Pe-o stradă îngustă în Berlin
Să plouă ușor,
Sau prin mulțime să fugim
La Gara de Nord.
Doar noi, constructori zi de zi,
Doar noi, o casă oriunde am fi.
Și nicăieri e un loc,
Fără pereți, ferestre sau lemne de foc.
O îmbrățișare-i de-ajuns,
Acasă e doar unde ești tu.
Tu, tu, tu doar tu.
Pe bicicletă în Beijing
Cu soare între noi,
Sau pe o insulă-n pustiu,
Nomazi amândoi,
Doar noi constructori zi de zi,
Doar noi, o casă oriunde am fi.
Și nicăieri e un loc,
Fără pereți, ferestre sau lemne de foc.
O îmbrățișare-i de-ajuns,
Acasă e doar unde ești tu
Tu, tu, tu, doar tu.
Timpul stă în loc,
Privește către noi,
Foi uitate, într-o carte,
Le risipim și apoi trăim acea poveste-n doi.
Și nicăieri e un loc,
Fără pereți, ferestre sau lemne de foc,
O îmbrățișare-i de-ajuns,
Acasă e doar unde ești tu.
Tu, tu, tu, doar tu.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre ideea de acasă ca fiind nu un loc fizic, ci o stare de spirit și o conexiune cu o persoană dragă. Oriunde ar fi, atâta timp cât sunt împreună, ei își construiesc propria casă, propria lume.