omaj – Versuri.pro

Catalin Varga - Omagiu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Acolo, unde dorurile suie
Sub pleoapa caldă-a munților din noi
Pe-o cărăruie dinspre amândoi
Am poposit ca să-ți ridic statuie.
Cioplind în stânci, înmărmureau scânteie
Iar bulgărul de piatră tresărea
Zâmbeam ușor lovind cu dalta-n ea
Căci forma ei o-nfățișa femeie.
Dar când c-un ultim strigăt de sub cuie
Căzu și dalta-n freamăt uluit
Am devenit pe-o clipă-nmărmurit
Un trup inert privind la o statuie.
.. A te iubi e pentru mine-o artă
De-aceea mi-e ușor să-ți dăltuiesc
natura ta. Iar forma ce-o privesc
E-un suflet viu, nu o statuie moartă!

René Char - Omagiu și Foamete

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Femeie care te acordezi cu gura poetului, acest torent de mâl senin, tu care, pe când era doar o sămânță captivă de lup neliniștit, l-ai învățat tandrețea pereților înalți neteziți de numele tău (hectare de Paris, pântec de frumusețe, focul meu urcă sub rochiile tale de fugă). Femeie care dormi în polenul florilor, depune pe orgoliul lui chiciura ta de medium nelimitat, ca el să rămână până la ora bălăriilor de oseminte bărbatul care pentru a te adora mai mult își amâna la nesfârșit în tine vestirea nașterii, pumnul durerii, orizontul biruinței lui.
(Era noapte. Stăteam întinși sub marele stejar de lacrimi. Greierul cânta. Cum de știa, singuratic, că pământul n-avea să moară, că noi, copiii fără lumină, o să vorbim curând?)

Grigore Alexandrescu - Marii-Sale Domnului Alexandru I

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Marii-Sale domnului Alexandru Ioan I.

Timp dorit, zi de speranțe,
Fiul al țării, salutare!
România, investită
În veșminte de serbare,
Îți dorește, îți urează
De mari fapte viața plină,
Și se-nchină stelei tale
Ce străluce de lumină.

Când de glasul omenirei
Inspirată și condusă,
Pleiada europeană,
De puternici regi compusă,
Redă nației geminde
Antici drepturi și tărie,
Soarta-ți se-nscria în ceruri
Cu lumina cea mai vie.

Fă dar numele-ți să treacă,
Între numele divine,
Celor ce au fost ai lumii
Nobili făcători de bine.
Secolul să te admire,
Și cu noi să se fălească
Franța nația cea mare,
Nația cavalerească.

Căci e aspră datorie
Ce o nație impune,
Căci e grea mult prea grea coroana
Ce pe capul tău se pune.
Țara te salută, printe,
Cu plăcere și iubire,
Și-ți încrede viitoru-i
Zâmbitor de fericire.

Eugenio Montale - Pentru Un Omagiu Lui Rimbaud

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Târziu ieșită din gogoașă, tu, mirabil
fluture ce vorbești de la catedră
de exilatul din Charleville,
o, nu-l urma în zborul lui prădalnic
de potârniche, nu lăsa să cadă
pene tăiate, frunze de gardenia
pe neagra gheață de asfalt! Căci zborul
tău va fi mai teribil – înălțată
de-aceste aripi de polen și de mătase
în stacojiu halou în care crezi,
fiică soarelui, roabă gândului său
dintâi și chiar stăpâna lui acolo sus…