omagiu – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Mădălina, Magdalena

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Putem juca teatru o viață,
Fără de școală d-actorie?
Suntem cu toți artiști, paiațe
Și rol jucăm și datorie?!?
Avem fațete neștiute,
Purtăm toți măștile de bal!
Doar îndrugăm vrute, nevrute..
Suntem de-un simplu teatral?!.
N-avem simțuri de altădată,
Nu suntem „live”, ci doar „play back”;
Trup de „plastii”, față fardată..
Aprindem sentiment, ca bec!.
Ne mor artiștii adevărați
De proști ce suntem; nu-i iubim!
Îi ignorăm! Doar de-s plecați
Îi plângem, dar și-atunci mințim!.
O plâng acum pe Mădălina;
Mi-a fost idol de tinerețe,
Mi-era auz, mi-era lumina..
Mă fermecase-n frumusețe.
Ah, ce-aș fi vrut să-i fiu aproape,
N-aș fi lăsat-o ceas, minut,
I-aș fi sorbit din glas, din șoapte
Orice respir, orice sărut!.
Am mai pierdut un suflet seamăn,
Ce ne ținea locul la toți,
Să spună ca un frate geamăn,
Ce nu putem, infami, netoți..
Am glasul ei, ce-aș vrea să am
Între timpane, în infinit..
Plămânii-i simt timbru-i și alean,
De dragostea-i ce n-a-mplinit.
O plâng, mă plâng că n-o mai am
Și nu mai vine să ne vadă.
Am foaia-n lacrimi, glas nu am..
Te-ai dus, frumoasa mea de dragă!!!
16. 07. 2010

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - La Astrul… Sau… Odă Păunesciană

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Auzisem de tânăr, pe-alt meleag nu la noi,
Eu fugit, nu de laș, ci-n dorința de bine,
Ce curent ‘n viitură spală o țară cu eroi..
Tineri ode-nchinând, la străbuni, fără mine.
Dar nu ape murdare-s plecate-n dezastru,
Ci arta pură, poemul, le revarsă-n tumult
Peste minți inhibate-n minciuni, un măiastru,
Un gigant al culturii.. cea uitată demult.
Oameni, hyppies, se adună în sute de mii
Pe-un tărâm de Manoli și de Ane zidite,
Dar nu drog să consume, băuturi sau orgii,
Ci la cântec s-asculte.. Leac de inimi rănite.
.. Să se-ncânte de-ai lor, semănați pentru artă
De-un imens de talent, creatorul de carte
În Copăceni ce-i născut, Constantin fiindu-i tată
Și cu drag ce-aș fi vrut să-l am suflet o parte.
Este „Flacăra” încă cu puteri de căldură,
Aportând mii de ergi în explozii d-atom;
Uriaș creator pluvial de cultură,
Hard disc-laptop de neam și esență de om!.
Dă mesaj de destin pentru-a țării cârmire,
Este primul capabil s-adune, să scadă,
Lume-n mase să pună, din plecări luând venire
Și bătrânii din tineri, El, îi scoate în stradă!.
Mii de oameni doresc, peste spațiu și timp,
Să-și revadă adoratul pe de rost recitând,
Fiindcă trup sunt și suflet la colos din Olimp..
Temporali, ei de leat, purtători de-al său gând.
Și infinitul de-ar ține și nu s-ar zgârci,
Ar putea să-l rețină etalon de neant,
Cumpărând ore, zi, an la rând de la vii,
Pentru a-l face Univers din Pământ expirant.
Necreduli de n-ați fi, ați ști, cum știți de Nero,
De-o Romă, de daci, de etnii, că un Traian
Într-un timp de răscruce de ere, an zero,
Și-a lăsat descendență-n.. Păunescu Adrian!
Montreal 21. 05. 2010

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Andrei Gheorghe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Avem toţi proprii Dumnezei,
Aşa cum Dumnezeu ne are,
Dar parcă un rus, român, e-n stare
Să fi fost unic… Gheorghe Andrei!
N-a fost timp ‘ndeajuns, lachei
-De ştoarfe, false din popor-
Să-şi ia cu barda, cu topor
Ascuţit spirit… de-un Andrei!
Era, până mai ieri ce vrei
Din lumea sincer devotată
Să spună drept, cu judecată
Că-i doar un „fake”… ţara lu’ Andrei!
Există, să ştiţi, porumbei
Ce duc mesaj d’eternitate
Că lume nu-i fără dreptate…
Spusă tăios, doar de-un Andrei!
Nu va mai fi uşor să iei
Adevăr pur în palme sparte
Şi să-l arunci ‘nspre feţe moarte…
Să stropeşti falşii… cum Andrei?!
De azi vor fi doar derbedei
Mai mulţi, din adevăr să fure
Şi, mai puţini oneşti să înjure
Meschini şi hoţi… Era Andrei!
Ce rară-i lumea de idei
Şi va fi tot mai rar, mai rară
Să ţină sincer la a mea ţară,
Cum Gheorghe… Prenumit Andrei!
Mă închin la spirit de holtei
În gând şi în fizic, în credinţă,
Cum încă îl am, Gheorghe, conştiinţă
De-un neam… Ce l-aş vrea tot, Andrei!!!
Te salutăm cu toţii, ai mei…
Vă rog să-l plângem, ‘n suflet grei!!!
In aeternum memoriam, Gheorghe… Andrei,
Un jurnalist, un om!!!… Sunt Zei?…………

Dianna feat Chriss Justus - Prea Sus (Mi-e Dor de Tine)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Refren (Chriss):
Esti prea sus ca sa simti cat ne pare de rau.
Prea sus ca sa fim impreuna din nou.
Prea sus sa mai sper,
Dar stiu ca ne vezi de acolo din cer..
Prea sus ca sa simti cat ne pare de rau
Prea sus ca sa fim impreuna din nou
Prea sus sa mai sper,
Dar stiu ca ne vezi de acolo din cer.
ESTI PREA SUS.!

Dianna:
Nu te mai aud de-o vreme
Stiu doar ca ai plecat prea devreme
Pe cine sa dau vina? Pe cine sa acuz?
Chiar acum noi ne strigam durerea, tu n-auzi?
Ai fost un campion in viata asta trecatoare.
Si doare ca timpu’ ti s-a scurs din intamplare
Esti prea sus sa te mai ascult
Esti prea sus sa-ti mai simt parul ud
Prea sus sa mai pot cu tine sa rad
Prea sus sa mai fii pe pamant
Prea sus ca sa vezi cat ne lipsesti
Dar stiu ca de-acolo de sus tu ne privesti
Prea sus sa-ti mai vad pe podium numele
Si din flori, in spini s-au transformat cununele
Si prea sus ca sa ne mai dai un semn.
Acum esti liber sa inoti oceane in etern..

Dianna:
Ai plecat..
Nu se astepta nimeni.
Cum se face ca toti stiau ca erai bine?
Mereu cu zambetul pe buze, binedispus.
Sper ca ai ramas la fel si-acolo sus.!
O sa-ti ducem lipsa cu fiecare zi ce trece.
Mereu, in apa, pe strada, acasa, liceu.
Si lumea a spus ca in ziua in care te-ai dus.
Nu le-a venit sa creada c’ai apus.
Dar eu le-am spus si m-aud repetand ca:
„Stelele isi au locul pe cer nu pe pamant.
Isi au locul pe cer nu pe pamant.!”
Chiar daca e greu sa acceptam ca nu mai esti,
De acolo ne privesti.
Si avem in minte un gand cu care ne alini.
Ca: „Intre ingeri nu esti intre straini.!”

esti prea sus. esti prea sus.
dar stiu ca ma vezi de acolo din cer.
ESTI PREA SUS.
esti prea sus. esti prea sus.
dar stiu ca ma vezi de acolo din cer.
esti prea sus..
MI-E DOR DE TINE.!!!

In memoria lui:
MIHAI OCTAVIAN CIOCAN
(12.06.1994 – 24.02.2013)

Drogex - Către Ei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Refren:
Încerc să fiu puternic
Și să stau cât mai mult pe acest pământ
Ca să pot cânta despre voi
Eroii care, din păcate,
Nu mai sunt printre noi…
Ridic acum o rugăciune
Către el, eroul căzut
În luptă pentru viață
Sper să mă audă și să mă înțeleagă.
Marc, să știi că nu te voi uita,
Mereu te voi purta
Aici, în mine.
Ai fost și ești frățiorul meu mai mare
Mereu mă voi simți vinovat
Pentru ceea ce ai pățit
Și pentru lacrimile vărsate de Adry.
Să știi că vom fi aici mereu
Și te vom aminti așa cum erai tu,
Cu spirit de echipă, cu curaj.
Ce păcat că toate astea s-au îngropat…
Doare, știi?!
Nici nu-mi pot imagina
Că tot ce a fost
Nu va mai continua.
Dar încerc să-mi găsesc putere
În persoane dragi mie.
Și știu că nici tu nu mă vrei supărat,
De-aia acum încerc
Să maschez tristețea ce-n suflet o port.
Acum încerc să trăiesc
Din amintirile frumoase
Petrecute alături de tine.
Îți mai aduci aminte când
Mi-ai spus zâmbind
Că dacă ajung mare MC
Îți dorești să nu te uit.
Îți amintești când după fotbal
Stăteam la o cola rece?
Sunt chestii pe care nu le pot evita,
Însă încerc să fiu puternic
Și să cânt despre voi,
Eroii care, din păcate,
Nu mai sunt printre noi…

Refren:
Încerc să fiu puternic
Și să stau cât mai mult pe acest pământ
Ca să pot cânta despre voi
Eroii care, din păcate,
Nu mai sunt printre noi…
DrogatCuVise: Pentru cei care nu mai sunt printre noi. Vă iubim și niciodată nu vă vom uita!

Agatha Bacovia - Împreună

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ne întâlnim, iubite, -n orice clipă,
Deși te-ascunde-a morții grea aripă.
În fiecare lucru-atins de tine,
Trăiești cu frământarea grea din mine.
Prin amintirea ce te poartă viu,
Grăiesc cu tine-n clipa care scriu.
Și retrăirea asta minunată,
M-ajută să-mi duc viața-ndoliată.
Să te slăvesc prin rime în lungi șire,
Cum m-ai slăvit în lunga ta iubire.

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Epilog „La Astrul… Sau… Odă Păunesciană”

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E-un 5 noiembrie-nspr-un sfârșit de an,
Ce nu și-a dat obol de trecere în timp
Cu nota minimă-ntr-un catalog de Olimp,
Pentru-un colos de zeu, un Adrian.
E-al neamului Icar, înaripat pedestru,
Predestinat de-avea un 20 de 10,
Să-i fie an, când timp nu va mai trece
Frumoasa pasăre de vis, ce-i Păunescu.
Mă plâng tot lacrimi, fluvii-ntr-un ocean,
‘Nspre mii de nimeni ce-l lovesc talazuri,
Tot țărmurindu-l și-i creând necazuri,
La sufletu-mi din suflet, Adrian.
Mă zbucium să-l păstrez în gând alpestru,
De ochi ce mă priveau prin recitaluri,
Când versuri mă-ncântau în loc de baluri
Din sufletu-i imens, de-un Păunescu.
Sunt printre nimeni ce-a lăsat, sunt un orfan
Și n-am puterea să-l întorc și nici să-i scriu,
Nu pot să-l iau de mână să-l reînviu
Și-l pierd într-un week-end, pe Adrian.
Am inima o vioară de la Porumbescu,
Iar glasul lui divin îmi sună-n tâmple,
Lumea nu are ce să mai întâmple,
Să merite mai mult de-nalt, de Păunescu.
Bucată ruptă-i de la țara-i de alean,
Ce-o venera titanic cu sinceritatea,
Doar el ce-avea, că noi n-avem celeritatea
Să-l întregim… și Prut și Adrian.
Îmi moare inima de-un dor ecvestru
S-ascult îndemn fără de bici, de duh
Din vocea-i caldă, spartă din văzduh,
S-o am în minte neuitată… Păunescu.
Țineți-vă, să nu rămâneți van
Cum sunteți azi, doar simpli impostori,
De nu veți recunoaște-n timp valori,
Continuând să renegați, un Adrian.
Mă scurg azi printre lacrimi pic cu pic,
Căci nu-l mai am profet, nici înțelept,
Pe Păunescu Adrian, mii inimi de poet,
Mă simt că nu mai sunt, sau sunt nimic.
Și nu uitați, c-o să vă fie dor
De-un chip de basarab, de-un neam întreg,
Minte și gând sublim și nu-nțeleg
De nu vă vreți prin el popor nemuritor.
Adrian Păunescu nu-i blestem,
Dar vă va fi simbol de anatemă
De-o țară care-și pierde zilnic stemă,
Făcând-o fără el un recviem!
PS..
Etern voi venera pe-al meu maestru,
Misterul pur de-uman, în amestec cu talent,
Poetul implicat în veșnicul prezent,
Rămas fără de trup, un nume… Păunescu.
05. 11. 2010
dinspre Montreal

Mihai Eminescu - La Mormântul Lui Aron Pumnul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină,
Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta;
C-acuma din pleiada-ţi auroasă şi senină
Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină,
Se stinse-o dalbă stea!

Metalica, vibrânda a clopotelor jale
Vuieşte în cadenţă şi sună întristat;
Căci, ah! geniul mare al deşteptării tale
Păşi, se duse-acuma pe-a nemuririi cale
Şi-n urmă-i ne-a lăsat!

Te-ai dus, te-ai dus din lume, o! geniu nalt şi mare,
Colo unde te-aşteaptă toţi îngerii în cor,
Ce-ntoană tainic, dulce a sferelor cântare
Şi-ţi împletesc ghirlande, cununi mirositoare,
Cununi de albe flori!

Te plânge Bucovina, te plânge-n voce tare,
Te plânge-n tânguire şi locul tău natal;
Căci umbra ta măreaţă în falnica-i zburare
O urmă-ncet cu ochiul în tristă lăcrimare
Ce-i simţ naţional!

Urmeze încă-n cale-ţi şi lacrima duioasă,
Ce junii toţi o varsă pe trist mormântul tău,
Urmeze-ţi ea prin zboru-ţi în cânturi tânguioase.
În cânturi răsunânde, suspine-armonioase,
Colo, în Eliseu!.

Christian W Schenk - Omagiu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Aici în locul ăsta sfânt
pe-acest pământ
mustește-n glie poezia
și de copaci se strâng liane
pline de vers
și îngeri triști.
Aici copacii-și plâng durerea
strămoșilor ce stau de veghe
prezentului îndurerat
de îndoiala-celui Mâine
atât de singur fără ei!.
Aici, pe-acest pământ arid
un vid se-ntinde peste toate
ce bate mut cu pumni-n surde
timpane ce-au uitat menirea
acestui loc atât de sfânt
pământ mustind de poezie.

Christian W Schenk - Magduș

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

E prea mic sicriul,
e prea mare perna
pe care
se pare
că-ntâiul fecior
ți-a pus-o sub cap.
Ce-ți caută inelul
pierdut pe un deget?
De ce nu-i pe altul…
La altul?.
Cea mică nu plânge;
se joacă.
Suflă și stinge
și stinge și aprinde
cu-n pai o lumânare.
Îi pare
un joc,
într-un loc de-ntuneric,
jucat pentru tine.
Sicriul pe scaune
dă-n clocot pe margini,
pe margini
cu giulgiu.
Podelele-s pline
de giulgiu și de tine,
și cerul e plin,
de tine e plin,
Magduș.
Atunci când te-ai dus,
în zori,
de ce nu ne-ai spus
că vrei să mori?