https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/diana-carlig-feat-claudia-puican-parca-m-ai-facut-doamne-de-fier https://versuri.pro/diana-carlig-feat-claudia-puican-parca-m-ai-facut-doamne-de-fier#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=86334 →]]> Parcă m-ai făcut, Doamne, de fier,
Să le duc pe toate singurel,
Dar și omul obosește
Ca și fierul ruginește,
Dar și omul obosește
Ca și fierul ruginește.
Parcă m-ai făcut, Doamne, de fier,
Să le duc pe toate singurel,
Dar și omul obosește
Ca și fierul ruginește,
Dar și omul obosește
Ca și fierul ruginește.
O viață am stat în picioare,
Și nimic nu m-a clintit
Cât a fost furtuna de mare,
Doar Dumnezeu m-a păzit.
O viață am stat în picioare,
Și nimic nu m-a clintit
Cât a fost furtuna de mare,
Doar Dumnezeu m-a păzit.
Parcă m-ai făcut, Doamne, de fier,
Să le duc pe toate singurel,
Dar și omul obosește
Ca și fierul ruginește,
Dar și omul obosește
Ca și fierul ruginește.
Parcă m-ai făcut, Doamne, de fier,
Să le duc pe toate singurel,
Dar și omul obosește
Ca și fierul ruginește,
Dar și omul obosește
Ca și fierul ruginește.
Le-am făcut singur pe toate
La nimeni nu am cerut
Când toți mi-au spus că nu se poate,
Dumnezeu m-a susținut.
Le-am făcut singur pe toate
La nimeni nu am cerut
Când toți mi-au spus că nu se poate,
Dumnezeu m-a susținut.
Parcă m-ai făcut, Doamne, de fier,
Să le duc pe toate singurel,
Dar și omul obosește
Ca și fierul ruginește,
Dar și omul obosește
Ca și fierul ruginește.
Parcă m-ai făcut, Doamne, de fier,
Să le duc pe toate singurel,
Dar și omul obosește
Ca și fierul ruginește,
Dar și omul obosește
Ca și fierul ruginește.

]]> https://versuri.pro/diana-carlig-feat-claudia-puican-parca-m-ai-facut-doamne-de-fier/feed 0 https://versuri.pro/dizzy-dizzy-luni https://versuri.pro/dizzy-dizzy-luni#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=86548 →]]> Luni dimineața, m-am trezit, sunt varză
Dau cu apă pe față, cu-atitudine glumeață
Un început de săptămână, nu tocmai bună
Școală, teme, e cumva o dumă?
Cineva să-mi spună, mintea mea-i nebună?
Fie luni, fie marți cu muzica nu e de glumă
Fie zi, fie noapte ea mă îndrumă
Fie că ei critică și zic nu-mi place, mă
Fie sclavi ce-mi cer într-una să-i înjur
Fie momente grele ce mă fac să îndur
Aici găsești tot, e o carte deschisă
Citită de cei ce înțeleg poezia scrisă
Aici pun sentimente, pasiune, sunt pe bune
Mă exprim liber și le spun tuturor pe nume
Luni, marți, miercuri, joi, vineri, week-end
Ceva gen, sunt fericit : THE HAPPY END
Iau prieteni buni, dar și pe cei nebuni
Să facem caterincă, dar vai, iar e luni
M-am bucurat prea repede, de fapt, m-am pripit
Eu vă las, pa-pa, că sunt obosit

]]> https://versuri.pro/dizzy-dizzy-luni/feed 0 https://versuri.pro/erich-fried-ce-aduce-linistea https://versuri.pro/erich-fried-ce-aduce-linistea#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88784 →]]> Am crezut mereu
ce aduce liniște
e fericirea.
Dar nefericirea
aduce
o liniște mai adâncă.
Veghez
ca și cum aș dormi
fără vis.
Respir
ca și cum de fapt
nu ar trebui să respir.
Sunt obosit
ca și cum aș fi
obosit doar de somn.

]]> https://versuri.pro/erich-fried-ce-aduce-linistea/feed 0 https://versuri.pro/cassian-maria-spiridon-la-cana-galileii https://versuri.pro/cassian-maria-spiridon-la-cana-galileii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=89194 →]]> Vin zorii
străbat prin geamurile fumurii,
nuntașii sunt cu toții obosiți,
muzicanții
suflă somnambulic în surle,
bat cu lentoare din chimvale.
Mire și mireasă
stau încremeniți în jilțuri
– biete taburete descleiate –
nici preot și nici dascăl
nu mai țin isonul,
moțăie în cap de masă
printre resturi și pahare
ca la nunta din Cana
după vinul cel bun.
În lumina zorilor
pe pereții albi se profilează
o umbră amenințătoare.

]]> https://versuri.pro/cassian-maria-spiridon-la-cana-galileii/feed 0 https://versuri.pro/serghei-esenin-sunt-obosit-de-traiul-meu-statornic https://versuri.pro/serghei-esenin-sunt-obosit-de-traiul-meu-statornic#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=60971 →]]> Sunt obosit de traiul meu statornic,
Din casa mea curând o să dispar.
De alte zări, de alte locuri dornic,
Eu vagabond m-oi face și tâlhar.
Pe cârlionții zilelor senine,
Voi rătăci spre-un trai curat ori strâmb.
Și cel mai bun prieten, pentru mine,
Va ascuți cuțitul din carâmb.
Cu primăvara și-al soarelui răsuflăt
E-mbrobodit gălbuiul drum pribeag.
Chiar și aceea ce-o slăvesc în suflet,
O să m-alunge grabnic de la prag.
Întors acasă, vremea mi-o voi pierde
Cu vechi nimicuri, ca oricare om,
Și sub fereastră, într-o seară verde,
M-oi spânzura cu mâneca de-un pom.
Răchitele din garduri or să scape
Mâhnite frunze, fluturând din mâini,
Atunci când nespălat or să mă-ngroape
La loc ferit și-n lătrat de câini.

]]> https://versuri.pro/serghei-esenin-sunt-obosit-de-traiul-meu-statornic/feed 0 https://versuri.pro/marin-sorescu-ca-un-far-care-nu-vrea-sa-se-stinga https://versuri.pro/marin-sorescu-ca-un-far-care-nu-vrea-sa-se-stinga#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=65830 →]]> M-am obișnuit să dorm cu ochii deschiși
de spaimă să nu fiu luat prin surprindere
să am controlul meu asupra lumii
până în ultimul moment.
Ca un far care nu vrea să se stingă ziua
ține orizontul mării mereu
în magia unei priviri disperate.
Te rog să-mi închizi ușor pleoapele atunci
ce-a fost de văzut am văzut
să tragi cu grijă aceste obloane fine
peste ochii mei obosiți.
Sper să fie cât mai târziu
cândva într-o noapte cu multe stele
și cu salcâmi înfloriți

]]> https://versuri.pro/marin-sorescu-ca-un-far-care-nu-vrea-sa-se-stinga/feed 0 https://versuri.pro/mihail-saulescu-presimtire https://versuri.pro/mihail-saulescu-presimtire#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=70862 →]]> De ce suntem adesea obosiți
Parc-am fi dus o luptă, un război?
În ochi purtăm melancolii de toamnă
Și-n inimi cărarea își însamnă
Un plâns ce n-a mai fost stăpânit în noi.
Avem dorințe de lacrimi neștiute
Și doruri de tăceri de ne-nțeles.
De ce purtăm în inimă adesea
Melancolia clipelor trecute?
Nu ne-am luptat, nici n-am dorit nimic
Și nici nu am visat
Și totuși peste suflet s-a lăsat
O oboseală tristă, dureroasă,
Ce ne închide gândurile-n casă.
Suntem învinși și nu vedem de cine!
Suntem răniți și nu simțim de ce!
O lacrimă omorâtoare vine
Și inima tot mai tăcută e.
Poate-n adânc și nu pricepem astăzi –
Poate-n adâncul sufletelor noastre
Sunt alții care luptă pentru noi
Și poartă un îndepărtat război
Pentru cetăți pierdute-n zări albastre,
Pe care n-o să le cuprindem noi.
Dar pentru care, cine știe când,
Ne vom vedea luptând.
Și astfel poate numai presimțim
O clipă depărtată ce-o să vie
Și ne-aminim în inima pustie,
c-o să luptăm, c-o să cădem, c-o să murim,
Și sufletul neînțeles ne doare
De-nfrângerile viitoare,
Pe care nici nu le gândim.

]]> https://versuri.pro/mihail-saulescu-presimtire/feed 0 https://versuri.pro/mihail-saulescu-e-seceta https://versuri.pro/mihail-saulescu-e-seceta#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=70866 →]]> Sunt obosit, și-i cald și trist afară,
Ca-n orice zi de secetă de vară,
Sunt obosit, sunt trist, și nu-nțeleg
De ce sunt trist, de ce sunt obosit;
Din zeci de gânduri nu pot să aleg
Un gând mai fericit.
Sunt obosit, și-i cald și trist afară,
Ca-n orice zi de secetă de vară,
Ce mult ar face-o blândă adiere
Pe strada-nfierbântată
Și inimii cum i-ar mai da putere
Aripa unui vis de altădată.
Dar visu-i stins și vântul nu adie ;
Departe, -n zare, zace-ncătușat
Mi-e sufletul ca un deșert palat
Ce-așteaptă ca stăpânul să-i revie
Din țara-n care a plecat.
Și-i cald și trist afară,
Ca-n orice zi de secetă de vară.
În van aștept s-adie vântul serii,
Să plouă, să se-ndoaie
De-o liniștită adiere, merii :
E secetă de ploaie.
În van aștept și visul de-altădată,
In van palatul poarta și-a deschis :
Stăpânu-i mort în țara depărtată,
E secetă de vis.

]]> https://versuri.pro/mihail-saulescu-e-seceta/feed 0 https://versuri.pro/mihail-saulescu-iulie https://versuri.pro/mihail-saulescu-iulie#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=70877 →]]> Un drum de țară lung,
Din loc în loc,
Fantastice troițe,
Sub soarele de foc,
Și-ntind schiloade brațe obosite
De arșița de iulie chinuite.
Noi mergem amândoi pe drumul lung,
Dar de căldură nici nu mai simțim,
O! nici de unde am pornit,
Dar mai ales nici unde ne oprim,
Vom merge-așa
La nesfârșit,
Printre troițe schilodite
De ploaie și de vânt,
De soare și căldură.
Vom merge-așa, mereu, pe negândite,
Cu trupurile tot mai obosite,
Vom întâlni un han, departe, poate,
Ori poate o fântână,
Dar ce ne pasă?
Mergem –
Și arșița ne-apasă,
Și poate arșița ne mână
Spre-un han, departe, ori către o fântână;
Deși doar altceva ne-o fi făcut
Să mergem pe un drum tăcut
Și plin de-atâta soare,
Care ne arde, care ne dogoare.
Ne ducem legănându-ne greoi,
Cu gândurile moarte-n noi,
Cu trupurile obosite,
Ca și troițele ce par,
Pe drumul înălțat pe nesimțite,
Că suie fiecare un calvar.

]]> https://versuri.pro/mihail-saulescu-iulie/feed 0 https://versuri.pro/charles-baudelaire-distrugerea https://versuri.pro/charles-baudelaire-distrugerea#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=72486 →]]> În jurul meu plutește un demon zi de zi,
Precum o siluetă de aer impalpabil,
El îl respir, simțindu-l cum arde, spre-a-mi stârni
Un dor pe cât de veșnic pe-atâta de culpabil.
Știind că-mi este duhul de artă iubitor,
El poate să ia forma unei frumoase dame
Și inventând pretexte, precum un scamator,
Vrea să-mi deprindă buza cu filtrele-i infame.
Și mă conduce astfel, uitat de Dumnezeu,
Răpus de oboseală și răsuflând cu greu,
Spre iadul din Plictisuri, ca o pustietate.
Pornind să îmi arate, pe când eu tremur tot,
Veșminte terfelite, răni mari, însângerate,
Și-ntreg cortegiul roșu-al Distrugerii de Tot.

]]> https://versuri.pro/charles-baudelaire-distrugerea/feed 0