Drumu-i plin de umbre, drumu-i plin de brazi
Trec pe rând căruțe, șatră de nomazi
Ei se pierd în noapte, nu se mai întorc
Se opresc nomazii ca să facă foc.
Șuchere, șuchere de nea
O galai de
Șuchere, șuchere de nea
So mai chere (x2).
Focul mare arde, flăcări ce lucesc
Se-ncălzesc nomazii, dar nu ațipesc
Jocul se-ncinge, șatra intră-n joc
O țigancă jună intră la mijloc.
Șuchere, șuchere de nea
O galai de
Șuchere, șuchere de nea
So mai chere (x2).
Se ridică-un june, fiu de bulibaș
Și se-aruncă-n jocul, jocu-i patimaș
El o ia în brațe, strânsă-i de mijloc
Țigăncușa jună e frumoasă foc.
Șuchere, șuchere de nea
O galai de
Șuchere, șuchere de nea
So mai chere (x2).
Ce frumoasă-i viața, viața de nomad
Jos sub cerul liber, când stelele ard
Cu iubiri fugare ce te amețesc
Cu fete frumoase care te vrăjesc.
Șuchere, șuchere de nea
O galai de
Șuchere, șuchere de nea
So mai chere (x4)
Sensul versurilor
Piesa descrie viața nomadă, cu accent pe libertate, iubiri pasagere și frumusețea clipei. Este un imn al vieții trăite sub cerul liber, în jurul focului, cu muzică și dans.