Pământ – Pagina 25

Fiodor Tiutcev – Nebunie

Acolo unde arde glia / Și pâcla zării una par, / Se-aține șuie nebunia / … →

În Ardeal dâmburile abrupte / noaptea se-nfundă-n bărbați, / pârâind se vor umfla măgulele, / … →

Mulțumesc, Doamne, că mă lași / să stau călare, / pe-această-nsomnorată protuberanță a soarelui, / … →

S-ar cuveni să scriu pe fila asta / Că viața nu rimează cu năpasta, / … →

Recele echilibru al stelelor. / Vor veni timpuri minunate / când echilibru rece al stelelor … →

Miracol. / Așezați la gura sobii / (Soba-i soarele pătrat) / Dă-mi, pământule cu bobii, … →

Cojită-i pielea și-a-nceput să-mi crape / În mine șarpele-ntr-un nou avânt / Au și-nceput cu … →

Căzând în nas pe frunzet, / învârtindu-se pe câmp trăsnit, / omul încă vorbește singur, … →

Of, pământ și iar pământ, / Pentru tine am să cânt, / Nu ți-e greu … →

Te-năbușa în pacla incizei atmosfere, / O, tu, noian de lavă ce-aveai să fii pământul! … →