Versuri corectate și adnotate
De-atâta vreme nerviimei, îți sunt servii,truditele mele viseîți sunt ție paraclise,în vocesapi ca-n rocăsunt eu-n stare să te evoce.De parcă tata ta erade dinainte de a,de parcă părul ca tutunulsclipea-naintea cifrei unu,de parcă botul tău cel umedchema, înainte de sunet,de parcă ți-ai tăvălit frumosul capîn albul dinainte de alb.Iubeam coapsa ta ivoriede dinainte de memorie?tu … Citește mai mult
Nu știm de unde am venit,Nimeni nu știe unde pleacă.Venim din flăcări blestemate?Plecăm spre-o vale veșnic seacă?.Nu știm de ce-am venit și cumPe-această coajă rotitoare,Purtăm în sânge zări și fumȘi-n carne spumă și licoare.
De unde a început cântecul?De unde s-a ridicat întâi zarea?Nimeni nu cunoaște marginea peisajului,Nimeni nu sărută buzele soarelui.De unde a izvorât sângele?Focul din sânge de unde a venit?Cine ne-a înnebunit cu foc sângele?Cine a înnebunit cu sânge focul și l-a hrănit?
Iartă-mă că m-am rătăcitDin rădăcini m-am ruptCând vânturi m-au lovitȘi n-am găsit prin lume nici un răspunsPoate nu am căutat îndeajuns.Mă întorc mâhnitDar iartă-mi patimaÎnțelege-mi dorulȘi șterge-ți lacrima.Am bătut cărăriDeparte am ajunsDar același drumLa tine m-a adus.
Ei, fiule, știi tu, știi tu,de unde vii?Vii dintr-un lac cu pescărușialbi și înfometați.Într-o iarnă, alături de apăeu și ea înălțarămun rug roșu de flacără,degerându-ne buzele,pârjolindu-ne sufletul,azvârlind totul în flăcări,arzându-ne viața.Așa ai venit pe lume.Dar ea, pentru a mă vedea,și pentru a te vedea într-o zi,a străbătut mările…Iar eu, pentru a-i îmbrățișamijlocul dulce, – am … Citește mai mult
Din Apuseni, din răsărit mă tragDe pe aceste dealuri transilvaneStrămoșii mei călcau pe universÎn zilele de iarnă în sumane….Iar vara în ismene foarte largiDe cânepă sub clopuri cât o roatăMâncau bureți în zilele de postȘi pâinea cu cenușă amestecată..Iar când veneau slăvite sărbătoriÎși coborau făptura în leșieȘi primeniți ca păstrăvii plecauPe caii purpurii în pribegie..Iar … Citește mai mult
Când te-ncearcă viața, tu învață să-i zâmbeștiNimeni nu-i ca tine când tu știi să românești!E bine, rețineȘi chiar dacă greșeștiNimeni nu-i ca tine când tu știi să românești!Turai ta, turai taCând tu știi să românești!Turai ta, turai taCând tu știi să românești!Când ai scris istorie și n-ai uitat de unde eștiCând limitele sunt acolo să … Citește mai mult
Archibald Higbie.Te-am detestat, Spoon River,Am încercat să mă înalț deasupra ta,Mi-a fost rușine de tine. Te-am disprețuitCa loc al nașterii mele.Și acolo, la Roma, printre artiști,Vorbind italiana, vorbind franceza,Uneori mi se părea că sunt eliberatDe orice urmă a originii mele.Mi se părea că atinsesem apogeul arteiCă respiram aerul pe care îl respirau maeștriiȘi că vedeam … Citește mai mult
Ești o ființă a luminii.Ai venit din lumină,te vei întoarce în lumină,la fiecare pas te înconjoarălumina ființei tale nelimitate.
« – Si zilele trec una după alta, fără să se întâmple nimic… Fără să apară nimic nou… Nici nu ne gândim ce societate frecventăm…– Vai, ce trist… Sunteți sigur că e o persoană de încredere?– Daniel, nu uita… Ai grijă! ».Pe aceste meleaguri cimentațiÎn regiment frațiPerseverenți și-ncăpățânați…Întregi legile ne dați,Noi tot vom luptaC-un cuget liber … Citește mai mult