Pătimire – Versuri.pro

Maria Ciobanu - Cât De Mult Am Pătimit!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cât de mult am pătimit
Numai pentru c-am iubit,
Dacă n-o să mai iubesc
Poate nu mai pătimesc.
Lele, lele și iar lele,
Câte-ai să mai tragi tu, lele,
Doruri și amaruri grele,
Lele, lele și iar lele!.
Dar omul a fost făcut
Cât o trăi pe pământ
Să iubească și să cânte
Și să aibă doruri multe.
Lele, lele și iar lele,
Câte-ai să mai tragi tu, lele,
Doruri și amaruri grele,
Lele, lele și iar lele!.
Nici eu nu știu ce să fac
Pe-amândouă să le-mpac,
Inima de-ar ști s-aleagă
Om cu minte și de treabă
Ar viața trai ușor
Și lumea plină de dor.
Câte-ai să mai tragi tu, lele?
De-aș mai trage câte-am tras
Și de iubit nu mă las,
De-aș mai trage câte-oi trage
Și n-am dragostei ce-i face!

Michelangelo - 300

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Prin cruce, milă și prin pătimire
ne vom găsi în cer, prin îndurare,
dar înainte de-ultima suflare
noi să ne-aflăm în lume mulțumire.
Ne stau, monsenior, spre despărțire,
zid între noi, nămeți și munți și mare,
dar zelul meu nu află-ngrijorare,
nici lanț nu-mi poartă libera gândire.
Astfel în gând eu zbor la voi! Cuvântul
îl plânge pe Urbino, răpit mie:
ar fi venit, de mai trăia, cu mine.
la voi, cum mă gândeam. Azi, cu mormântul,
el mă îndeamnă-n altă drumeție,
spre-a locui-împreună bolți divine.

Constanţa Buzea - Plâns de Pătimire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Abia când vânătorii cu alice
Cât meiul copt și scuturat din spice
Ne vor vâna candorile și nouă,
Abia când or să care fără bice
Ochii, precum trăpașii, plâns de rouă
Și plâns de pătimire, cum se zice,
Abia atunci când starea noastră nouă,
Atât de pură-ncât o să se strice
De cât noroi se face-n jur când plouă,
Abia când focul o să se ridice,
Va fi să vezi și tu ce moarte ouă
Sorbiră timpul dându-ni-l în două.
Grămezi de scrum pălite și pitice.

Denisa - Un Sfert Din Ai Mei Ani

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Să strângi bani, să strângi avere
Degeaba-i că omul piere,
Degeaba-i că omul piere.
Și atât cât am putere
Voi da inimii ce-mi cere,
Voi da inimii ce-mi cere.
Ref: Că un sfert din ai mei ani
S-au dus toți strângând la bani
Cât am pătimit și cât am muncit
Și acum văd cum eu am îmbătrânit. (x2)

C-așa e viața oricui
Astăzi e și mâine nu-i,
Astăzi e și mâine nu-i.
Dar lasă că mă petrec
Când văd anii cum îmi trec,
Când văd anii cum îmi trec.
Ref: Că un sfert din ai mei ani
S-au dus toți strângând la bani
Cât am pătimit și cât am muncit
Și acum văd cum eu am îmbătrânit. (x2)

Maria Ciobanu - Cât De Mult Am Pătimit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cât de mult am pătimit,
Numai pentru c-am iubit.
Dacă n-o să mai iubesc,
Poate nu mai pătimesc,
Lele, lele, și iar lele,
Câte-ai să mai tragi, tu, lele,
Doruri și amaruri grele,
Lele, lele, și iar lele.

Dar omul a fost făcut,
Cât o trăi pe pământ,
Să iubească și să cânte,
Și să aibă doruri multe.
Lele, lele, și iar lele,
Câte-ai să mai tragi, tu, lele,
Doruri și amaruri grele,
Lele, lele, și iar lele.

Nici eu nu știu ce să fac,
Pe-amândouă să le-mpac.
Inima de-ar ști s-aleagă,
Om cuminte și de treabă.
Ar fi-n viață mai ușor,
Și lumea plină de dor.
Lele, lele, și iar lele,
Câte-ai să mai tragi, tu, lele,
Doruri și amaruri grele,
Lele, lele, și iar lele.

Omar Khayyam - Iubirea-I Patimire Și-Nălțare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Iubirea-i pătimire și-nălțare. / Cum jarul se preschimbă-n cenușă, nu în rouă, / Cel ars ... →

Li Tai-Pe - Su U*

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Erou chinez din timpul dinastiei Han de Apus.
În anul 100 î. e. n. împăratul U-di l-a trimis ca ambasador al Chinei la triburile siunnu;
hunii l-au vârât în temniţă, apoi l-au surghiunit să pască oile lângă lacul Baikal.
Atunci când a căzut prins, în vitrega robie varvară,
A pătimit zece ani, ca un vai de el, în străinare fără ţară.
Dar oricât de aprig a fost jugul sclaviei, în mari umiliri îndurat,
Nicicând credinţa juruită legiuitului stăpân n-a lepădat.
Cu dor arzător prinsul privea cum stolurile săgetau cerul de primăvară,
Zborul gâştelor călătoare amintindu-i de draga ţară,
De unde zadarnic aştepta mereu o slovă, o veste, o carte;
Aripele se răvăşeau în slavi, dar neîndurate treceau fâlfâind mai departe.
Pe urmă oşteanul a fost făcut slugă, silit, cioban de oi, să cutreiere în păstorie
Într-un tărâm sterp şi sărac, prin ţinuturi de necuprinsă pustie.
Acolo, între lanţul de munţi şi ruginita câmpie nisipoasă,
Îl rodea aleanul singurătăţii, cu dor de ţară şi dor de casă,
Şi nu o dată, minţindu-şi foamea, în toiul iernii flămânde, mânca zăpezi,
Blestemând soarta nedreaptă, într-a’ nenorocului amare dovezi;
Iar la arşiţa verilor cenuşite, ca să-şi mai stingă buzele uscate,
Sorbea jilăveala ce duhnea încropită, în coclirea smârcurilor sărate.
Abia apoi, când îşi pierduse nădejdea, într-un târziu, fu slobod să plece:
Nu mai ştia pe unde s-apuce, şi calea întoarcerii încotro mai trece.
Numai după îndelungata şovăire, târându-şi paşii, către miazănoapte a plecat..
Şi iar şi-a amintit de sălbaticele geruri, de viscole ce l-au degerat.
Însă de foamea ce-l făcea să leşine şi-a amintit cu ruşine, pân’ la sfârşit,
Când i-a fost dat să-şi razeme fruntea pe umărul prietenului reîntâlnit.
Atuncea, fără a se destăinui altfel, porniră amândoi în hohote a plânge,
Iar lacrimile, podidite în neştire, se preschimbară-n stropi de sânge.

Valeria Peter Predescu - Pe Drum cu Spini Încununat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Pe drum cu spini încununat,
Cu crucea-n spate, nemâncat
Iisus azi trece iar.
De cald e cald și crucea-i grea,
Sudorii-i curg pe fața Sa
Și spinii-L dor amar.
Priviți-L cum se uită blând
La cei ce îl hulesc scuipând
Pe Sfântă Fața Sa.
El în tăcere urcă dealul,
Golindu-și singur El paharul
Care dat i-a fost să-l bea.
Dar pentru cine-A răbdat toate?!
Gândește-te, iubite frate,
Gândește-te până ești viu!.
Că nu știi, azi ori mâine poate
Te va lua haina moarte
Și atunci va fi târziu.

Baba Tahir - Nu Rămâne

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

O, fără Tine, inima-n tihnire – nu rămâne.
Și când Te văd, nici urmă de mâhnire – nu rămâne.
Din chinul inimii-mi de și-ar lua toți partea lor de chin,
vai, nimeni fără pătimire – n-ar rămâne.
Baba Taher