Versuri corectate și adnotate
O, suflete, privește-i! Sunt triști și singuratici,Ridicoli fără voie, sinistre manechine,Țintind spre nicăierea priviri de umbră pline,Neștiutori de lume, cu umblet de lunatici. Pe fața lor se stinge a cerului lumină!Ei ochii și-i îndreaptă spre larga depărtareȘi-așa cum trec pe stradă spre-o-nchipuită zareOricât de greu le-e gândul, ei fruntea nu și-o-nclină. Se pierd prin noaptea … Citește mai mult
Casa aceasta e oarbă,Copacul de colo e orb,E orb trecătorul şi oarbăE luna, în cercul ei orb.Inima, o cârtiţă oarbăÎn clocotul trupului orb,Lumina, lumina e oarbăŞi orbi sunt ochii pământului orb.
Mergându-și Domnul drumurile sfinte,Doi orbi ieșiră Domnului nainte.Legați de braț și spânzurați în bâte,Păreau, iscați din depărtare,O plăsmuire cu-arătări urâte,Cu coarne, cu spinări și opt picioare.Născuți în beznă ca-ntr-un mal de apă,Ei au rămas încătușați de-o groapăȘi s-au târât și-au dibuit domol,Ca mărăcinii fără de tulpinăPe-o nentreruptă margine de gol,Între lumina și-ntre rădăcină.-Mântuitorule! strigară cât … Citește mai mult
Din Contemplații, Cartea întâi.Îți mulțumesc, poete! Tu, oaspete divin,Vii să te-arăți pe pragul cu lari al casei mele!Și nimbul tău de aur, de sacre versuri plin,Străluce pe-al meu nume precum un cerc de stele.Cântă! Cânta și Milton; cântă! cânta Homer.Cu simțurile ceața poetul o desprinde;Zărește orbu-n beznă lumi de lumini și cer.Trupescul ochi când stins … Citește mai mult
Această oribilă dar superbă picturăparabola orbului care urmeazăîncrezător călăuza nevăzătoaretabloul înfăţişează un grupde cerşetori conducându-seunul pe altuldiagonal pe pânzăde-a dreptulspre prăbuşirea finală într-o mlaştinăpictura şi ideeaîncep şi sfârşescfără prezenţa vreunui văzătorse văd doarfeţele nebărbierite ale ca-licilor cu cele câtevaposesiuni amărâteun lighean pentru a se putea spălaîn bordeiul unui sătean şi turlele bisericiifeţele sunt înălţateparcă spre … Citește mai mult