Miguel Hernandez – Ei Spun Că-S Altul Par Schimbat
Ei spun că-s altul, par schimbat;dar eu același am rămasdin pântecu-ți îndepărtat.
Versuri corectate și adnotate
Ei spun că-s altul, par schimbat;dar eu același am rămasdin pântecu-ți îndepărtat.
Ascultă, nasc multăLumina mușcă din inimăE un fruct, mă, de cușcăNu de pădure sau câmpOmul se naște mortȘi moare nenăscutCăci totul normal,are un început,Și scopul e profan,doar drumul lui prea sfântPrea scump, e o scarăCătre poarta averiiDacă viața e amarămăcar să aibă gustul beriiPrizonierii, tăceriiPrin viul grai degeaba vrei să spui,Dacă n-ai cui, n-ai nici … Citește mai mult
Cu legănări de pântec ca o lună,Alunecând sub gingaș val de nor.Își mișcă rar, din umăr la picior,Perfectul arc ce ritmic se înstrună.Și se destinde iar, tulburător,Când surd tambura monoton răsună.În juru-i gloata hanului s-adunăCu pofte și sudălmi de călător.Dar cântărețul orb cu turban verde,Cum suflă lung în flaut ascuțit,Grozavul alb al ochilor nu-l pierde.Pe … Citește mai mult
Pântecul tău știe mai mult decât capulCoapsele tale știu mai multeAceastăSălbatică grație neagrăA corpului tău dezbrăcat.Ești semnul păduriiCu colierele tale roșiiCu brățările tale de aur curbȘi crocodilul întunecatÎnotând prin Zambeziul ochilor tăi.
Rămâne să-mi spun doar atâta: Nu vede. Ea nu.Nu vede cum iarba albastră în negru trecu.Nu-mi vede mirarea, nici umărul care cadeca ultimul fruct al acestor priveliști nomade.Rămâne să umblu prin numele ei de Ioană,prin numele-n care nu-ncape decât o consoană.Rămâne să-i caut parabola frunții inerte,deschisă doar celei mai canonizate oferte.Ci, nevăzătore de-mi e, nu … Citește mai mult