patimile lui Hristos – Versuri.pro

Teodora Paunescu - Sub O Salcie Pletoasă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Sub o salcie pletoasă
Maica Sfântă se opri
Și cu vocea ei duioasă
Către salcie grăi:
Salcie, dacă ți-e milă
Apleacă-ți crengile-n jos
Să fac din ele-o cunună
Pentru Fiul meu Hristos.

Dacă îmi cunoști durerea
Și vrei să mi-o alini
Da-mi din ramurile tale
O cunună fără spini.
Fiul meu e sus pe cruce
Însângerat și-n mare chin
Și cu ea la El m-aș duce
Ca durerea să-i alin.

Atunci salcia miloasă,
Crengile și le-a plecat,
Maica a-npletit cununa
Și s-a dus la Golgota.
Dar iudeii n-o lăsară
Cu cununa fără spini
Ei voiau, Iisus să moară
În dureri și-n mare chin.

De-atunci salcia pletoasă
Nu s-a mai lăsat în sus
A rămas, așa, plecată
Ca să-L plângă pe Iisus.

Valeria Peter Predescu - În Noaptea Răstignirii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Pe Muntele Golgota
Când noaptea s-a lăsat
Un fulger alb din ceruri
Cu foc a luminat,
Întins pe două lemne
Tăiate dintr-un pom
Stă Fiul Împăcării
Cu chip ales de om.
Se prăpădea pe Cruce
Cu ochii către cer,
Sporind în suferință
Blândețe și mister,
Păcatele-omenirii
Pe lemn se mistuiau
Și-n locul lor pe Cruce
Virtuțile-nfloreau.
Înveșmântată-n doliu
Stă Mama lui Iisus
Urmând cărarea-ngustă
Pe căpățână sus,
Acolo sângerându-și
Genunchii pe pământ
Strângea în brațe Crucea
Rostind câte-un cuvânt.
„Tu, Fiul meu cel dulce,
Tu, om și Dumnezeu,
Cunoști furtuna vieții
Ce sparge pieptul meu!”
Prindea în brațe Crucea
Durerii tot mai strâns,
Înnegurând tăcerea
Cu vaiete și plâns.
Pe Muntele Golgota
Când noaptea s-a lăsat
O inimă de mamă
Sub Cruce s-a sfărmat,
Și-o dată cu durerea
Mult Fiului Iubit
Se înalță durerea
De mamă-n infinit.
De-atunci luându-și fuga
Al timpului noian
În Noaptea Răstignirii
În fiecare an
Pe Muntele Golgota
Lumina coborând
Se-aude pân’ la ziuă
O inimă plângând.

Valeria Peter Predescu - Când Te-Am Văzut, Iisuse

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Când Te-am văzut, Iisuse,
Cu spini încoronat,
Erai tot plin de sânge,
La moarte condamnat,
Mergeai cu Crucea-n spate
Prin ploaie și prin vânt,
În urma Ta, Iisuse,
Măicuța Ta plângând.

Plângea, plângea, sărmana,
Plângea neîncetat
Că Fiul ei cel dulce
La moarte-i condamnat,
Cu chin și cu durere,
Cu sufletul amar
Te conducea, sărmana,
Și suspina-n calvar.

Cu Crucea-n spate, Doamne,
Pe munte cum mergeai,
E grea peste măsură,
Dar n-aveai cui s-o dai,
Te conducea, Iisuse,
Mulțimea de popor
La care Tu în lume
Le-ai fost de ajutor.

Mergeai cu Crucea-n spate
Pe drumul cel spinos
Desculț și fără haine,
Iubitul meu Hristos,
Cădeai mereu sub Cruce,
Căci greu Te apăsa,
Iubita Ta Măicuță
Mereu Te întreba:

– O, Fiul meu cel dulce,
De ce mi te-au legat,
Ce le-ai greșit în lume,
Cu ce i-ai supărat?
Iar Tu, Iisuse Bune
La moarte osândit,
Priveai la a Ta Măicuță
Și astfel i-ai grăit:

– Ție-ți spun, Măicuță,
De azi Eu, Fiul Tău,
Eu plec la al meu Părinte,
La Bunul Dumnezeu!
De astăzi înainte
Să fie mama ta,
Primește-o tu, Ioane,
Și poartă-i tu grija.