oras distrus – Versuri.pro

Double H - Orașul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

STROFA 1:
Aceleași blocuri în spirală de vânt colorate
Este primăvara, fată, te trezesc la realitate
Adu-ți te rog aminte, de anul ce-a trecut
De clipele frumoase ca un cântec cunoscut
Chiar dacă nu-s alesul sentimentelor tale
Apropie-te de mine să te pun la încercare
Tu mă consideri oare un om slab mental
Că eu te știu pe tine ca pe-o cârpă din bazar
De-aia știu că asta ți-a stârnit o amintire!
Pe care n-ai avut șansa să ți-o împarți cu mine
Că n-ai avut curajul să-mi spui ce s-a-ntâmplat
În ziua aia când te-am lăsat singură-n parc
Păcat că nu ai vrut să asculți ce vreau să-ți spun
C-agricultorul țării ți-a găsit alt drum
Ți-a spus că ești frumoasă și că vrea să fii a sa
Acum te rogi de mine să nu îți distrug logodna
Stai liniștită fată, nu mă bag în viața ta
Că poți să faci ce vrei, poți să faci și borș cu ea
Oricum nu mai contează, nu am nimic de spus
Că-atunci când ai plecat orașul nostru a fost distrus

STROFA 2:
Orașul e distrus la fel ca sentimentele
Că mi-am pus barieră să nu-ți aud regretele
Știam că toate astea se vor întâmpla cândva
Dar n-am știut că tu te vei vinde pe dava
Gândeam mereu de tine că îmi vei fi crăiasă
Din inimă de leu am rămas doar balanța
Concret am făcut doar ce-am crezut că-i bine
Am renunțat la tine și am continuat în rime
Scrise pe foi oricând simțeam nevoia
Dar tu ai tras de mine până m-a luat paranoia
Plângeai zi de zi că te certau părinții
Îmi povesteai atâtea că știam doar eu și sfinții
Să judece ceea ce a urmat ca tu să faci
Eu te reneg cu mintea și te ascult când taci
Căci a rămas fierbine sau poate chiar friptă
De la multe vorbe aruncate de ispită
Te rog să îl anunți că nu revin la tine
Deci poate să petreacă cât vrea sau cât îl ține
Oricum nu mai contează, nu am nimic de spus
Că-atunci când ai plecat orașul nostru a fost distrus

Salvatore Quasimodo - Milano August 1943

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Zadarnic mai cauți prin pulbere,
biată mână, orașul a murit.
A murit: s-a auzit ultimul vuiet
în inima lui. Și privighetoarea
a căzut de pe antena înălțată pe mănăstire,
unde cânta înaintea amurgului.
Nu mai săpați fântâni prin curți:
cei vii nu mai au sete.
Nu atingeți morții, atât de umflați și de roșii:
lăsați-i pe lutul caselor lor;
orașul a murit, e mort orașul.

Chester - Cutremurul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Clădirile cad pe drum, în fața noastră
Se prefac încet în scrum
Oameni cad de la fereastră
Pe undeva mașini se îneacă în asfalt
Ne-acoperă blând precum un val
Îmi dă senzația că ne apropiem de casă
În sfârșit 2 metri sub pământ
Ultima după masă a vieții noastre

Îmi amintesc și acum acea zi
Întreg orașul te aștepta să vii
Îmi amintesc și acum acea noapte
Ne-a zguduit pe toți, cutremurul din ’77
din ’77

Și zi-le să ne lase sub dărâmături
Să-și cheme câinii, gardienii, ambulanțele și pompierii
Oricâte alte moduri de a ne mai găsi
O mie de alte feluri de a ne rătăci
Îmi dă senzația că am greșit din start
Că m-am uitat în acest oraș
Țin minte că a ieșit plângând din casă
Ora 4:45 e ascuns sub masă.
Îmi amintesc și acum acea zi
Întreg orașul te aștepta să vii
Îmi amintesc și acum acea noapte
Ne-a zguduit pe toți cutremurul din ’77
din ’77.
Îmi amintesc și acum acea zi
Întreg orașul te aștepta să vii
Îmi amintesc și acum acea noapte
Ne-a zguduit pe toți, mai dă-ne un fum
mai dă-ne un fum
mai dă-ne un fum
mai dă-ne un fum.
Îmi amintesc și acum acea zi
Întreg orașul te aștepta să vii
Îmi amintesc și acum de sub o tonă de pământ
Unde am fost și ce am ajuns sub cerul frânt

Ana Blandiana - Învingători

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Fusese furtună pe câmp și anume
Să-nvingem furtuna ieșisem cu arcuri pe câmp.
Învingători ne-ntorceam fluturând peste lume
Cerul senin ca pe-un panaș puțin strâmb.
Arcul de vișin petrecut peste umăr și eu
Mi-l legănam fericită în rând cu băieții,
Cu demnitate, în urmă, ca pe-un trofeu,
Târam tăcuți pisica moartă a ceții..
Dar când am intrat în oraș, speriată,
Bucuria ni s-a-nchircit în plămâni ca un chist,
Și ne-am înspăimântat privind, deodată,
Acel oraș al nostru, trist.
Dărâmăturile, cunoscute, murdare de soare,
Ne înșfăcau privirile brutal ca-n clești –
Treceam pe străzi ca pe ciudate maxilare
Cu dinții scoși și răni grotești.
Arcul de vișin uitat pe umăr se legăna,
Călcam molozul cu ură în rând cu băieții –
Pe dureroase străzi de mahala
Târam tăcuți pisica moartă a ceții.

Alexandrina Hristov - Orașul Umbre

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Tu vorbești cam mult
Eu te ascult cuminte
Cu inima fierbinte
Sau poate friptă
De când orașul a căzut.
Va trece timpul
Tu vei înțelege
Și eu voi înțelege
Orașul nostru e distrus
Nu avem unde merge.
A ars orașul nostru viu ars
A ars până la scrum
Vântul a spulberat
Și din ce-a rămas acum.
Răsar mugurii din scrum
Răsar roșii ca un asfințit
Cum să zburăm acum
Peste orașul părăsit.
Pământul fuge sub picioare
Nu se știe cum de
Fuge mai departe.
Ne rămân doar umbre
Ne rămân doar umbre
Ne rămân doar umbre
Doar umbre.
Azi mă iubești mai mult
Eu te ascult străină
Cu inima pustie
Sau poate vie
De când orașul a murit.
În care viață eu am mai fost și asta
Sfânta Mandragora
Tu mai crezi în Crăciunul fericit
S-a spart orașul nostru viu
În mii de fluturi amintiri.
Am înțeles târziu
Cum începutul e sfârșit.
Răsar mugurii din scrum
Răsar roșii ca un trandafir
Ce îți dorești mai mult de-atât
decât un fir.
Subțire fir
Viața ne ține în picioare
Nu se știe unde
Pământul fuge mai departe.
Ne rămân doar umbre
Ne rămân doar umbre
Ne rămân doar umbre
Doar umbre.
Ne rămân doar umbre
Ne rămân doar umbre
Ne rămân doar umbre
Doar umbre.
Ne rămân doar umbre
Ne rămân doar umbre
Ne rămân doar umbre
Doar umbre