https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/costache-conachi-omule-slaba-fiinta https://versuri.pro/costache-conachi-omule-slaba-fiinta#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=73845 →]]> Omule, slabă ființă și la patimi cu plecare,
Unde-ți e înțelepciunea, unde-ți e mintea cea mare?..
De te-nalți și zbori cu mintea la tronul Dumnezeirii,
De măsori pământ și ceruri și pătrunzi tainele firii, —
Nu te îngânfa, că ești țărâna pe care o poartă vântul..
Ci te plânge, că-n patimi tu singur îți sapi mormântul!
Pururea ție stăpâne, pururea duc și te poartă;
Ele sunt în toată vremea a vieței tale soartă.
Ce poate înțelepciunea, ce poate și biata minte,
Când prăpăstii privesc ochii și-napoi și-nainte?
Și se-ncape biruință sau răbdare sau putere,
Când frageda inimioară se despică de durere?
Și se-ncape vreo mărime, când ființa pătimește,
Când sufletul de necazuri ca de moarte se zdrobește?..

]]> https://versuri.pro/costache-conachi-omule-slaba-fiinta/feed 0 https://versuri.pro/radu-gyr-cavalerul https://versuri.pro/radu-gyr-cavalerul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=44128 →]]> Contemplu, sub armură, cavalerul,
întors pe zare cu roșii răsărituri.
În veac obscur de patimi și de mituri,
sfințea în cer și spada și mânerul.
Îi sângerau pe platoșa cu nituri
și crinii și blazoanele și fierul.
Îi scânteia în deget juvaerul
și-n el doi ochi cu-albastre infinituri.
Superb și crud, patetic și fanatic,
cu baniera sus pe curcubeie,
înfumurat, bețiv și muieratic,
adesea renunța la epopee
și viața-și da pentr-un cocor sălbatic
sau pentru-un zâmbet galeș de femeie.

]]> https://versuri.pro/radu-gyr-cavalerul/feed 0 https://versuri.pro/rapha-saec-vrei https://versuri.pro/rapha-saec-vrei#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=44379 →]]> Mult mai atent cu sila ce o.
Las s-atingă oameni când decid să-mi plângă cerul
Când îmi dai play, îți plânge AC-u.
Nu plâng acum averi..
Fiindcă nu cred că m-am născut, doar ca să mestec primăveri,
E o… Ură-n mine, cât să mute munți un eon,
Da’ nu vine de la oameni, ştiu că oameni nu ştiu ce vor.
De parcă tu ştii ce vrei.
De s-ar schimba p-ei, pe atât de mult pe cât tot schimbă piei
Tot schimbu’ 3..
Ia-ți mentor san, şi eventual şi-un mentosan
Firi pliabile, sandero.
Dau din aripi pe el,
N-a fost sa fie templu David, d-avid ca-n Betleem,
Oamenii-s întâmplători,
Nu ştiu cum se-ntâmplă, tot s-ajung să-ntâmpin dor.
‘S-undeva pe lângă Icor, cu-n mare cor ce bate câmpii,
Ceva sintetic va mări, golul ce natural nu-l umpli.
În linii m-adunam, după ce-n linii m-anturam,
Să nu-mi aduceți flori, nu ştii ce lily am Thuram.
Ce limit’ am la RAM,
Sau cât s-a plâns satan, maram
Încerc s-eman, nu să cresc maci pe-un câmp semantic,
Poate viața mi-a fost dată, doar s-o desluşesc cromatic,
Sau s-o f*t, fără a fi nimic romantic.
’s un pic lunatic, când scriu, dau vinclu-n atrii.
Din păcate-i din păcatele, din care mă tot clatin.
Oameni mă strică, de ce simt eu oameni s-ating.?
Aş vrea să nu mai cad in patimi, nu să cadă de pe tine satin.
Pierd iar zile şi aprind.
Încercam, da’ nu-mi ieşea prin.
Ia un sample, dă-i cu choppin
Nu-mi cunoşti culoarea Chaplin,
Încă mic şi rău ca Sharky-n..
Mare curte-un mare munte,
Survolat de un dragon, compus gradual din, ce nu-mi pot ascunde
Aş vrea s-ascult de el..
Da’ poalele la care stau, sunt lacome, şi nu-mpart sunet.
Te-ajut s-ajungi la poamele, care nu-ți vor ajunge,
Doar ca-n mai apoi să poți să-mi reproşezi că nu-s ce…

]]> https://versuri.pro/rapha-saec-vrei/feed 0 https://versuri.pro/rainer-maria-rilke-rastignire https://versuri.pro/rainer-maria-rilke-rastignire#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=44702 →]]> De demult deprinși spre locul-osândei
să împingă câte-o-adunătură,
iute zbirii grei se plictisiră;
când și când o strâmbătură celor trei,.
sortiți pieirii, aruncau, -n mută ură.
Dar fu sus mârșava osândire
grabnic împlinită; și cum isprăviră
trândăvia-i luă în stăpânire.
Când (pătat de sânge) zise tare
unul: Căpitane, a strigat.
De pe cal răspunse șeful: Care?
și-i păru și lui cu-adevărat.
că-i strigat Elia. Cu-ncordare,
lacomi toți doreau să vadă-acum
și-i țineau la tușa care piere
un burete plin cu-oțet și fiere,
duhul să nu-și dea oricum.
Căci ei mai sperau un joc deplin
și să vină, poate, și Elia.
Dar din urmă-adânc strigă Maria
și, urlând și el, se stinse-n chin.

]]> https://versuri.pro/rainer-maria-rilke-rastignire/feed 0 https://versuri.pro/grigore-vieru-nemernicul-foc https://versuri.pro/grigore-vieru-nemernicul-foc#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=45848 →]]> S-au potolit ambiții,
Și patimi, încleștări,
Pânde.
Ne-acoperă-adânc somnul
Ca apa unei mări.
Egali pân-dimineață
Vom fi eu și tu.
Doamne,
Cum de-ncăpem în noapte,
Iar în lumină nu?!.
De pielea zilei vie
Ne jupuim pe rând,
Eu, tu.
Și punem sarea pizmei
Pe rana sângerândă.
Năruitor, nemernic
În noi un verde foc
Arde.
Și sângeră țărâna
Cu cerul la un loc.

]]> https://versuri.pro/grigore-vieru-nemernicul-foc/feed 0 https://versuri.pro/georg-trakl-sabat https://versuri.pro/georg-trakl-sabat#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=47187 →]]> De suflul plantelor otrăvitoare
Visez în febră sub cețoasa lună
Și simt încolăciri, să mă răpună,
Și văd, ca un sabat de vrăjitoare.
Flori sângerii cum în oglinzi curate
Din inima-mi storc patimi arzătoare
Și buzele lor atotștiutoare
Se umflă-n gâtu-mi beat, turbate.
Flori de pe țărmul tropical, ca ciuma,
Flori care-și pun pe buzele-mi calicii
Cu balele scârboaselor suplicii.
Menadă, una-ncolăcește-acuma
Carnea-mi, de cețuri grele ostenită
Și de cumplite-ardori amar vrăjită.

]]> https://versuri.pro/georg-trakl-sabat/feed 0 https://versuri.pro/georg-trakl-patimile-prima-varianta https://versuri.pro/georg-trakl-patimile-prima-varianta#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=47344 →]]> Când argintiu Orfeu atinge lira
Jelind în grădina de seară o moarte –
Cine ești tu, odihnă, sub pomi înalți?
Tânguirea-nfioară trestiile toamnei,
Izvorul albastru.
Vai făpturii subțiri a băiatului
Ce purpuriu se aprinde,
Vai mamei dureroase pe care în mantie-albastră
O-nvăluie sfânta-i rușine.
Vai celui născut ca să moară
Când nici n-a gustat înfocatul, amarul
Fruct al păcatului.
Pe cine plângi tu sub pomi amurgiți?
Pe sora, sumbra iubire
A unei sălbatice stirpe
De care ziua fuge cu vuiet pe roți de aur.
O, de-ar veni mai cucernică noaptea,
Cristoase.
Ce taci sub pomi negri?
Gerul de stele al iernii,
Nașterea Domnului
Și pe păstori lângă ieslea cu paie.
Lune albastre,
Ochii orbului se cufundară în grota de păr.
Un cadavru tu cauți sub pomi înverziți
Logodnica ta,
Roza de-argint
Plutind peste colina noptatică.
Hoinărind pe negrele țărmuri
Ale morții
Purpuriu se deschide în inimă floarea infernului.
Aplecată peste ape suspinătoare
Iată-ți soția: chip de lepră
Și părul ei flutură-n noapte sălbatic.
Doi lupi în pădurea întunecoasă,
Noi ne mestecarăm sângele în îmbrățișare de stană
Și stelele stirpei noastre căzură pe noi.
O, ghimpele morții.
Pali ne privim pe drumul Calvarului
Și-n ochi de argint se răsfrâng
Umbrele negre ale sălbăticiei noastre,
Râs groaznic ce gurile ni le zdrobit.
Trepte cu spini se-afundă în beznă,
Ca din picioarele reci și mai roșu
Sângele să curgă pe-ogorul pietros.
Pe valuri de purpură
Se leagănă argintiu-adormita, veghind.
Dar el s-a făcut un pom cu zăpadă
Pe culmea osuarului,
O jivină scrutând din rană purulentă,
Din nou o piatră tăcută.
O, suava oră astrală
A acestei cristaline odihne,
Când în cămara cu spini
Fața leproasă căzu de pe tine.
Noptatic răsună cântul singuratic de liră al sufletului
Plin de sumbru extaz
La picioarele argintii ale ispășitoarei
În grădina pierdută;
Pe lângă gardul de spini primăvara albastră înmugurește.
Sub sumbri măslini
Îngerul trandafiriu al dimineții
Iese din mormântul îndrăgostiților.

]]> https://versuri.pro/georg-trakl-patimile-prima-varianta/feed 0 https://versuri.pro/zorica-latcu-ghetsemani https://versuri.pro/zorica-latcu-ghetsemani#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=50429 →]]> Picioarele spălate de plânsul Magdalenei
Se frânseră. Sub raza divinei milostenii
Iisus căzu în rugă cu fața-nsângerată
Și greu în pacea nopții rosti cuvântul: Tată,
Îți simt durerea sfântă și grija părintească,
Ma doare mila caldă ce vrea să mă-nvelească,
Ma tulbură iubirea și jalea de Părinte.
Când sângele va curge prinos al jertfei sfinte,
Când urletul mulțimii va cere de la Tine
Să osândești pe Domnul luminilor depline,
Când voi sorbi pe Cruce buretele cu fiere,
Când Fiul Tău cădea-va sub bici fără putere,
Când sfărâmicându-mi trupul în drumul alb de țară
Voi duce spre Golgota cerească mea povară,
Părinte-al meu, în milă să nu-ți uiți legământul,
Ma lasă cu durerea să mântuiesc pământul.
Să nu-ți aduni blestemul și fulgerele toate,
Ca să oprești mânia neputincioasei gloate;
Nu-i pedepsi pre dânșii cu ploaie de pucioasă,
În marea Ta iubire ma uită și ma lasă,
Ma lasă, Doamne-al milei, să nu-ți mai simt iubirea,
Să știu că nu-mi ajunge la Tine tânguirea.
Te-mbracă azi în haina lucirilor de stele
Cu bucuria sfântă a învierii mele.
Ca să nu știu cât suferi în lumile-ți senine,
Părinte, fa să treacă paharul de la mine.
Iisus ridică fruntea și-ncepe să coboare.
O aripa de înger l-atinse cu răcoare.

]]> https://versuri.pro/zorica-latcu-ghetsemani/feed 0 https://versuri.pro/paula-lezeu-domnul-iisus-a-intrebat https://versuri.pro/paula-lezeu-domnul-iisus-a-intrebat#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=52763 →]]> Domnul Iisus a-ntrebat
Când din morți a Înviat:
Omule, ce ți-am greșit,
De-așa rău M-ai chinuit?.
N-a mai fost cândva sub soare
O durere așa de mare ca a Mea.
De cu seară până-n zori
M-ați dus la judecători.
Voi la stâlp când M-ați legat
Pieptul Mi s-a despicat.
N-a mai fost cândva sub soare
O durere așa de mare ca a Mea.
Drumul Crucii greu a fost,
De trei ori am căzut jos.
Capul rău Mi l-ați zdrobit,
O, vai, rău M-ați chinuit!.
N-a mai fost cândva sub soare
O durere așa de mare ca a Mea.
Voi pe Cruce M-ați târât,
Piroane Mi-ați pregătit.
Pentru mâini, pentru picioare,
O, vai, ce durere mare!.
N-a mai fost cândva sub soare
O durere așa de mare ca a Mea.
Astăzi toate s-au sfârșit,
Scriptura s-a împlinit.
Capul în jos L-am plecat
Și-atunci Duhul Mi L-am dat.
N-a mai fost cândva sub soare
O durere așa de mare ca a Mea.
N-a mai fost cândva sub soare
O durere așa de mare ca a Mea.

]]> https://versuri.pro/paula-lezeu-domnul-iisus-a-intrebat/feed 0 https://versuri.pro/oana-bozga-pintea-o-vai-vai-ierusalime https://versuri.pro/oana-bozga-pintea-o-vai-vai-ierusalime#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=57566 →]]> O, vai, vai, Ierusalime
Cât am plâns eu pentru tine
Mult am plâns și-am suspinat
Când pe cruce m-au legat
O, vai, Ierusalime.
Sus la Golgota m-au dus
Pe cruce de brad m-au pus
Cu sulița m-au străpuns
Sângele-n vale mi-a curs
O, vai, Ierusalime.
Cu oțet m-au adăpat
Cu spini m-au încoronat
Între doi tâlhari m-au pus
Eu am suspinat și-am plâns
O, vai, Ierusalime.
Iar măicuța sta de față
Îl ia pe Iisus în brațe
Plângând la Iisus se uita
Rănile îi săruta
O, vai, Ierusalime.
Care măicuță n-ar plânge
Când își vede fiul în sânge
Pe care maica n-o doare
Când vede că fiu-i moare
O, vai, Ierusalime
O, vai, Ierusalime

]]> https://versuri.pro/oana-bozga-pintea-o-vai-vai-ierusalime/feed 0