Arthur Rimbaud – Antica

Gingaș fiu al lui Pan! În jurul frunții tale încununată de flori și de broboane, ochii, mingi prețioase, rotesc.Pătați de drojdii brune, obrajii ți se scobesc. Colții tăi sclipesc.Pieptul seamănă cu o țiteră, clinchete trec prin brațele tale blonde.Inima îți bate în acest pântec în care doarme dublul s**. Preumblă-te, noaptea, mișcând încet această coapsă, … Citește mai mult

George Țărnea – Mit Mărunt

Fată mare cu tulpan,Ce-ai găsit la zeul PanDe te-ai dus cu el pe susFără nimeni să-ţi fi spus,Fără nimeni să-ţi fi datMai firesc sau mai ciudatDe-nţeles că-i dreptul tăuSă te-arunci orbeşte-n tăuDar să nu păţeşti nimic,Fată mare cu trup mic,Şi necopt şi neatins?Vatra-i rece, focu-i stins!

Horia Vintila – Obsesie

Bătrânul Pan stă rezemat cu mânaDe-un fag pleșuv în care toamna cântă.Și-ar drege naiul, dar îl înspăimântăFemeia despletită și bătrână.Oftează lung și pleacă-n depărtare.În urmă-i cântecul a stat deodată,Iar de pe-o creangă tristă și uscatăÎi zvârle toamna frunze pe cărare.Peste-un izvor s-a aplecat să bea.Îi tremura de sete mâna plină,Dar din oglindă i-a rânjit hainăBătrâna … Citește mai mult

Lucian Blaga – Pan

Pan.Acoperit de frunze veștede pe-o stâncă zace Pan.E orb și e bătrân.Pleoapele-i sunt cremene,zadarnic încearcă-a mai clipi,căci ochii-i s-au închis – ca melcii – peste iarnă.Stropi calzi de rouă-i cad pe buze:unu,doi,trei.Natura își adapă zeul.Ah, Pan!Îl văd cum își întinde mâna, prinde-un ramși-i pipăiecu mângâieri ușoare mugurii.Un miel s-apropie printre tufișuri.Orbul îl aude și zâmbește,căci … Citește mai mult

Lucian Blaga – Păianjenul

Gonit de crucile sădite pe cărări,Pan s-ascunse într-o peșteră.Razele fără de-astâmpăr se-mbulzeauși se-mpingeau cu coatele s-ajungă pân’ la el.Tovarăși nu avea,dar un păianjen singurel.Iscoditor, micuțul își țesuse mreajă de mătaseîn urechea lui.Și Pan, din fire bun,prindea țânțari celui din urmă prietence-i rămase.Treceau în goană toamne cu căderi de stele.Odată zeul își ciopleaun fluier din nuia … Citește mai mult

Lucian Blaga – Moartea Lui Pan

Moartea lui Pan.IPan către nimfă.Cu strai de broască-n păr răsai din papură,o undăvrea să te cuprindă şi nisipuri prind să fiarbă.Ca dintr-o nevăzută amforă rotundăîţi verşi mlădie trupul gol în iarbă.Şi vâna de la tâmple îmi zvâcneşteca guşa unei leneşe şopârlece se prăjeşte-n soare,mişcarea ta mi-adie murmur de izvoare.Ca pânea caldă eu te-aş frânge,mişcarea ta … Citește mai mult

Nicolae Nicolau – Pan

Aș asculta uitată – o cantilenă vecheSă-mi urce, sub crepuscul, prin bronz, ciudate seve;În juru-mi cor de nimfe să-mi pară neaieveprin mâzga adunată, milenii, în ureche.Aș mai clipi odată din pleoapele-mi mâncateși scânteieri mi-ar umple din nou orbita seacădac-aș simți, prin iarbă, cercând acum să treacăspre baie, pe Afrodita, cu tainele ei toate.Iar naiul în … Citește mai mult

Nicolae Davidescu – Daphnis și Chloe

Am cântat un cântec plinDe sonorități de-argintȘi ne-am adăpat cu vinDin potire de Corint.Am aprins un foc apoi,Și-am jertfit un ied roșcat;Vrăbiile-au râs cu noiȘi izvorul ne-a-ngânat.Chloe și-a făcut de capȘi-a zădărnicit lui Pan,Cu picioarele de țap,Somnul lui de sub platan.Amândoi, aveam cerceiDe cireși după urechiȘi, sub bolta de hamei,Adânceam un cântec vechi.