Fernando Pessoa – Păstorul de Turme (VII)
Din satul meu văd atâta pământ cât se poate vedea din Univers. / De-aceea satul … →
Versuri corectate și adnotate
Din satul meu văd atâta pământ cât se poate vedea din Univers. / De-aceea satul … →
Aud în noapte / picioarele negre ale minei / cum merg greu și sigur pe … →
Focul se bucură de demoni, / Apa se bucură de mistere și de vietăți, / … →
Ne învârte ca pământul / Ne privește ca și sfântul / Ne adună mai aproape … →
Brumă și humă… Trist pământ. / Boare de ploaie … Nu știu / dacă țărușul … →
Pământul e înrourat / la ceas de noapte, / ochiul meu – totdeauna. →
Şi există poeţi care-s artişti / şi migălesc la versurile lor / ca un teslar … →
Am fost, cândva, stăpânul de pe lanuri / Azi stăpânesc un parc — nu mi-e … →
Am întors pâdini lutoase, / făcându-le s-aducă azimă-n lume. / Moartea înverigată pe trunchiurile lucrurilor … →
Lângă cine, lângă cine / Nu mă satur de iubire? / Nicoleta: / Mă sperii … →