pastel – Versuri.pro

Dimitrie Anghel - Pastel

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ce zarvă e în lumea porumbilor în zori,
Şi câtă bucurie în jurul casei voastre:
Priveşte, vin păunii cu crestele albastre
Şi cozile învoalte ca un ghiveci de flori.
Şi-n urma lor, curate şi lucii ca zăpada,
Păşind pe cărăruia cu albe romăniţe,
Coboar-acum alaiul de mândre păuniţe,
Că de-atât alb, deodată s-a-nveselit ograda.
Şi s-a trezit măgarul zbierând duios la soare,
Vroind să spună parcă ce vede şi-nţelege;
Dar trist îşi pleacă fruntea ca Midas, vechiul rege,
Văzând albasta-i umbră culcată la picioare.

George Bacovia - Pastel

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pastel.
Buciumă toamna
Agonic – din fund –
Trec păsărele
Și tainic s-ascund.
Târâie ploaia..
Nu-i nimeni pe drum;
Pe-afară de stai
Te-năbuși de fum.
Departe, pe câmp,
Cad corbii, domol;
Și răgete lungi
Ornesc din ocol.
Tălăngile, trist,
Tot sună dogi..
Și tare-i târziu,
Și n-am mai murit..

Paul Sava - Pastel Malorchin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pastel malorchin.
Coclite stânci cu verde și lut din loc în loc,
cu, zdrențuit în table de roți eoliene,
un vânt care presară o pulbere de lene
pe pajiștile roșii și galbene de foc.
Din larg ne vin de alge și scoici mirosuri tari,
femeile se-alintă pe sâni meduze goale,
dorm diavolii la umbră, nevolnici să se scoale,
amestecând sangria cu soarele, pescarii.
Vezi tremuratul aer cum urcă-n rotocoale,
Mediterana spume își sparge-n prova yolii,
să-și facă din dantele reci horbote la poale.
Sfânt- Duhul ne respinge iubirile și solii,
pirați, fantome albe, nici săbii nici pistoale
având, fixează clipa, junghind-o cu magnolii.

Steleverzi - Pentru Liniștea Ce Nu O Zbori

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Taci? Taci? Să știi că nu merit liniștea asta. Eu merit tot ce ai tu de spus.
Astăzi cuvinte-s vechi, povestea tace și ea, iar eu nu mai merit nimic din partea ta.
Unii nu înțelegeau de ce te răsfoiam atât de rar,
Când îți deschideam liniștea ca pe un dicționar.
Unii nu înțelegeau de ce te răsfoiam atât de rar,
Când îți deschideam liniștea ca pe un dicționar.
Sunt ca dintr-un pastel, pictat cu litere și aștern toate cuvintele pe care ți le spun acum
Și deși mi se supun, se pare că tot ce-ți presar dintr-un cusur e numai rest în privirea ta;
Și vezi tu. Crește contrastul din afonie și adun la crezul ce-i cununa mea dintr-o magnolie,
Reprize-n euforie, căci tremurând din carne până-n foi mă prinse-n dans o domnișoară..
„Dansati cu mine o viață-ntreagă?” mă întreabă și în grabă am dispărut printre culori,
ea mată, rămase o culoare caldă și-n zori ne-am trezit în pastel, ca două cuvinte noi,
Două culori-n dolori, cu hoatele nuanțe, piele printre acuarele, noi doi și stropii stele,
pensule ce desenau din dans pe alb, miraj plăcut, ce nevăzut de mulți,
il văd azi, pe chipul tău, atunci când te încrunți, și mă săruți.
Căci e un sărut rece distanța asta ce ne apasă,
Pe buze-mi purtam cheia, dar nu o să mai vin acasă..
Orice clipire-mi picură din zile, un punct infipt, în orice vârf al tuturor minunilor ce ascundeai
Deoarece, cu genele mișcai emoție, un semn că îmi citeai, necunoscutele cuvinte, și auzeai,
liniștea ce cânta, și se închina, pe pielea mea, ce curgea lungi și dulci, dâre de ras tradus și
rugi ce atârnă peste cruci și răstigniți necunoscuți,
îi văd azi pe toți, pe chipul tău, atunci când te încrunți, și îl săruți.
căci e un sărut cald apropierea alcuiva acum, simt
Să nu-ți porți pe buze liniștea în fața lui căci numai eu o merit..
Și m-am născut ca visele, în somnul tău adânc, așa frumos de tot, de car
Cărunt complot și fug pe văile trupului rău prin vitrine de ecou și pieptu-i
Un bătut de clopot, plouă cu ropot cu mine șoaptele și mor toate vorbele,
Se răsucesc cuvintele în dicționarul meu și cad litere peste frunți,
le văd azi pe toate, pe chipul tău atunci când te încrunți și le săruți.
Unii nu înțelegeau liniștea ce nu o zbori.
Păi și dacă n-aud, citesc și eu pe tot ceea ce ești, s-arunc
Pași din gând până îmi rătăcesc calea, poate mă găsești
Și chiar așa, în cete îngerești cu file în vârf de aripi
Pan-n la nori stau să te aștept, scriindu-ți dicționar,
Din liniștea, ce nu o zbori.

Marin Sorescu - Ca Pastelul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Călcăm
Pe-un câmp magnetic amândoi,
Ca pe un covor cu povești
Care se mută după noi.
Aici totul e altfel
Decât afară,
Copacii au pene în rădăcini,
Păsările ne au pe noi în gând
Când zboară.

Christian W Schenk - Pastel cu Înger Căzut

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Un cântec se izbește de timpanul toamnei,
Asurzit de veștedele frunze –
Păianjenii mai țes morbide pânze;
O, ce frumoasă va fi haina Doamnei!.
Papura vremii se înclină peste
Mătasea verde-a broaștei de pe iaz,
Pe când turma de oi de pe izlaz
Adoarme blândă-n amintiri oneste.
Un fulger crapă ceru-n două,
Neașteptat, trezind adâncul
Visărilor unde pământul
Se pregăti de-o eră nouă.
Deodată însă totul tace,
Norii se duc și luna rece
Atârnă grea vrând să înece
În razele-i deplina pace.
Doar un copil se mai aude
Trezit din somn, în depărtare,
Parcă văzând o arătare
Din viitorul vieții crude.
Neputincioși strămoșii-n șir
Străbat genetica-i visare
Venind cu pâine și cu sare
Umili din negrul cimitir.
Sărman copil vei trece peste
Păcatele puse în drum,
Peste credința ce în scrum
Noi ți-am lăsat-o-n albe țeste.
Adramelech a revăzut
A Demonului haine roșii
Purtate de toți păcătoșii
De când un înger a căzut.
Văzând că i-a venit momentul
Te-a-mbrățișat, copil în fașă,
Căci noi cu pana noastră lașă
Ți-am scris prea-n grabă testamentul.

Corneliu Vadim Tudor - Pastel

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Iată și regatul verii, plin de zeități păgâne
Lancea macului se-agită peste oștile de grâne
Timp de heliogravură, cer ca bolțile sixtine
În capela lui albastră jur să mă cunun cu tine
Mierla cântă de pomană, panteismul n-are bani
Nu i-a mai plătit simbria de vreo zece mii de ani
Zuruie cymbal de greieri, trec procesiuni de dropii
Îți deschid cu dinții bluza, de comoara ei m-apropii
Spectrul vipiei se-arată, calcă totul sub șenile
Retopind în bronz statuia fiecărei nopți și zile
E o pace funerară, firea cade în păcat
Pești de clor îngrașă mușchiul pe un fund de puț secat
Iarba e un incunabul răsfoit de gușteri calzi
Fiecare clipă nouă trâmbițată-i de heralzi
Și te port pe brațe, stoic, te așez pe-un pat de fân
Și din viața mea întreagă numai cu atât rămân
Transparent veșmânt de aburi, prea năvalnică ispită
Ca o pojghiță murală de cireașă pârguită
Râu captiv îți este trupul, șerpuind în câmpul verii
Fânul umezindu-l tainic cu licorile durerii
Lobul fraged al urechii prinde vorbe care mint
Trei intrări cu rouă dulce, trei potyre cu absint
Tu îndrepți spre mine ochii rugători, de vietate
Îmi implori un armistițiu, și te miri că nu se poate
Fierb în pivnițele verii vinuri dyonisiace
Cade lin securea nopții pe un eșafod de pace
Trec copii cu lămpi scobite și cu lumânări în pepeni
Pântecul îți încolțește, pașii-n urma mea ți-i depeni
Fluturi înmuiați în fosfor vin în raiduri nupțiale
Lăudată fie vara și comploturile sale!

Cassian Maria Spiridon - Pastel

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sunt depărtări greu de-nțeles
și apropieri banale
sunt ape
sunt și pelicani
cu aripi largi
culcate pe valuri ce se mișcă
după vânt
pe încurcate zodii.
Cărări de ape ne îndrumă
cu nefirească liniște
în lumina plină a zilei
pe un drum de sălcii
de nuferi și de stuful ascuțit
ce străjuie de-o parte și de alta
pe maluri iluzorii.
Cu înalt stridente glasuri
își anunță păsările
prezența lor cotropitoare

Spiridon Popescu - Pastel

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Au înflorit corcodușii- / Un copil de trei ani se uită pe geam și întreabă: ... →

Releveu - Pastel

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mircea nu scrie,
Făurește bandaje,
Releveu nu vă cântă,
Construiește pasaje.
Afară picură greu,
Plouă sondaje,
Ar trebui să mă tirez
Până s-apar în viraje.
Orașul fierbe de crud,
Miroase-a sulf când e ud,
Aduc vești din vest,
Miroase-a sud când asud.
Nu vreau să mă scot cu asta,
Îmi place în sub,
Recunoscut ca cel mai cunoscut necunoscut de pe Youtube.
Și-ascund în cearcăne
Povești din seri de joi,
Timpu-i scurt și parcă ne trimite-napoi.
Și se joacă, ne-ncearcă, ne minte pe-amândoi,
Că ne trezește zilnic doar ca să ne-adoarmă apoi.
Mi-e dor de-o carte tată,
Mi-e dor de școală mamă,
Mi-e dor de vin în cană,
Mi-e dor s-adorm în cramă.
Mi-e dor de-o ploaie caldă,
De-o voce calmă, doamnă,
Mi-e dor de toamnă
Și suflul tău emană iarnă.

Refren (x2)
Trimite minutele unde zboară secunde,
Unde vântul aduce, amintiri profunde,
Frigul pătrunde
Când luna se-ascunde,
Marea-ntâmpină trecutul
Și-i gata să-l scufunde.

Am avut multe regrete
Pe care le-am ținut în secret
C-ați avut multe secrete
Și le-am aflat,
Și regret
Visam un viitor primitor
Încă-l aștept
Încercând să scap de lepre care mă seacă ce-i drept
Și-am întâlnit multe fete
Care se dădeau doamne
Și-am scris prea multe caiete
De la doar 2 grame
Am sorbit cafeaua vesel
La apusuri de toamnă
Când era atât de frig încât uitai că ți-e foame
Am uitat pe rând parcul, și pomii plini cu tei
Și-au plecat pe rând și lacul și ea,
Cu ghetele ei
Și-am căutat-o prin poteci
Drumuri strâmbe și alei
Văzând cum vă contraziceți
Ca niște azteci atei
Am stricat destine
Prin diminețile pline
Printre scandări feminine
Cu eroi și eroine
Și-am strâns din dinți
Sperând la mai bine
Și l-am inventat pe Releveu
Să-l las pe Mircea să vă încline

Refren (x2)
Trimite minutele unde zboară secunde,
Unde vântul aduce, amintiri profunde,
Frigul pătrunde
Când luna se-ascunde,
Marea-ntâmpină trecutul
Și-i gata să-l scufunde.