păr negru

Mihai Eminescu – Ea Era Albă Ca Zăharul

de

Ea era albă ca zăharul, atât corpul deasupra șoldurilor, acea bogăție de frumusețe strălucită și rotundă la umeri, cu globurile de zăpadă a sânilor, pătate în vârf cu două alunele dogorite, cât și mai în jos undepântecele se adună ca sculptat într-un nod concrescut. Mai devale de această înnodare a organismului inferior se-ncepea părul luciu-negru … Citește mai mult

Charles Baudelaire – Promisiunile Unui Chip

de

Frumusețe lividă, cu sprâncene lăsate,Părând că revarsă tenebre;Îmi inspiră gândirea, ochii tăi negri foarte,Dar fără accente funebre.Ochii tăi, precum părul închis la culoare,Ca o coamă ce saltă în vânt,Ochii tăi languroși, care-mi spun: «Vrei tu oareIubitor de al muzei cuvânt»,Să urmezi idealul ce în tine-l voi puneȘi oricare altă chemare?Doar așa-ți vei da seama că … Citește mai mult

Ion Minulescu – Celei Mai Aproape

de

Celei mai aproape.De ce-ți sunt ochii verzi –Coloarea wagnerianelor motive –Și părul negru ca greșeala imaculatelor fecioare?De ce-ți sunt buzele pătate de violete trecătoare?Și mâinile de ce-ți sunt albe ca albul tristelor altareDin Babilon,Și din Ninive?.De ce, când plângi,În plânsu-ți moare o-ntreagă lume de petaleDe trandafiri,De chiparoase,De nuferi albiȘi crizanteme?..De ce, când plângi,Cu tine plânge … Citește mai mult

Nahapet Kuceac – Portret

de

Luminătoarea boltă a frunții se aratăDin părul corb – ca luna din zarea înnoptatăObrajii – două fețe de măr din paradis;Ochi vineți, fără țărmuri, ca mările din vis,Sprâncenele arcate – săgetătoare gene,Surâsul – zori de ziuă ivindu-se alene.Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase poezii