oaspeți – Versuri.pro

Moulavi - Casa de Oaspeți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Această ființă umană este o casă de oaspeți:
În fiecare dimineață, un nou venit.
O bucurie, o întristare, o josnicie,
O priză de conștiință trecătoare, toate apar
Precum un oaspete neașteptat.
Întâmpină-i și bucură-i pe toți!
Chiar dacă sunt un grup de regrete,
Ce-ți zguduie violent casa golită de mobilă.
Totuși, tratează onorabil fiecare oaspete.
El te poate conduce spre o nouă încântare.
Gândul întunecat, rușinea, răutatea,
Întâmpină-le la ușă râzând,
Și invită-le înăuntru.
Fii recunoscător oricărui oaspete ce vine,
Căci fiecare a fost trimis
Ca un ghid de dincolo.

Colinde - Oaspeți Cu Azur În Gene

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Oaspeți cu azur în gene
Și zăpadă pe opinci
Se iviră la fereastră
Cu colinde și tilinci.
Cântec legănat și fraged,
Înfloriri de ghiocei
Umbre mari țineau isonul
Albăstrind pe după ei.
Se părea că-n zvon de aripi
Și miros de tămâier
În colindă mi se-ngână
Pui de om cu pui de cer.
Și cântară, și urară
Și plecară ca un dor,
Strălucea un puf de înger
Răspândind pe urma lor.
Și era o pace albă, –
Ca ninsoarea, și era
O sfială ce din stele
Până-n inimi tremura.
Băcii lepădară grija:
Astăzi lupii țin ajun,
Porumbeii nu visează
Vânt de uliu capcaun.
Și zavozii și dulăii
Să mai lărmuie se tem,
Boii rumegă cu botu-n
Ieslea de la Betleem.
Fă-mi-te numai ureche
Ca s-auzi, bătrân pământ:
Sus, în leagăn prins de stele,
Gângurește Pruncul Sfânt.

Grigore Vieru - Onomastica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Veniseră oaspeţii toţi.
În jurul mesei
Ne-nghesuiserăm
Să mai facem un loc
Între mine şi tine.
Tu mereu ţineai capul
Aplecat spre umărul meu
Şi părul tău lung şi superb
Curgea negru-ntre noi
Asemeni unei cascade.
Şi nu mai era loc
Pentru mama,
Nu mai era loc.

Grigore Vieru - Motiv Clasic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Trei scaune în casă am;
Un scaun pentru oaspeți
Primind cu drag vechi musafiri
Și musafiri mai proaspeți.
Celălalt așteaptă la mijloc
Pe dulcii mei prieteni,
Hai, lasă-te în el, om bun,
Ca pasărea pe cetini.
Al treilea scaun e menit
Singurătății mele,
În el stăpânul casei stă
La ceas târziu de stele.
Iar uneori și doamna sa
Cu tâmplă ninsorie,
Iar uneori și doamna sa
Numită poezie.
Iar uneori și maica lui
Venită din uitare
În vreo duminică sau în
Vreo altă sărbătoare.
Bătu la ușă cineva,
Cu dor bătu, cu jele.
Cu dor mă duc să îi deschid –
Oare care-i dintre ele?…

Lucian Blaga - Oaspeți Nepoftiți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Plecară iarăși voievozii daci
spre miazănoapte, de unde ne veniră,
cu oile și cu bourii.
Și ceilalți, cari din răsărit sosiră
cu arapi și cu cămile,
de asemeni se înduplecară
mai târzior, pe seară.
Fecioara-n marea zarvă nu se miră
că și-a pierdut condurii.
Vrea liniște Maria
după atâția oaspeți,
vrea liniște de-acu, și bucuria
să fie-a ei, deplină.
Poate mai bine-ar fi
să sufle-n steaua de la poartă,
s-o stingă. Ea singură-i de vină
că sosesc atâția trași-împinși
din patru vânturi, cu nechez de soartă.
De-aceeași prea senină
părere e și asinul bătrân,
ce roade-n petice condurii
găsiți prin paie și prin fân.
Maria n-avu timpul pân-acum
nici măcar să-și vază pruncul
de-atâta solie din atâta drum.
S-apleacă peste iesle
și peste lumină Maria.
De dragoste-i țâșnește laptele
în sâni, și-i umezește ia.