Respir aerul greu de atâția ani și tot jegul
Resping cu hal de tupeu autorități și orice reguli.
Bat străzile astea-n lung și-n lat, sunt la curent ca un troleibuz
Bat palma ș-apoi fac un blat, te calc în picioare, eu nu mă scuz.
Beton! mi-e natura străină, mergem toți pe aceeași șină
Pieton lângă pieton. Parcă-s mașină lângă mașină.
Fără cuvânt, o dau la-ntors, se schimbă toți des ca bordura
Fără avânt, de vlagă stors, cine mai poa’ să deschidă gura??.
[Refren] x 4.
Orașul respiră prin mine acum.
Am dat în gropi d-atâtea ori, am învățat să mă ridic
Slăbiciunile mi le-ngrop, am învățat s-o fac de mic.
Că nu-i bine să pari moale, câinii simt frica, știu doar o cale, îmi schimbă optica
Văd oameni ca ținte, banii vorbesc, îi fac din cuvinte, tre’ să-i prostesc.
Orașu-nghite suflete ca o gură de metrou
Și-i duce la capul puterilor lor, și mâine de la cap o iau din nou.
Iau liftu’, ne vedem sus, ori mă găsești în stradă
Dacă n-am chei, sparg uși, ori ești vânător ori ești pradă.
[Refren] x 4.
Orașul respiră prin mine acum
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta pentru supraviețuire într-un oraș dur și competitiv. Vorbește despre adaptare, depășirea obstacolelor și despre mentalitatea necesară pentru a reuși într-un mediu ostil.