Rainer Maria Rilke – Parcurile I
Din domoale destrămări fluideUrcă parcurile ne-ncetat;Cu poveri de ceruri sus, solide,Ce, durând, dintr-un trecut răzbat,Peste clare pajiști să se-aștearnăȘi mereu cu-același mândru fast,Ocrotite-așa când se răstoarnă,Să-și retragă spațiul vast,Și sporind regalei mărețiiNesecatu-izvor, crescând din sineȘi în sine revenind: mai plineDe splendori, de lux și purpurii.