om batran – Versuri.pro

Cesare Pavese - Instinctul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Omul bătrân, dezamăgit de lucrurile toate,
din pragul casei în soarele molcuț
privește câinele și cățeaua ce dau frâu liber instinctului.
Pe gura fără dinți se aleargă muștele.
Femeia i-a murit de ceva timp. Și ea
la fel ca toate cățelele nu vroia să știe de nimic,
dar avea instinct. Omul bătrân adulmeca
– încă nu era fără dinți -, noaptea venea,
se culcau în pat. Era bun instinctul.
Ceea ce place la un câine este marea lui libertate.
De dimineață până seara hoinărește pe stradă;
și acu’ mănâncă acu’ doarme, acu’ se împerechează:
nici măcar nu așteaptă noaptea. Cugetă,
precum adulmecă, și mirosurile pe care le simte sunt ale sale..
Omul bătrân își amintește că odată, ziua,
a făcut-o și el precum câinele într-un lan de grâu.
Nu mai știe cu ce cățea, dar își amintește soarele mare
și sudoarea și pofta de-a nu termina niciodată.
Era ca într-un pat. De s-ar întoarce anii,
ar vrea s-o mai facă tot într-un lan de grâu.
Coboară pe stradă o femeie și se oprește să privească;
trece și preotul și întoarce capul. În piața publică
se poate face orice. Până și femeia,
care are o reținere în a-și întoarce capul după bărbat, se oprește.
Doar un puști nu rabdă jocul
și aruncă în el cu pietre. Omul bătrân se-nfurie.

Ionela Prodan - Omule, Vârsta Te Lasă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Omule, vârsta te lasă,
Anii vieții te apasă,
Te doboară câte-un pic,
Nu mai ai chef de nimic,
Ți-a slăbit întâi vederea,
Încetișor și puterea,
Părul des ți s-a rărit,
Tâmplele ți s-au albit.
Viața ți se pare floare,
Nu uita că-i trecătoare,
Zici că nimeni nu-i ca tine,
Te lasă când ți-e mai bine,
Ieri cântai și petreceai,
Cu toți la joc te-ntreceai,
Se mira o lume-ntreagă
Că și frunza ți-era dragă.
Azi ești singur și ți-e frică,
Lacrimi pe obraz îți pică,
Te-ai trezit singur la drum
Nici tânăr, nici prea bătrân,
Cât ar fi viața de grea
Nu m-aș despărți de ea,
Și ce dacă-mbătrânesc,
Tot aș vrea să mai trăiesc!

Nyx - Tu, Omule

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

♫ instrumental ♫
Mai de mult, un om bătrân mi-a predicat ceva
Și-am grijă de mine și de familia mea,
Și mi-e greu să pun suflet-n orice fac și orice zic
De aceea gândul meu l-am pus acuma pe un beat.
Fiindcă vreau să fac un bine, chiar de-altul-mi face rău,
Karma câteodată-i curvă, câteodată-i doamna, zău,
Am-ncercat să cunosc omul, dar, nu am reușit
Nopți întregi, zile pierdute, pentru ce m-am chinuit?.
Am învățat un lucru important de la astă viață
Că omul parșiv își mai dă jos câte o mască,
Și oriunde ai să mergi mereu te-așteaptă un război
De la șacalii din turmă care-s deghizați în oi.
Ce instigă în noi ură, invidie, suspin,
Și rad copios când văd că au efect al lor venin,
Capul aplecat, se spune, că sabia nu-l va tăia,
Dar, eu contrazic proverbul, ia mai dă-l în cartea sa.
Că dacă lași capul în jos când vin jivinele spre tine
Află prietene că îți vor tăia capul mai bine.
♫ instrumental ♫
Și-am început să lupt, să trag, să fac tot ce pot mai bine, că multă lume tot-mi spunea:.
„Lasă-te că mai bine…” nu am încetat o clipă să lupt pentru visul meu
Iar acum când m-am ajuns mă rugați să vă ajut e greu,
E chiar uimitor să vezi mă frate cum se-ntoarce roata
Îți zic din experiență că m-am ars și eu o dată.
Fă tu rău în continuare că bine-ai să primești
Doar că binele-ăla crede-mă frate, nu ți-l dorești,
Ai cărarea ta în viață, încearcă să mergi pe ea
Fii acel copil pe care și l-a dorit mama ta.
Mi-e ciudat să văd că majoritatea-s coate goale
Luați exemplu de bune maniere la animale,
Că la cât de șmecheri sunteți și o dați în fapte grele
Cu regret vă spun că nu vă încadrați nici între ele.
Am învățat că drumul vieții e anevoios, se poate
Să faci un pas înainte și vreo douăzeci în spate,
Ia și fă tot ce-ai dorit, dacă nu ți-o zic sincer, zău
Ai să lucrezi pentru altul ce și-a urmat visul său.
Yo!.

Adrian Păunescu - Om Bătrân

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Nimic important, doar un geam ce s-a spart,
Nimic important, doar un fel de infarct,
Și tu nu mai ești și eu încă mai sunt,
În răni de cuțit repetat și răsfrânt.
Pândarii de stradă și cei de perdea
Degeaba ar vrea, nu mai au ce vedea,
O punte de ramuri sfielnic s-a rupt
Și noi am căzut în neant dedesupt.
De astăzi încolo nimic nu mai cer
Cu mâinile mele particip la ger,
Sunt rece ca ultimul nostru salut
Pe care să-l dăm nici măcar n-am putut.
Nimic important, doar că mor fără rost
Și nu mai țin minte nimic din ce-a fost,
Doar urmele tale pe piele-mi rămân,
De astăzi încolo mă simt om bătrân.
2 februarie 1986.
(Într-adevăr, 1988)