Cât de mult am pătimit
Numai pentru c-am iubit,
Dacă n-o să mai iubesc
Poate nu mai pătimesc.
Lele, lele și iar lele,
Câte-ai să mai tragi tu, lele,
Doruri și amaruri grele,
Lele, lele și iar lele!.
Dar omul a fost făcut
Cât o trăi pe pământ
Să iubească și să cânte
Și să aibă doruri multe.
Lele, lele și iar lele,
Câte-ai să mai tragi tu, lele,
Doruri și amaruri grele,
Lele, lele și iar lele!.
Nici eu nu știu ce să fac
Pe-amândouă să le-mpac,
Inima de-ar ști s-aleagă
Om cu minte și de treabă
Ar viața trai ușor
Și lumea plină de dor.
Câte-ai să mai tragi tu, lele?
De-aș mai trage câte-am tras
Și de iubit nu mă las,
De-aș mai trage câte-oi trage
Și n-am dragostei ce-i face!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă suferința profundă cauzată de dragoste, dar și acceptarea destinului și a dorinței de a iubi în ciuda durerii. Vorbitorul se confruntă cu dilema de a continua să iubească, deși aceasta aduce suferință, reflectând asupra inevitabilității dorului în viața omului.