Paris – Versuri.pro

Horia Brenciu - Paris

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mai ploua din senin,
Dar eu mai stau puțin,
Etern embouteillage,
La capăt de voiaj,
Orașul neschimbat,
În tonuri gri, blazat,
Iar mă uit la ceas, de ce?
E timp pentru orice.
Pe vechiul bulevard,
Pe care-ai traversat,
Tu, zâmbind prin viața mea,
„Ça va monsieur? „
„Oui, oui.. Ça va. „
Cu gestul meu reflex,
Îmi place să greșesc,
Culoarea din costum,
Și nota de parfum,
Cuminte mi-a rămas,
Doar urma pe obraz,
Souvenir, ce gura ta,
L-a desenat cândva.
Pe-o stradă din Paris,
Sens unic, interzis,
Pasul tău, incert și rar,
Dansează pe trotuar.

Giuseppe Ungaretti - Nostalgie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Când
noaptea se pierde
puțin înaintea primăverii
și rar
cineva trece.
Peste Paris se-ndesește
o obscură culoare
de plâns.
La un colț
de pod
contemplu
nesfârșita liniște
a unei fete
subțiri.
Bolile
noastre
se contopesc.
Și ca duși aiurea
rămânem

DeSanto - Vrei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Oooo da.. da.. Asta-i povestea mea.. (shhhhhhh)
Numai tu.. doar tu.. mi-ai făcut zilele alb-negru.. doar tu
Mi-ai făcut inima de-un centimetru
Cu lacrimi am dat peste cap apometru.. a a a.
Euuuu.. nu te pot mulțumi oricât de mult aș vrea
Tuuuu.. spui că nu te surprind și e cam goală mâna ta.

Ahhh.. Îți cer prea mult???!!!!.
Da’.. știu ce vrei. știu ce vrei
Vrei să mă lași, tu asta vrei.
Tu te joci cu nervii mei. cu nervii mei
S-ar putea să te păcălești. fără să vrei. Hey.
Louis Viutton, Versace
Cartier, Chanel, Armani
You deserve all this. but there is no money. (x2)
no.. no money. there is no money
no.. no money. there is no money baby..

Refren: Vrei un inel. o posetă
Vrei Paris.. ții dietă
Vrei la plajă.. vrei sub palmier
– vrei.. vrei..
Vrei un inel. o posetă
Vrei Paris.. ții dietă
Vrei la plajă.. vrei sub palmier
Ce vrei tu nu pot să-ți ofer.
Vrei un inel. o posetă
Vrei Paris.. ții dietă
Vrei la plajă.. vrei sub palmier
– vrei.. vrei. (x2).
Vrei un inel.. o verighetă
Vrei pantofi.. o posetă
Vrei brățară.. vrei colier
Vrei limuzină cu șofer..

Sunrise Inc - Toate Femeile Pleacă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Toate femeile pleacă (x2).
La Londra, la bursă, ți-a crescut cota de piață
Totul e pe profit, dar nu dai de lei pe viață
Știu că pari, fata cuminte pentru toți,
Dar te transformi când n-am 1000 de cai pe 4 roți.
Heey ya
Domnișoara este rea,
Heey ya
Mă seduce cum vrea ea,
Heey ya
Draga mea îți urmez visul
Vinzi păcate, faci de toate ca să vezi Parisul.
Noapte fierbinte la Pariiis,
În brațe te cuprind,
Oh-oh-oh
A, stai puțin, sigur pot să te ating?
(Refren)
Toate femeile pleacă,
La Londra, Milano, Pariis,
Să-și cumpere Gucci să-și facă,
O carieră, (da), o carieră (da) (x2).
Toate femeile pleacă,
Heey yaaaa
Toate femeile pleacă.
Și dacă-ți spun,
Te-ai mutat pe Coasta de Azur,
M-ai sedus, mi-ai luat banii și bonjour,
Puteam să jur că o să mă duci cu vorba
Vroiai doar iubire la Paris, Milano, Londra.
Heey ya
Domnișoara este rea,
Heey ya
Mă seduce cum vrea ea,
Heey ya.
Draga mea îți urmez visul
Vinzi păcate, faci de toate ca să vezi Parisul
Noapte fierbinte la Pariiis,
În brațe te cuprind,
Oh-oh-oh-oh.
Toate femeile pleacă,
La Londra, Milano, Pariis,
Să-și cumpere Gucci să-și facă,
O carieră, (da), o carieră (da) (x2).
Toate femeile pleacă,
Heey yaaa!
Să-și cumpere Gucci să-și facă,
Heey yaaa!.
Toate femeile pleacă,
La Londra, Milano, Pariis,
Să-și cumpere Gucci să-și facă,
O carieră, o carieră.
Toate femeile pleacă,
La Londra, Milano, Pariis,
Să-și cumpere Gucci să-și facă,
O carieră (x6).
De viiis, la Parisss (x2)

Stefan Stan - Un Om Simplu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Povestea s-a cam terminat,
Luminile s-au stins,
Spectatorii au plecat,
Încă un rol jucat.
Pe hol un ultim glas răsună,
Rămas bun pare să spună,
Și că e păcat
Că s-a terminat.
Zburăm spre Franța, concert la Paris,
În Roma, ce clipe de vis,
Dar noaptea, când totul s-a stins,
Rămân doar un simplu artist.
Spre Franța, concert la Paris,
În Roma, ce clipe de vis,
Ca Frankie, în Vegas mereu,
Dar la finalul serii sunt un simplu om și eu.
Din nou pornesc ușor la drum,
La un pahar de vin,
Prietenii m-așteaptă acum,
Ce noapte, ce parfum.
Pe stradă totu-i plin de viață,
Că-i noapte sau că-i dimineață,
Orașul este scena mea,
Sunt un actor pe ea.
Zburăm spre Franța, concert la Paris,
În Roma, ce clipe de vis,
Dar noaptea, când totul s-a stins,
Rămân doar un simplu artist.
Spre Franța, concert la Paris,
În Roma, ce clipe de vis,
Ca Frankie, în Vegas mereu,
Dar la finalul serii sunt un simplu om și eu.

Mihai Eminescu - Ai Noștri Tineri…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ai noștri tineri la Paris învață
La gât cravatei cum se leagă nodul,
Ș-apoi ne vin de fericesc norodul
Cu chipul lor isteț de oaie creață.
La ei își cască ochii săi nerodul,
Că-i vede-n birje răsucind mustață,
Ducând în dinți țigara lungăreață..
Ei toată ziua bat de-a lungul Podul.
Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strâmbă:
Stâlpi de bordel, de crâșme, cafenele
Și viața lor nu și-o muncesc – și-o plimbă.
Ș-aceste mărfuri fade, ușurele,
Ce au uitat pân’ și a noastră limbă,
Pretind a fi pe cerul țării: stele.

Charles Baudelaire - Zorii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În curte la cazarmă se-aude goarna tare
Și vântul dimineții tot suflă-n felinare.
Sunt orele la care adolescenții bruni
Cu fața-ascunsă-n pernă, visează spurcăciuni,
Când, ca un ochi de sânge ce-ncepe să se zbată
În zi despică lampa o rană-mpurpurată,
Iar suflete captive în trupuri pământii
Imită lupta lămpii cu zorile de zi.
Precum un chip pe care vezi lacrimi că usucă
Văzduhul frisonează de lucruri ce-s pe ducă.
De scris e frânt bărbatul, femeia de amor,
Iar casele fumează din hornurile lor.
Femeile de stradă, cu pleoapele livide,
Încep, căscându-și gura, o zi de somn stupidă,
Sărmanele, târându-și mamelele lor reci,
Își suflă-acum în vreascuri și-n degetele seci.
Și-i ora când, sub cerul ce pare de leșie,
Sporește suferința femeii-n lehuzie.
Ca un suspin ce iscă talaz de sânge roș
Se-aude crud prin ceață un cântec de cocoș.
În pâcla dimineții se scaldă edificii,
În timp ce muribuzii, ajunși pe la ospicii,
În horcăieli și spasme își dau un ultim suflu
Și se întorc acasă curvarii de la lucru.
Acuma Aurora, în rochia ei verde,
Plutește peste-o Senă cu apele deșerte,
Pe când, bătrân, Parisul, precum un lucrător,
Apucă niște scule și dă la muncă zor.

Charles Baudelaire - Zorii Zilei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sunase deșteptarea pe la cazărmi, și-o boare
Din vântul dimineții sufla în felinare.
La vremea asta, visuri, cu jocul lor drăcesc
Pe-adolescenții oacheși în pat îi răsucesc.
Și lampa, ochi cu rană, începe să se zbată,
Punând pe luciul zilei o sângerie pată,
Iar sufletu-n robie dat trupului și silei,
Imită lupta lămpii cu strălucirea zilei.
Cum un obraz în lacrimi e șters de vânt, văzduhul
E-nfiorat de lucruri ce-și dau în umbră duhul.
Și-i frânt de scris bărbatul, femeia de iubit!
Prindeau ici colo hornuri să fumege grăbit.
Femeile de stradă, cu-nvinețite pleoape,
Plecaseră în somnul lor timp să se îngroape.
Calicele, târându-și uscații, recii sâni,
Suflau s-ațâțe focul, și își suflau în mâini.
Ca un oftat ce-l curmă un val de sânge roș,
Tăia departe pîcla un cântec de cocoș.
Mormane mari de ceață zăceau pe edificii
Iar muribunzii jalnici, prin funduri de ospicii,
Își horcăiau suflarea din urmă-necăcioasă,
Stricații, frânți de munca lor grea, soseau acasă.
Și-n timp ce aurora de-a lungul Senei, goală,
În rochie roz-verde prin frig pășea agale,
Sărind din somn Parisul își aduna în grabă,
Uneltele, și harnic bătrân, pornea la treabă!

Charles Bukowski - O Scrisoare de Prea Departe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mi-a scris dintr-o cămăruță
de pe malul Senei.
Mi-a spus că ia lecții de
dans,
că se trezește la 5
și dactilografiază poeme
sau pictează
și când simte că-i vine să
plângă
are o bancă preferată pentru
asta
pe malul râului.
Cartea ei de „Cântece”
o să apară la
toamnă.
Nu știam ce să-i răspund
dar i-am spus să aibă grijă
la dinții stricați și
la amanții francezi.
I-am pus fotografia lângă radio
sprijinită de difuzor
și se mișca
de parc-ar fi fost vie.
Am tot stat și-am privit-o
cât mi-am fumat
ultimele 5 țigări.
Apoi m-am
băgat în pat.

Charles Bukowski - Dinți Alb Perfecți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Până la urmă mi-am cumpărat
și eu un televizor color
și noaptea trecută am dat peste
filmul ăsta:
În Paris e un individ care
n-are nici un ban
dar poartă un costum de fițe
și-un nod perfect la cravată
nu e nici îngrijorat, nici beat
în schimb
tipul stă toată ziua într-o cafenea
și toate femeile frumoase sunt
îndrăgostite de el și
cumva reușește să-și plătească
la timp chiria și
tot urcă și coboară niște scări și
cămășile strălucesc pe el și
le spune fetelor
că ele nu știu să scrie poezie
că el știe dar
nu simte
deocamdată
nevoia
pentru că el acum caută
de fapt Adevărul.
Tunsoarea lui e și ea perfectă
nu e niciodată mahmur
n-are nici un tic
nu i se zbate nici o pleoapă
iar dinții
veșnic alb perfecți.
Știam ce urmează:
tipul avea să rămână cu poezia
femeia și
Adevărul.
așa că am închis televizorul
gândindu-mă, așa-ți trebuie,
în p***a mă-tii, cretinule,
le meriți pe toate
trei.