcută de la ciocârliile ce-i cântă razele ce-o scaldă
și îmi răsună în pădurile ce le respir, plămâni, plini de elixirul ce mi s-a transmis de la ei, curajoșii „vodă”,
donatori de sânge, ce-i am și eu pe undeva, sunt sigur, o globulă, încă atât de caldă..
cum marea, ce în veci nu îngheață, îmi udă gândurile în valuri, valuri,
mă face lanuri, să îi fac buchet cu buze pline, maci
și să mă întind de bine în poalele-i ce-i simt, îmbietoare maluri..
nu mă mai satur s-o mănânc, de drag.. și s-o întreb în fiecare zi.. Ești fericită, țara mea? Ce faci?
Sunt din buchetul tău de astăzi, ziua ta, numai un fir să-ți dea aromele-parfum de romani, daci..

Dan Spataru - De Vrei Să Știi Ce Înseamnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Unde-și culcă cerul fruntea lângă-un brad bătrân
Stând la foc aprins, de blânda lună,
Sub luciri de stele, vei găsi acel roman
Versul Mioriței, să ți-l spună.
Prin povestea vorbei peste timp te va purta
Pe tărâm de vis în țara mea.
Și oricine-ai fi, și de oriunde ai veni,
Plaiul nostru îl vei îndrăgi.

Refren:
De vrei să știi ce înseamnă roman,
Întreabă munții și codrul străbun.
Ascultă doina ciocârliei cântată de cu zori
Și vino pe la noi de sărbători.
De vrei să știi ce înseamnă roman
Bea apă rece din limpede izvor.
Privește cerul nopții stând culcat în braț de vânt
Și-ai să-nțelegi ce înseamnă roman.

E romanul harnic, nu se teme când e greu,
Dar și să petreacă știe bine.
Are-n brați Carpații și-n piept o inimă de leu
Și-i curge Dunărea prin vine.
Cântă ca o pasăre când e mai fericit,
Și iubește-atunci când e iubit.
Pentru el copiii sunt tot ce poate fi mai sfânt,
Ca și pacea-ntregului Pământ.

Dumitru Matcovschi - Moștenire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Eu trecutul nu mi-l vând,
Chiar să nu am de mâncare,
Eu cu el am fost și sunt
Moldovean de la născare.
Moldovean și patriot
Al acestui colț de glie,
Cred în Ștefan Voievod,
Om de-naltă omenie.
În Ion Viteazul cred,
Poreclit Ion Cumplitul,
Cel cu inima de ied,
Nevândutul, neturcitul.
Eu trecutul nu mi-l vând,
Bani de aur nu doresc;
Orșiunde, orșicând
Știu ca omul să muncesc.
E trecutul tot al meu,
E a mea Moldova-toată,
Chiar dacă și sunt plebeu,
Și nu viță împărată.
Vin din secol în frământ,
Vin din timpuri zbuciumate,
Doina plâng și doina cânt,
Cine-a spus că nu se poate?
Nu i-o fi plăcând cuiva
Limba noastră cea latină?
El să plece, de-i așa,
Și-napoi să nu mai vină.
Moștenesc acest trecut
Din părinți, ca pe-o moșie.
Eu cu dânsul am crescut
Și-am scris prima poezie.
Altceva ei n-au avut
Ce să-mi dee, bieți țărani,
Mi-au dat doar acest trecut,
Într-un car cu doi plăvani.