Orașe – Versuri.pro

Jorge Luis Borges - Cambridge

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Noua Anglie și dimineața.
Dau colțul pe Craigie.
Mă gândesc (m-am gândit)
că numele Craigie e scoțian
și cuvântul crag e de origine celtică.
Mă gândesc (m-am gândit)
că în iarna aceasta se află vechile ierni
ale celor ce-au scris cândva
că drumul este croit dinainte
și că suntem fie ai Iubirii, fie ai Focului.
Zăpada și dimineața și zidurile roșii
pot fi forme ale fericirii,
dar eu vin din alte orașe,
unde culorile sunt palide
și în care o femeie, când se lasă seara,
va stropi florile din curte.
Îmi înalț privirea și o las să se piardă în azur.
Ceva mai încolo sunt arborii lui Longfellow
și adormitul râu necontenit.
Nici țipenie pe străzi, deși nu e duminică.
Nu este luni,
ziua care ne dăruiește iluzia de a începe.
Nu este marți, ziua străjuită de planeta roșie.
Nu este miercuri,
ziua acelui zeu al labirinturilor
care în Miazănoapte a fost Wotan.
Nu este joi,
ziua care se resemnează să aștepte duminica.
Nu este vineri,
ziua stăpânită de zeița care în umbra pădurii
înlănțuie trupurile îndrăgostiților.
Nu este sâmbătă.
Nu se află în timpul curgător,
ci în regatele spectrale ale memoriei.
Precum în vise,
îndărătul porților înalte nu este nimic,
nici măcar pustiul.
Precum în vise,
îndărătul chipului care ne privește nu e nimeni.
Cap fără pajură,
monedă cu o singură față, lucrurile.
Aceste ponosuri sunt bunurile
pe care grăbitul timp ni le lasă.
Suntem memoria noastră,
suntem acest himeric muzeu de forme nestatornice,
această grămadă de oglinzi sparte.

René Char - Pentru Ca Nimic Să Nu-I Fie Schimbat - 1

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Țineți-mi mâinile care poartă de grijă, urcă scara neagră, o, Devotato; voluptatea semințelor fumegă, orașele ... →

Shift feat Marius Moga - Sus Pe Toc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Strofa 1:
11, 12, 13, 14, 15 centimetri,
Tocuri, vrea să facă vrăjmașe,
E din Constanța, că ea n-a văzut Franța,
Îți taie respirația, tu cheamă ambulanța,
C-are „accent” dar nu e d-ăla dance,
E de la Iași, că merge-acasă des,
He, nu-i Antonia, sau Corina,
Nu-i nici Alexandra, stai că n-aduce nici cu Inna,
Și Satu Mare e-un oraș mare,
Ai mei petrec până când soarele răsare.

Refren:
Și când se lasă seara, eoh,
Din București în Timișoara, eoh,
Oamenii mei nu stau deloc pe loc, eoh,
Când văd femei urcate sus pe toc, toc,
Sus pe toc.
Și când se lasă seara, eoh,
Din București în Timișoara, eoh,
Oamenii mei nu stau deloc pe loc, eoh,
Când văd femei urcate sus pe toc, toc,
Sus pe toc.
Oh, oh oh,
Oh, oh oh,
Oh, oh oh,
Oh, oh, oh oh.
Oh, oh oh, (Și n-o mai arde grande)
Oh, oh oh,
Oh, oh oh, (Și n-o mai arde grande)
Oh, oh, oh oh.

Strofa 2:
Și n-o mai arde grande, acum e venti,
Tipa e din Sibiu și e în parametri,
E zi cu soare, ea pleacă la plimbare,
Spre București că azi se joacă-n deplasare,
Și-i naturală, și-a uitat acasă rujul,
S-ar întoarce după el dar e prea departe Clujul,
N-o cheamă Iulia dar vine de la Alba,
Distanță mare dom’le, s-a tocit și talpa,
Și vine din Galați, de-acasă frate,
Și vine din Galați, de-acasă frate.

Bridge:
Și în Focșani, he.. vinul e bun,
Nu mai e demi-sec, e Vin Diesel acum,
În Baia Mare și Arad, nu stăm pe loc,
Fetele sus pe toc, vă pup, ceaulestoc!.

Refren: (2x)
Și când se lasă seara, eoh,
Din București în Timișoara, eoh,
Oamenii mei nu stau deloc pe loc, eoh,
Când văd femei urcate sus pe toc, toc,
Sus pe toc.
Și când se lasă seara, eoh,
Din București în Timișoara, eoh,
Oamenii mei nu stau deloc pe loc, eoh,
Când văd femei urcate sus pe toc, toc,
Sus pe toc.
Oh, oh oh,
Oh, oh oh,
Oh, oh oh,
Oh, oh, oh oh.

Ion Caraion - Anamorfoze - VI

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Iarba desfătată în broaște
Păianjenii bijuterii veninoase
Arbori îmbibați de muzică
Stătea de bubă a primăverii.
N-au nici un gust
Orașele
Arborii.
Ca și când grâul s-ar depărta de pâine

Tomas Transtromer - Strălucitoare Orașe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Strălucitoare orașe: / sunet, povești, matematici – / dar altfel. →

Tomas Transtromer - Două Orașe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

E o fâșie de râu, cu un oraș pe fiecare mal,
unul este întunecat, acolo stau vrăjmașii,
candele ard în celălalt.
Țărmul luminat îl atrage pe cel întunecat.
Am plutit în transă
Pe strălucitoarea apă neagră.
Un sunet salvator de orgă am auzit.
Era vocea unui prieten: „Ridică-te, umblă.”

Walt Whitman - Pe Când Înflorea Liliacul - 12

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Priviți – cu trup și suflet – țara asta!
Manhattan-ul meu cu clădirile-i înalte
ca niște clopotniți, cu volbura mării,
cu navele lui,
Țara asta cu forme diverse și simple, sudul
și simple, sudul și nordul bătute-n lumină, malurile
în Ohio și furtunosul Missouri.
Și iarăși preriile imense, acoperite de iarbă și grâne,
Acestea sunt trupul și sufletul lui – țara asta!

Attila Jozsef - Călătorul Venit de Departe Ne-a Vorbit Despre Marile Orașe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Călătorul venit de departe ne-a vorbit despre marile orașe
Acolo oamenii nu se cunosc unii pe alții
Nici soldații nu poartă armă, ci cântă în marile piețe
Se adună multă lume acolo, îi ridică pe copii deasupra capului, așa-i ascultă
Le ascultă muzica, apoi relatează acasă cât de frumos a fost și aceia se bucură și ei
Fetele râd și acolo de băieți, dar îi iubesc totuși
Se drăgostesc și la lumina zilei
Sunt acolo poduri mari pe care se poate adăsta și contempla apa și vapoarele
Plutesc încoace și-ncolo, iar călătorii izbucnesc în râs zgomotos
Apoi tac brusc și privesc apa întinsă curgând grav pe sub unde
Iar ele lucesc precum lamele
Și ai putea citi minunatele cărți, atât de puternică-i lumina
Deși s-a înserat de-a binelea.

Attila Jozsef - Marile Orașe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Nu pot uita nicicum marile orașe,
și străinul vorbea numai despre ele, nici n-a băgat în seamă grădina noastră,
nici nu știu ce l-a adus aici, nici la teatru n-a venit, cum am crezut,
nu-i păsa nici de domnișoara din vecini, deși pe ea o admiră toți,
e blondă și înaltă ca turnul deasupra caselor,
dacă trece pe drum, stau în geam și femeile, așa se uită după ea,
apoi continuă să pregătească cina gustoasă,
aștern în tăcere masa și așteaptă,
încă nu ne-am vorbit, ne-am zâmbit numai, dar eu o salut totuși, dacă ne întâlnim,
iar el abia i-a aruncat o privire,
a trecut numai pe lângă ea, nici n-a dus mâna la pălărie.
Eu aș saluta-o și dacă aș fi văzut marile orașe unde domnișoarele sunt mai frumoase,
mai zvelte și mai înalte decât un diabolo, acolo și turnu-i mai înalt,
se clatină dacă bate vântul și-și prind îmbujorate fustele,
eu aș saluta-o și așa, atunci i-aș vorbi chiar,
și i-aș povesti și ei foarte frumos despre marile orașe,
unde n-a umblat încă nici ea.