nomazi – Versuri.pro

Maria Văduva - Țiganca (Rița)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

E Rița, fecioară cu ochii sprințari,
Cu sânii ca de piatră,
Născută-n alaiul a zece cobzari,
Regină pe șatră.
Zglobie ca vântul cutreieră văi
Și negre poiene
Și ochii ei tineri îi joacă-n văpăi
Pe umede gene.
Cosița ei creață pe umerii goi
Îi cade-n inele,
Surâsul i-aruncă pe-ntregul zăvoi
Sclipiri de mărgele.
Când naște sub corturi în vânt legănat
Și-n zvon de sandale
Cu patimă cruntă ciocanele bat
Pe vechi nicovale.
Râd galbenii-n plete, sar banii pe sân
Loviți de furtună
Și geme ca vie sub meștere mâini
Lauta străbună.
Târziu stau nomazii la stele culcați,
Iar ea pe câmpie
Sărută văzduhul cu ochii dilatați
De-o sfântă beție.

Cargo - Batacanda

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ceata de nomazi
Dinspre munţi coboară azi.
Cetele răsună,
Ei în cerc s-adună
Şi pornesc nebună
Batacanda.

Sângele-i în clocot,
Chiote şi hohot
Însoţesc sălbatic
Batacanda.

Drumu-i volbură de praf,
Cântă cel vestit taraf.
Focul arde şi miros de fum
Noaptea cade,
Dar ei dansează Batacanda.

Ursul umblă dezlegat,
caii din copite bat,
Ţigănci cu ghiocul
Îţi ghicesc norocul
Şi-ţi alină focul
Chiar de nu vrei.

Ochii negri înţeapă,
Se bea vinul apă,
Iar pământul crapă
Sub paşii grei.

Focul arde şi miros de fum
Noaptea cade,
Dar ei dansează Batacanda.

Ligia Hojda - Nomazi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Pe-o stradă îngustă în Berlin
Să plouă ușor,
Sau prin mulțime să fugim
La Gara de Nord.
Doar noi, constructori zi de zi,
Doar noi, o casă oriunde am fi.
Și nicăieri e un loc,
Fără pereți, ferestre sau lemne de foc.
O îmbrățișare-i de-ajuns,
Acasă e doar unde ești tu.
Tu, tu, tu doar tu.
Pe bicicletă în Beijing
Cu soare între noi,
Sau pe o insulă-n pustiu,
Nomazi amândoi,
Doar noi constructori zi de zi,
Doar noi, o casă oriunde am fi.
Și nicăieri e un loc,
Fără pereți, ferestre sau lemne de foc.
O îmbrățișare-i de-ajuns,
Acasă e doar unde ești tu
Tu, tu, tu, doar tu.
Timpul stă în loc,
Privește către noi,
Foi uitate, într-o carte,
Le risipim și apoi trăim acea poveste-n doi.
Și nicăieri e un loc,
Fără pereți, ferestre sau lemne de foc,
O îmbrățișare-i de-ajuns,
Acasă e doar unde ești tu.
Tu, tu, tu, doar tu.

Ileana Rus - Șuchere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Drumu-i plin de umbre, drumu-i plin de brazi
Trec pe rând căruțe, șatră de nomazi
Ei se pierd în noapte, nu se mai întorc
Se opresc nomazii ca să facă foc.
Șuchere, șuchere de nea
O galai de
Șuchere, șuchere de nea
So mai chere (x2).

Focul mare arde, flăcări ce lucesc
Se-ncălzesc nomazii, dar nu ațipesc
Jocul se-ncinge, șatra intră-n joc
O țigancă jună intră la mijloc.
Șuchere, șuchere de nea
O galai de
Șuchere, șuchere de nea
So mai chere (x2).

Se ridică-un june, fiu de bulibaș
Și se-aruncă-n jocul, jocu-i patimaș
El o ia în brațe, strânsă-i de mijloc
Țigăncușa jună e frumoasă foc.
Șuchere, șuchere de nea
O galai de
Șuchere, șuchere de nea
So mai chere (x2).

Ce frumoasă-i viața, viața de nomad
Jos sub cerul liber, când stelele ard
Cu iubiri fugare ce te amețesc
Cu fete frumoase care te vrăjesc.
Șuchere, șuchere de nea
O galai de
Șuchere, șuchere de nea
So mai chere (x4)

Artur Enăşescu - Țiganca

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

E Rița, fecioara cu ochii sprințari –
Cu sâni ca de piatră
Născută-n alaiul a zece cobzari,
Regină pe șatră.
Zglobie ca fulgul, cutreieră văi
Și negre poiene,
Iar ochii ei tineri îi joacă-n văpăi
Pe umede gene.
Cosița ei creață, pe umerii goi,
Îi cade-n inele,
Surâsu-i aruncă pe-ntregul zăvoi
Sclipiri de mărgele.
Aprinsă-i năframa ce-i flutură-n vânt,
Râd galbeni în plete –
Când trece cu-n zâmbet, zvârl cușma-n pământ
Nomadele cete.
Când naște sub corturi un cânt legănat
Și-un zvon de sandale
Cu patimă cruntă ciocanele bat
În vechi nicovale.
Ea joacă sub vaierul strunii prelung
La focuri sărace,
Și razele lunii ființa-i străpung
Cu sute de ace.
Ușor se mlădie, rotește pe loc,
Dând chiot sălbatic,
Și pare piciorul ei sprinten în joc,
Atins de jăratic.
Dispare-n vârtejuri, sar banii pe sân
Loviți de furtună!
Și geme ca vie sub meștere mâini,
Lăuta străbună.
Târziu stau nomazii la stele culcați,
Iar ea pe câmpie,
Sărută văzduhul cu ochi dilatați
De-o sfântă beție.