Radu Gyr – Vecinul Care-a Murit

În celula de alături a murit alaltăieri unul.Era un viețaș ofticos.Tusea-i sunase mai neagră decât e ceaunul,și-o noapte-a vărsat sânge pe jos.Stă zugrăvit cu vopsele sărace – sfânt pe șindrilă –când lăcatu-n zori a zvacnit.Amar, înlemnise obrazul în crâncena silă.Gardianul așa l-a găsit.Au venit alți doi paznici, trăgând mohorâți din țigară,și-ntr-o pătură ruptă l-au pus.Mâna-i … Citește mai mult

Nicolae Labiș – Sarea Pământului

(Schiță de poem).1. Omule neliniștit, uriaș zugrăvitCu genele întunericului în adâncul pământului,Omule, cu umerii tăi de granitȘi cu inima ta care bubuie necontenit,Am să-mi măsor puterea cuvântului.Din fund, de sub munte, pătrunde oriunde,Prin orci, prin cărbune, prin fier,Dreapta-ți privire săgetând viitorulȘi cele mai nalte înalturi de cer.Dragostea ta concentrată de omÎși înseamnă petalele fragede-ale gurii,Palmele … Citește mai mult