Michelangelo – 28
Cum ceas de ceas mă fură amintireaacelor ochi splendizi și-a mea speranță,ce fericire-mi dau, nu numai viață;puterea, rațiunea și iubirea,natura și străvechea mea uzanțămă-ndeamnă cât trăiesc să-I am în față.Trăiesc prin ei, mă-ngheațăideea de-a-mi schimba această stare;n-aș mai găsi-ndurare,lipsit de ochii bunice-s, Doamne, mari minuni!Nu s-a născut cel ce prin ei nu zboară!Cin’ va veni … Citește mai mult