Cât de mult am pătimit,
Numai pentru c-am iubit.
Dacă n-o să mai iubesc,
Poate nu mai pătimesc,
Lele, lele, și iar lele,
Câte-ai să mai tragi, tu, lele,
Doruri și amaruri grele,
Lele, lele, și iar lele.
Dar omul a fost făcut,
Cât o trăi pe pământ,
Să iubească și să cânte,
Și să aibă doruri multe.
Lele, lele, și iar lele,
Câte-ai să mai tragi, tu, lele,
Doruri și amaruri grele,
Lele, lele, și iar lele.
Nici eu nu știu ce să fac,
Pe-amândouă să le-mpac.
Inima de-ar ști s-aleagă,
Om cuminte și de treabă.
Ar fi-n viață mai ușor,
Și lumea plină de dor.
Lele, lele, și iar lele,
Câte-ai să mai tragi, tu, lele,
Doruri și amaruri grele,
Lele, lele, și iar lele.
Sensul versurilor
Piesa exprimă suferința cauzată de iubire și dorința de a găsi un echilibru între a iubi și a evita durerea. Vorbitorul își exprimă confuzia și speranța de a găsi un partener potrivit, care să aducă ușurare și bucurie în viață.