Orașul – Versuri.pro

Dana feat Pio - Orașul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

I:
Orașul e pustiu și totu-mi pare fără sens
Dar poate n-am să mai găsesc doar umbra mea în geam
La radio ascult o piesă pe care o știu
Și poate nu e prea târziu din vis să mă trezesc.

Refren:
Fiecare loc e doar un loc în plus
Fiecare ceas trece fără să-l gust
La orice pas te simt
(N-am cum să te evit)
Fiecare vis e doar un început
Aud doar vocea ta și nu pot să te uit
Poate chiar acum
(La tine am s-ajung..)
Mai vreau încă un gând să-mi aducă doar o rază atât
Mai vreau o lumină, căci e noapte în lumea mea.

II:
Orașul e pustiu și plouă rece în jurul meu
Fără tine îmi este greu, degeaba mă ascund
Și fiecare gând mă poartă pe alt nor de fum
Mi-a mai rămas un dor nebun, la tine să ajung.

Refren:..

III:
Orașu-i pustiu
De tine nu știu
Și pare totul mult prea trist
Orașu-i pustiu
De tine nu știu
Și toate stelele s-au stins.

Double H - Orașul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

STROFA 1:
Aceleași blocuri în spirală de vânt colorate
Este primăvara, fată, te trezesc la realitate
Adu-ți te rog aminte, de anul ce-a trecut
De clipele frumoase ca un cântec cunoscut
Chiar dacă nu-s alesul sentimentelor tale
Apropie-te de mine să te pun la încercare
Tu mă consideri oare un om slab mental
Că eu te știu pe tine ca pe-o cârpă din bazar
De-aia știu că asta ți-a stârnit o amintire!
Pe care n-ai avut șansa să ți-o împarți cu mine
Că n-ai avut curajul să-mi spui ce s-a-ntâmplat
În ziua aia când te-am lăsat singură-n parc
Păcat că nu ai vrut să asculți ce vreau să-ți spun
C-agricultorul țării ți-a găsit alt drum
Ți-a spus că ești frumoasă și că vrea să fii a sa
Acum te rogi de mine să nu îți distrug logodna
Stai liniștită fată, nu mă bag în viața ta
Că poți să faci ce vrei, poți să faci și borș cu ea
Oricum nu mai contează, nu am nimic de spus
Că-atunci când ai plecat orașul nostru a fost distrus

STROFA 2:
Orașul e distrus la fel ca sentimentele
Că mi-am pus barieră să nu-ți aud regretele
Știam că toate astea se vor întâmpla cândva
Dar n-am știut că tu te vei vinde pe dava
Gândeam mereu de tine că îmi vei fi crăiasă
Din inimă de leu am rămas doar balanța
Concret am făcut doar ce-am crezut că-i bine
Am renunțat la tine și am continuat în rime
Scrise pe foi oricând simțeam nevoia
Dar tu ai tras de mine până m-a luat paranoia
Plângeai zi de zi că te certau părinții
Îmi povesteai atâtea că știam doar eu și sfinții
Să judece ceea ce a urmat ca tu să faci
Eu te reneg cu mintea și te ascult când taci
Căci a rămas fierbine sau poate chiar friptă
De la multe vorbe aruncate de ispită
Te rog să îl anunți că nu revin la tine
Deci poate să petreacă cât vrea sau cât îl ține
Oricum nu mai contează, nu am nimic de spus
Că-atunci când ai plecat orașul nostru a fost distrus

Deliric X Silent Strike - Orașul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Respir aerul greu de atâția ani și tot jegul
Resping cu hal de tupeu autorități și orice reguli.
Bat străzile astea-n lung și-n lat, sunt la curent ca un troleibuz
Bat palma ș-apoi fac un blat, te calc în picioare, eu nu mă scuz.
Beton! mi-e natura străină, mergem toți pe aceeași șină
Pieton lângă pieton. Parcă-s mașină lângă mașină.
Fără cuvânt, o dau la-ntors, se schimbă toți des ca bordura
Fără avânt, de vlagă stors, cine mai poa’ să deschidă gura??.
[Refren] x 4.
Orașul respiră prin mine acum.
Am dat în gropi d-atâtea ori, am învățat să mă ridic
Slăbiciunile mi le-ngrop, am învățat s-o fac de mic.
Că nu-i bine să pari moale, câinii simt frica, știu doar o cale, îmi schimbă optica
Văd oameni ca ținte, banii vorbesc, îi fac din cuvinte, tre’ să-i prostesc.
Orașu-nghite suflete ca o gură de metrou
Și-i duce la capul puterilor lor, și mâine de la cap o iau din nou.
Iau liftu’, ne vedem sus, ori mă găsești în stradă
Dacă n-am chei, sparg uși, ori ești vânător ori ești pradă.
[Refren] x 4.
Orașul respiră prin mine acum

Mihail Săulescu - Orașul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

I.
În zori de zi
Pe stradă era ploaie,
Și negură, și vânt,
Iar oamenii, cum lunecau prin ploaie,
Grumazii lor prindeau ca să se-ndoaie
Mai greu, mai trist, mereu către pământ, —
De drumul greu ce-l străbăteau, de vânt,
Ori de povara ce-o purtau în spate, întruchipare-a vieții zbuciumate.
Dar ce-i purta pe toți aceștia oare în dimineața asta moartă
Și fără pic de soare?
Vai! cât de triști și obosiți treceau,
Păreau că dorm, păreau că-s într-un vis;
Păreau că-s morți, sculați atunci din groapă,
Și că-ntr-adins cu toții și-au deschis
Mormintele de negură și apă,
Ca să le-mprăștie în lume,
Dar nu puteau să spună la ce-au pornit anume.
Din toate străzile veneau,.
Pe toate străzile treceau,
De larmă grea umplând orașu-ntreg ;
Dar pentru ce veneau
Și pentru ce treceau
Păreau că înșiși ei nu înțeleg.
Vai! tot orașul era parcă
Un creier nesfârșit de mare,
Muncit de-aceeași veșnică-ntrebare.
Vai! tot orașul era parcă
Un creier plin de gânduri negrăite —
Atâtea gânduri câți erau acei
Care treceau cu fețele-ofilite,
Ducând poverile cu ei.
Vai! tot orașul era parcă
O minte veșnic zbuciumată
De o idee pururi depărtată.
Departe, o aripă-a unui gând îl cuprindea, deasupra lui bătând,
Dar, cum bătea tăcut, deasupra lui,
Nu-l pătrundea privirea nimănui,
Ce filozof adânc era atunci orașul!.,.
Și oamenii treceau,
Mergeau încet și obosiți pe stradă.
O! poate doar de negura prin care
Nici nu puteau să vadă
Spre câtă depărtare
Porniseră, în zori de zi, pe stradă,
Și oamenii, trecând,
Nenchipuit de altfel răsunau
Tăcuții pași ai lor, —
Mult mai sonor.
Mult mai tăcuți pe pietrele tocite,
Părând că sunt un ritm neauzit
Al unui imn ce n-a mai fost cântat,
Părând că sunt un ritm îndepărtat
Al unui imn ce încă nu se știe
Căci cântărețul lui întârzie să vie!.
*
Și-n negură, departe.
Mașinile vuiau amețitor ;
Iar ei mergeau spre ele
Chemați de țipetele lor..
Mașinile, în negură, departe,
Păreau că sunt câte-un
Moloh mai tare,
Care-aștepta, și-n așteptare, —
Pe fiecare clipă mai flămând, —
Țipa să i s-aducă mai curând
Nevinovata jertfă
De suflete și trupuri chinuite, —
În creuzetele în care
Fierb veșnic forme noi și forțe viitoare.
II.
Dar ziua se ridică și soarele răsare,
Se-mprăștie mulțimea, dar larma-i și mai mare.
Stridente nicovale cum țipă se aud ;
Văzduhul care plânge de lacrimi e ud,.
Se zbuciumă, se strigă dureri neauzite,
Se freamătă, departe, simțiri nepotolite ;
Ciocanele bat ritmuri, răsufletele cântă
Necunoscute imnuri care-n văzduh se-avântă. _
Ce suflet e-n cetate, demonic și barbar!.
*
Ah! parcă tot orașul e-un uriaș, pe care
L-au ferecat dușmanii în lanțuri, și mereu
Se zbate-ntr-o supremă, zadarnică sforțare,
Clocotitor de ură, țipând spre
Dumnezeu.
Ah! parcă tot orașul e-un revoltat pe toate,
Pe zei, pe suferințe și pe pământu-ntreg
Și care-nchis în sine, se plânge că nu poate, —
Că gândurile toate nimic nu înțeleg.
Ah! parcă-ntreg orașul, înlănțuit pe stâncă,
E Prometeu, ce-n ura-i gândește cum ar fi
Cumplita răzbunare ce fierbe-n el adâncă —
Și pregătește ziua ce-odată va veni.
Pe fiecare clipă alarma se întinde;
Din zori și până-n seară, metale, mușchi, sforțări,
Un trup fac și un suflet etern care cuprinde
Orașul și pământul întreg din zări în zări.
III.
Și tu aștepți!
Ce-ți pare că trebuie să fie?
E-un gând profund în aer, dar nimenea nu-l știe,
O, poate-atâtea brațe, oftaturi și sforțări
Trimit ceva din ele să zboare-n depărtări;
Ceva ce nu se poate vedea și înțelege,.
Ceva ce prinde totuși într-unul să ne lege.
Pe toți aceia care, din zori și până-n seară,
Ne-nspăimântăm de lupta demonică, barbară,
În care tot orașul se zbate nencetat, în ritmul de ciocane stridente care bat.
Aștepți, dar câtă vreme?
Aștepți: și, poate, doar
Aștepți să vină seara, c-un cer mai bun, mai clar.
Aștepți să vină noaptea, aștepți — și cine știe
Ce trebuie să vie?
Și seara se coboară, neliniștea să darme;
Dar sub aripa serii, orașul nu adoarme.

Ce-I Cu Andy? - S01e05 Theme (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Wooow, wooow,
Ce-i cu Andy. Ce. Ce. Ce-i cu Andy?
Wooow, wooow,
Ce-i cu Andy. Ce. Ce. Ce-i cu Andy?.
Salut, sunt Andy, azi am o poantă tare,
Tot orașul nostru se va bate cu mâncare,
A-nceput ca o glumă dar acum nu-i a bună,
Tot orașul strigă-n cor: „Hei, ce-i cu Andy? „
(Wooow, wooow) Cel mai mare, cel mai tare dintre păcălici,
Ce-i cu Andy. Ce. Ce. Ce-i cu Andy?
(Wooow, wooow) Sunt un clovn, un farseur, un bufon,
Ce-i cu Andy. Ce. Ce. Ce-i cu Andy?

Jorge Luis Borges - Buenos Aires II

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Orașul e interminabil plan
De nesfârșite umilințe și-nfrângeri.
De-aici văzut-am, asfințit, cum sângeri
Și-n colțul ăsta am așteptat în van.
Aici, incertul ieri și azi distinctul
Mi-au oferit destine fără număr
De oameni printre care mă prenumăr,
Iar pașii mei urzit-au labirintul.
Aci-nserarea cenușie adăsta
Râvnitul rod promis de auroră,
Și umbra mea aici se pierde, soră
Cu cea din urmă umbră lină, vastă.
Nu dragostea, ci soarele unesc.
De-aceea atât de mult Îl îndrăgesc.

Rian Roman - Orașul Azi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Locuiesc la bloc
La etajul opt
5 dimineața
Zarvă la piață
La ora 7
Tramvai pe roate
Cam pe la opt
Școlari la bord
Marfarul trece
Fix: ora 10
Cam pe la prânz
Se-aude-un plâns
La strada mare
Trece-o salvare
După-amiază
Vecina-i trează
Își ceartă fiii
Plâng rău copiii
Apoi un seamăn
Bate-un picamăr
La strada mare
Sute motoare
La semafor
Verde – claxon
La colț de stradă
E-n toi o ceartă
2 taxiuri
Transmit sictiruri
Apoi la cină
Cantină plină
Băieți și fete
Pe motorete
Pe casa scării
Se trag cu sănii
O tură, răii
3, derbedeii..
Seara, în fine
Terase pline
E 22
Zgomot la 9
În miez de noapte
Bairam la 7
Urmează-n dată
Scandal în stradă
Vreau să mă culc
Dar nu apuc
Lupt să adorm
Nu mai am somn
Oraș ciudat
Rău blestemat
Aș vrea la țară
Să-mi cânte-o cioară

Raluqutza - Orașul E Plin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ref:
Orașul se trezește la viață
Zâmbetul și noaptea îngheață
Viața e scurtă
Dar poate orașul
Nu are moarte
Aici e orașul meu
Aici vreau să fiu mereu
Să trăiesc
În el să iubesc
Să ascult
În el să mă mut
Orașul
E plin de noi
Iar noi
Avem loc și de voi
Veniți în orașul nostru
E eee eheee
Ref:x1
Orașul e plin
Ne umple cu venin
Fericirea e pe chipul meu
Al meu, al tău, al lui
Al tuturor
Iubire să fie
Și orașul e plin
Lacrimi să fie
Și orașul se golește
Îmi iubesc orașul
În el m-am născut
În el am crescut
În el voi muri
Orașul va fi
E eee eheee
Ref:x2

Gheorghe Tomozei - Orașul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Condamnat pe viață
La viață
În acest oraș
Cu boieriile scăzute
Încă te mai aștept
Pe toate străzile: Mașina de Pâine,
Podul de Pământ, Sapienței, Grădina
Cu Cai, Puțul de Piatră, Cuțitul
De Argint, Dintre gârle și Heliade
Între vii;
Oraș în surpare,
Neterminat. Ne-nceput. Copacul
Abia se ține drept, oglinda pavelei
Abia se ține. Gresiile curg.
Viața mea abia se ține
Mișcată de roți hidraulice,
Roți dințate
Și ploi mecanice.
Abia mă țin.
Calc pe ploaie.

Luna Amara - Oraș

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Abrutizat, alcoolizat, întunecat și trist
Orașul se înalță peste noi
În cărămizi ne oglindim
În cărămizi trăim
Neînsemnați, descreierați și goi
REFREN:
Oraș pierdut în fum
Nefericit oricum
Mai bine ai fi scrum.
Disprețul se ascunde
Sub chipurile blânde
Ce își servesc un paradis
Cu ochiul gri zâmbim
Cu ochiul gri mințim
Că totul nu e un spațiu închis
REFREN:
Oraș pierdut în fum
Nefericit oricum
Mai bine ai fi scrum
Abrutizați, alcoolizați, neadaptați
Și proști
Orașul vă oferă doar noroi
În el vă oglindiți
În el trăiți
Și nu mai știți să mai priviți înapoi.
REFREN:
Oraș pierdut în fum
Nefericit oricum
Mai bine ai fi scrum