Marin Sorescu – Pentru Păsările Dispărute
Câte păsări o fi stricatCerulPână să-ți nimerească mersulAtât de lin?Unele erau ciudate,Aveau penele cine știe cum,Înfipte de-andoaselea,Ori poate nici n-aveau pene,Ci frunze.Ele încercau să zboarePână la copaculUnde se bănuia că va apare omul,Dar timpului nu-i plăceaAcest zbor stângaciȘi le ștergea timpulCu dosul palmei.Hai pe câmpSă vedem ciocârliaArzând,Ca o lumânarePentru păsările dispărute.