omul – Versuri.pro

Maria Dragomiroiu - Omul Până Când Se-Ajunge

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Doamne, vezi acum prea bine
Omul ce-i făcut de tine,
Cum l-ai vrut și ce-a ieșit
Cum nici n-ai fi bănuit.
L-ai vrut o mână cerească
Peste fața pământească
Și-a ieșit plin de păcate
Și în vorbe și în fapte.
Omul până când se-ajunge
Trage, suferă și plânge
Și-n picioare când se vede
El ca Dumnezeu se crede.
Ai vrut omul credincios
Suflet bun și chip frumos
Floarea florilor domnești
Cu care să te mândrești.
Și când colo omul, Doamne
E ca un copil cu toane
Ambițios și fudul,
Patimas și nesătul.
Omul până când se-ajunge
Trage, suferă și plânge
Și-n picioare când se vede
El ca Dumnezeu se crede.
Doamne, rău am mai ajuns
Și de râs, dar și de plâns
Pentru-un petic de pământ
Soră și frate se vând.
Toată viața pan’ la moarte
Ne zbatem și dăm din coate
Să mai apucăm o carte
De la strain, de la frate.
Omul până când se-ajunge
Trage, suferă și plânge
Și-n picioare când se vede
El ca Dumnezeu se crede
Omul trage și se zbate
Să se ridice în coate
Și-n picioare când se vede
El ca Dumnezeu se crede

Mioara Velicu - Amărât e Omul, Doamne!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Amărât e omul, Doamne,
Când e viața trecătoare,
Se trudește zi și noapte,
Vrea să le facă pe toate,
Dar omu-i vis trecător
Ca roua de pe ogor
Și ca frunza pomului,
Ca apa pârăului.
Și-am zis verde frunză creață,
Strânge omu-ntreaga viață,
Strânge și nu se gândește
Că-ntr-o zi le părăsește,
De-ar prețui omul viața
Ar păstra din ea dulceața,
Zi și noapte ar cânta,
Nu știe când o pleca.
Viața-i chin și supărare,
Bucurii prea multe n-are,
Bucuria trece iute
Și rămân necazuri multe,
De necaz nu moare omul,
Dar se pălește ca pomul,
De necaz omul nu moare,
Dar nici multe zile n-are.

Carl Sandburg - Zgârie-Norii Stau Mândri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mândrii stau zgârie-norii în picioare.
Ei par să spună că au
căutat absolutul
și pus-au stăpânire pe el.
Totuși n-au nicio vină și-s naivi
ca și oțelul, timpul, ca și timpul
beton al bastioanelor lor.
„Omul”, murmură zgârie-norii, „ne-a făcut. Noi suntem
mândri numai așa cum este mândru
omul și n-am găsit absolutul nici noi
în mai mare măsură decât l-a găsit omul.”

René Char - (227)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Omul e în stare să înfăptuiască ceea ce nu e în stare să imagineze. Capul ... →

Rareshh - Eu Sunt Omul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

1.
Oare eu sunt capabil să vă sparg în viitor?
Oare sunt un mason care o dă la microfon?
Oare sunt un ciudat dacă tot zici că-s ciudat?
Oare dacă te îmbraci larg o să fii în muzică bazat?
Poate că eu în viitor, cine știe, excelez,
Poate că tu în prezent vorbești cu mine și clachezi,
Poate că eu sunt un prost și încerc să-mi ghicesc viitorul,
Dar vedem noi după un timp cine o să fie învingătorul.
Deci sunt ocupat să-ți răspund la telefon,
Deci nu mă mai suna să-mi spui că ți-ai luat iPhone,
Deci practic, categoric, infailibil el se simte,
Tu vrei doar să impresionezi folosind astfel de cuvinte.
Și cred câteodată că sunt dereglat mintal,
Și cred câteodată că am cel mai tare plan,
Și cred că-s picamer că mereu eu dau tonu’,
Fiindcă eu dau tonu’ și sparg microfonu’.
Refren x2:.
Sunt doar un om, sunt doar un om,
Nu sunt mai presus de tine, sunt doar om,
Sunt doar un om, dar eu sunt omu’
Eu sunt omu’, eu sunt omu’, eu sunt omu’.
2.
Sunt codat, sunt cifrat, sunt bazat pe molotov,
Sunt născut, prefăcut și crescut în Brașov,
Sunt pregătit să evit sau să fiu evitat,
Sunt pregătit să-ți sparg petrecerea dacă nu-s invitat,
Avem proști, inculti și f*tuți pe la TV,
Avem tarfe crude, și-au umplut cu botox buzele,
Avem drogați, nespălați sau fete pe centură,
Avem cele mai bune tarfe în RO ce știu să facă gura,
Suntem duri, rași în cap, ciorditori sau chiar bazați,
Suntem fashion, ne dăm mari însă sub brațe transpirați,
Suntem vedete că avem iPhone, multe like-uri pe facebook,
Suntem dotați, tehnologie, dar acasă mâncăm un muc,
Ne dăm mari cu ce am făcut sau chiar cu ce am învățat,
Ne bate gându’ că putem, în niciun caz n-am renunțat,
Am ciordit un jeep aseară și eram plin de speranță,
Din păcate m-am trezit în pat și era dimineața.
Refren x2:.
Sunt doar un om, sunt doar un om,
Nu sunt mai presus de tine, sunt doar om,
Sunt doar un om, dar eu sunt omu’
Eu sunt omu’, eu sunt omu’, eu sunt omu’.
3.
Sunt cel mai al dracu’, am scârbă pe toată lumea,
Sunt vesel mai rar, deci sunt sigur că-s nelumea,
Am multe caractere, fețe și multe cuvinte,
Am boală pe copiii care vor să reprezinte,
Fac tot pentru că pot, mă doare-n p*lă de păreri,
Fac tot pentru că vreau, n-o fac pentru că tu-mi ceri,
Sunt pregătit, am versuri, nu mi-e teamă să le zic,
Poate sunt înflorit dar nu mi-e teamă să recit,
Nu am sentimente, sunt doar un robot cu baterii,
Nu am nici discernământ, eu sunt făcut să f*t copii,
Al treilea ochi în frunte, pot să zic că sunt mason,
Illuminatti ajuns la gura oricărui copil afon,
Orice copil deschide gura și se dă cunoscător,
Orice copila se dă mare azi că are un iPhone,
Eu mă semnez și declar că sunt nebun puțin,
Dar uitându-mă la alții, mai bine eu mă abțin..
Refren x2:.
Sunt doar un om, sunt doar un om,
Nu sunt mai presus de tine, sunt doar om,
Sunt doar un om, dar eu sunt omu’
Eu sunt omu’, eu sunt omu’, eu sunt omu’.

Elena Mândrescu - Omule cu Viață Scurtă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Omule cu viață scurtă,
Stai oleacă și m-ascultă,
Omule, trăiește-ți viața
Că nu știi cât ține ața,
Toate-n lume-s trecătoare,
Omul pică din picioare.
Și-apoi omul dacă pică
Toți banii nu-l mai ridică,
Nici banii și nici averea
Nu-i mai dau ‘napoi puterea,
Banii și averea toată
Nu-l mai fac ce-o fost odată.
Trăiește azi și fă bine
Și nu mai lăsa pe mâine,
Mâine nu-i a omului
Că este a Domnului,
Astăzi joci și cânți cu foc,
Mâine nu mai ești deloc.
Omule, când pleci din lume
Tot ce ai aici rămâne,
Rămân toate la copii
Sau la cin’ s-a nimeri,
Și-or zice-o dată-n gând:
O fost om bun pe pământ.

Sorin Cerin - Omul Este o Șoaptă Mincinoasă a Creației

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Răstigniți pe mormintele propriilor aspirații,
ne ascundem cimitirele cuvintelor,
printre buruienile întâmplărilor,
cărora le suntem datori,
cu o moarte,
izvorâtă din adâncurile ființei,
iluziilor non-sensurilor existenței,
în care ne-am întrupat,
visele amintirilor din viitor,
în mugurii otrăviți ai durerii,
fără să știm vreodată,
că respirăm un compromis,
ce a devenit speranța deșartă,
că ne vom învinge pe noi înșine,
ignorând cu desăvârșire,
condiția umană,
prin care,
omul este o șoaptă mincinoasă a creației,
pe care a greșit-o Dumnezeu,
atunci când s-a simțit prea singur,
fără de suferința noastră,
și a decis să ne clădească din temelii,
disperarea,
pe care să o îmbrăcăm,
în decursul iluziilor vieții noastre tulburi,
din fântâna veșnic secată de fericire,
a destinului.

Ioan Alexandru - Omul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cu omul din spatele meu
ducem împreună o ușă – lemnul din care-i
închipuită brutal e ud și greu de zgâriat.
Ca și cum toate bătăliile absurde ale lumii
cu cai, săgeți și coifuri ar fi avut nemijlocit
loc pe întinsurile ei.
Câmpia muceda ne hărțuie din urmă.
Suntem în zori și coborâm o pantă.
Azi-noapte a plouat și lunecă
pământul sub călcâie.
Cămășile albe umflate de vânt —
parcă ducem un mort printre valuri
de grâu nemișcat. Omul ar trebui
să fie în față. E mai înalt și
panta coborând-o toată greutatea
a năvălit pe mine și mi se umflă
venele la gât și-aș vrea grozav
să trag o înjurătură. Cine ești, omule?
Când alunec eu, omul din spate
râde cu gura lui de roată dărâmată.
Când lunecă el, eu aproape mă prăbușesc
de n-ar fi ușa, gunoi de lemn,
un fel de echilibru.
Mergem încet spre cine știe unde.
Când trecem
pe la-ncrucișări de ulițe,
ne scoatem pălăriile tăcuți
și ascultăm – plesnește soarta lumii.
Apoi nu-l mai întreb; știu eu pe unde
să apuc și printre pomi înguști
înclinăm ușa ca să putem pătrunde
mai departe. Cad picuri mari de
ploaie de pe frunze cum le clintim
crengile-n mers
și reci îi simt sub gulerul cămășii,
pe umeri și sprâncene, și mi-e foame.
Am fost luat direct din somn
la treaba asta neînțeleasă
și tu, mama, nicicând n-ai să mai știi
încotro fiul tău a dispărut fără să lase-o urmă.

Tudor Arghezi - Cel Ce Gândește Singur

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cel ce gândește singur și scormone lumina
A dat o viață nouă și-un om de fier, mașina,
Ființa zămislită cu gândul și visarea,
Neînchipuit mai tare ca brațul și spinarea.
Cu ea brazdezi pământul în lung și lat și sameni,
Și una ține locul la mii de mii de oameni
Topitorii, cuptoare, mori, puțuri, fierăstraie,
O sârmă de lumină, o țeavă vâlvătaie,
O lampă duce graiul și dă-n văzduhuri vești
Că omul zămislește puterea din povești
Se face depărtarea mai scurtă decât pasul
La mii de poști s-aude și cunoaște glasul.
Vorbești cu fundul lumii, la tine, din odaie
Secunda-ntrece veacul și timpul se-ncovoaie:
Pe-o sfoară cât e firul de păr și se agață
Vecia, nesfârșitul, pe un crâmpei de ață.
Se-nalță slabul, omul, pe aripi în țări
Și-aduce de acolo noi legi și mărturii.
Iată-l, coboară-n hăuri cu coiful lui rotund
Și râcâie oceanele pe fund,
El trece prin vâlvoare, prin cremene și gheață,
Pornise de cu seară, s-a-ntors de dimineață,
Și nu l-a ars dogoarea, nu l-a-mpietrit nici greul,
E țara lui pământul și l-a-mpletit cu cerul.
Și-aprinde de lângă Argeș, luleaua, și văpaia
Din pipă încă-i arde, ajung pe Himalaia,
Și pâinea coaptă-acasă, într-un cuptor domol,
I-o gustă pinguinii tot proaspătă, la Pol,
Și, în sfârșit, urmașul lui Prometeu, el, omul,
A prins și taina mare, a tainelor, atonul.
El poate omenirea, în câteva secunde,
S-o-ntinerească nouă pe veci, ori s-o scufunde.
E timpul, sluga veche și robul celui rău,
Tu, omule și frate, să-ți fii stăpânul tău.

Leo Butnaru - Excepții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Pentru că se mai zice – nu? – Acesta
nu e om
ci e curat diavolul!.
Asta e:
în cer e cerul
în nor e norul
în apă e apa
în pământ e pământul..
Însă nu totdeauna în om e
omul..