Nomad – Versuri.pro https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png Nomad – Versuri.pro https://versuri.pro 32 32 Draghita Sebastian - Nomad https://versuri.pro/draghita-sebastian-nomad https://versuri.pro/draghita-sebastian-nomad#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=87656 →]]> Natura-mi e casa
și ceru’-l am pe post de frontieră.
N-am vrut să-mi aleg un loc,
n-am vrut să-mi aleg familie
și nici un fel de carieră.
Nomad în peșteri reci și far’ de suflet
ce omul le-a creat p-acest tărâm..
(ocean în care noi ne ducem existența)
Am hotărât să mă pornesc la drum,
pentru ca-ntr-un final să aflu
cum e să simți pe pielea ta
INDEPENDENȚA.

]]> https://versuri.pro/draghita-sebastian-nomad/feed 0 George Coșbuc - Țiganii https://versuri.pro/george-cosbuc-tiganii https://versuri.pro/george-cosbuc-tiganii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=47698 →]]> Dorm câmpiile-n lumină.
Peste pacea lor senină
Cade soarele-n apus.
Un convoi s-arată-n zare..
Crește-ncet pe drumul mare
Și cum vine tot mai tare
Pulberea se-nalță-n sus.
Vin țiganii!.. fără veste
Pe la porți răsar neveste,
Satul se deșteaptă-acum –
Când prin văl de praf subțire
Începură se se-nșire
Cară mici cu coviltire
Scârțâind încet pe drum.
Trec flăcăi cu urși în lanțuri.
Câinii deșteptați din șanțuri,
Latră fără să-i asmuți
Și orbi-s aruncă-n cete, –
Dar flăcăii largi în spate,
Calcă mândrii și tăcuți..
Vine-apoi pestrița gloată
Cu gospodăria toată
Caii slabi, fără frâu,
Duc merindele-n spinare
Și se țin pe lângă care,
Iar vătaful stă călare
Cu harapnicul la brâu.
Sar copii goi și strigă,
Cer la poartă mămăligă,
Babe frânte din mijloc,
Iar țigăncile cu gura
Întețesc harababura
Când îți umplu bătătura
Să-ți ghicească din ghioc.
Vin mișcând din șold alene
Cu privirile viclene
Și cu sânii arși de vânt,
De la sudul tainic unde
Soarele-ndelung pătrunde
Bronzul formelor rotunde
Stingherite de veșmânt..
S-a oprit lângă-o poiată
Un țigan răzleț de ceată, –
Ochii-i fug după găini..
Strâns își ține-acum vioara
Și cum trece ulicioara,
Fac în urma lui ca cioara
Toți copiii din vecini.
Mai încolo, pe-o mârzoagă,
Dintr-o gură de dasagă
Atârnată de oblanc,
Fără scâncet, cu sfială
Iese negru la iveală
Numai cât o portocală
Un căpșor mirat de țânc.
Lume pe la porți se-ndeasă.
Chiar și doamna preuteasă
Și-a lăsat gherghefu-n pat
Și-și păzește-n prag odaia.
Crește-n uliți hărmălaia
Când domoală trece laia
Cătră margine de sat.
Și s-au dus.. Pe câmp, pe drumuri,
Pale străvezii de fumuri
Se ridică-n depărtări.
Limpede-asfințit coboară;
Crezi că-n uriașa-i pară
Un oraș întreg, o țară
Arde dincolo de zări..

]]> https://versuri.pro/george-cosbuc-tiganii/feed 0 Ligia Hojda - Nomazi https://versuri.pro/ligia-hojda-nomazi https://versuri.pro/ligia-hojda-nomazi#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=20588 →]]> Pe-o stradă îngustă în Berlin
Să plouă ușor,
Sau prin mulțime să fugim
La Gara de Nord.
Doar noi, constructori zi de zi,
Doar noi, o casă oriunde am fi.
Și nicăieri e un loc,
Fără pereți, ferestre sau lemne de foc.
O îmbrățișare-i de-ajuns,
Acasă e doar unde ești tu.
Tu, tu, tu doar tu.
Pe bicicletă în Beijing
Cu soare între noi,
Sau pe o insulă-n pustiu,
Nomazi amândoi,
Doar noi constructori zi de zi,
Doar noi, o casă oriunde am fi.
Și nicăieri e un loc,
Fără pereți, ferestre sau lemne de foc.
O îmbrățișare-i de-ajuns,
Acasă e doar unde ești tu
Tu, tu, tu, doar tu.
Timpul stă în loc,
Privește către noi,
Foi uitate, într-o carte,
Le risipim și apoi trăim acea poveste-n doi.
Și nicăieri e un loc,
Fără pereți, ferestre sau lemne de foc,
O îmbrățișare-i de-ajuns,
Acasă e doar unde ești tu.
Tu, tu, tu, doar tu.

]]> https://versuri.pro/ligia-hojda-nomazi/feed 0 Ion Pillat - Cântecele Stepei https://versuri.pro/ion-pillat-cantecele-stepei https://versuri.pro/ion-pillat-cantecele-stepei#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=27394 →]]> I.
În zori pe stepă.
De-acuma uită omul ce-ai fost şi, pentru-o clipă,
Fii numai aşteptarea fiorului divin.
Deodată eşti beţia ce n-o dă nici un vin,
Şi sufletu-ţi pătrunde – ca-n ceruri o aripă –
În stepa răscolită de vântul aprilin.
Mirosul, pipăitul, auzul şi privirea
Se-aruncă deopotrivă pe cele patru zări.
Eşti ritmul ne-ngrăditei şi singurei cântări,
Talazul ce-nverzește urmându-şi unduirea,
Mireasma îmbibată de vis şi avântări.
Eşti simţul nesfârşirii, fiind un fir de iarbă,
Eşti oceanul humei, fiind al lui corsar.
Eşti călăreţul galben, eşti albul armăsar,
Albastru depărtare, şi-ntrecerea lor oarbă.
Eşti cântecele stepei, eşti suflul lor barbar!.
II.
Aş vrea să fiu Oigur nomad,
Călare-n vânt să mă avânt,
Şi noaptea prin păduri de brad
La Selenga să-ncerc vad
Poporul meu ne-nfrânt.
E ura-n pieptul meu de lup:
Aş vrea pe stepe fără drum
Oştiri cu ghioagă să le rup.
Cetăţi, ce pline ca un stup
Trăiau, – să fie scrum!.
Cu flamură de sânge-n steag,
Aş vrea să calc în Turkestan.
Tu, fata craiului pribeag,
Spre întâlnirea celui drag
Să vii cu lung chervan.
Aş vrea, când ies cumplit prin zări,
Să tremuri toată ca un prunc,
Să cazi cu trupul pe cărări,
Şi cum ceri milei îndurări,
Pe cal să te arunc.
Şi-n Samarkanda ca-ntr-un cort,
Cu pradă-mi vie prinsă-n şea,
Să intru-n trup. – Iar stând ca mort
Norodul vadă cum îi port
Stăpâna lui şi-a mea!.
III.
Când ai un cal în spume
Şi suflet de pribeag,
A ta e-ntreaga lume
Din Kitai în Buceag!.
Se-ntinde-stepă, creşte
Din zări în zări pustii..
Sfârşit nu se zăreşte
Şi început nu-i ştii.
N-ai cort rotund de piele,
Nici izbă grea de brad,
Şi dormi flămând sub stele,
Nețărmuit nomad.
Şi-n vis te vezi, nebune,
Stăpân pe Kandahar.
Pe când spre zi apune
Lin cornul selenar.
IV.
Se-aprind luceferii, se-aprinde
Pe stepă luna s-o colinde;
Şi-un aprig dor, păgân mă prinde
Să sar în şea.
Al meu e cerul şi pământul!
Călare nu m-ajunge vântul,
Şi cine-mi va opri avântul
Pe stepa mea!.
Nu stelele ce-or să apună,
Nici răsăritul viu de lună,
Ci stepa, stepa mea nebună
O voi cânta.
Nebiruită ca o mare
Prin zări se-afundă şi dispare,
Şi sufletele rătăcitoare
N-o pot uita..
V.
Creşte, scade, piere
Stepa mişcătoare.
În apus de soare
Sufletul mi-l cere.
Caii se frământă,
Muşcă de zăbale;
Sotnii sute-n vale
Voiniceşte cântă.
Una câte una,
Suliți lungi întinse,
Peste ierburi ninse
Vor porni cu luna.
Ce oraş nălucă
Le-a clădit în zare
Stepa vrăjitoare,
Dorul lor de ducă?.
VI.
Ţi-aducem cal, un steag, un arc
Şi câmpul fără zări ca apa,
O, lasă plugul, zvârle sapa
Şi fii al stepelor monarc!.
Aruncă strigăt de război:
Viteji veni-vor cu grămadă.
Ridică-ţi către zare spadă,
Şi-n cerul ei să pieri cu noi!.
Neam slobod cu ereţii-n vânt,
Noi toţi păstori de herghelii,
Te-alegem Hatman să ne fii,
Să voinicim pe-acest pământ.
Ţi-aduce cal, un arc, un steag
Şi stepă. Nu-i auzi chemarea?
Va fi a ta, căci e ca marea
Şi se dă toată celui drag.
VII.
Din ierburi creşte fremătare,
Se lasă noapte şi uitare,
Şi hergheliile, în zare
Dispar.
Un cântec, prelungit agale,
Răsună trist din vale-n vale,
Îngână dragoste cu jale,
Şi rar.
În stoluri lungi se duc cucoare..
Iar după nori sfios răsare
O lună parcă de ninsoare
Şi-o stea.
Şi brumă de argint se lasă..
Ce albă-i stepa mătăsoasă!
E oare-n lume vreo mireasă
Ca ea?.
VIII.
Pe şesul nins fără ninsoare,
Cresc codri desfrunziţi sub lună
Sau suliţi, pâlcuri, se adună
Pe stepă oare?.
O, suflete, te prind călării!
O, suflet, tremură, căci iată
Cum vin prin iarbă nearată
Haiducii zării.
Cazacii, vântul: cot la cot..
Cazacii: scară lângă scară,
Vârtej, potop.. cu suliţi ară
Văzduhul tot..
O, suflet, vânător de vise,
Te lasă-n urma nălucirii
Pe stepele închipuirii
Întredeschise.
IX.
Pe stepa legănată de vântul primăverii
Legaţi-vă iubirea de inimi şi de şea,
Ca o dorinţă surdă, pitită, a panterii
Când vede cerbul negru pe câmpul alb de nea.
La pândă, la pândă,
Oigur lângă Oigur!
Şi stepa împrejur
Cu iarba ei plăpândă..
La pândă, Oigur!.
Pe stepa nemişcată sub jar aprins de vară,
Legaţi-va izbânda de suflet şi de-oblânc,
O, cei de-un neam cu lupii ce-n liniştea lunară
Pornesc pe stepa largă de dorul ei adânc.
Călare, călare,
Oigur lângă Oigur!
Şi stepa împrejur
Sporind din zare-n zare..
Călare, Oigur!.
Pe stepa argintată de bruma toamnei sure,
Legaţi-vă norocul de inimi şi de şea.
Uitaţi-vă că-n zbor săgeată veni-va să vi-l fure,
O, voi, stăpânii morţii, dar stăpâniţi de ea.
‘Nainte, ‘nainte,
Oigur lângă Oigur!
Şi stepa împrejur
Cu visul ei fierbinte..
‘Nainte, Oigur!.
Pe stepa troienită de-a iernilor urgie,
Legaţi-va mormântul de suflet şi de-oblinc,
Când corbii de pe ceruri de sânge, reînvie
Întunecând amurgul cu norul lor adânc.
La moarte, la moarte,
Oigur lângă Oigur!
Când stepa împrejur
La toţi ni se împarte,
La moarte, Oigur!.
X.
Mi-ai ars coliba de cioban,
Şi turmele mi le-ai răpit,
Strămoşii mi i-ai necinstit,
Iubita, tu mi-ai pângărit,
O, Timur Khan!.
De-un neam acum cu lupul sur,
Trăiesc ca lupul pe pământ..
Azvârl din arcul meu răsfrânt,
Urlând, săgeata mea în vânt,
O, Khan Timur!.
De trece-n zare vreun chervan,
Îl jafuiesc după-al meu plac.
Ce-mi pasă dacă-n iarbă zac
Atâţia morţi pentr-un cazac,
O, Timur Khan!.
Va răsări şi ziua, jur,
În faţa mea când tu vei sta,
Când ghioaga mea şi ghioaga ta
Cu dor de sânge vor lupta,
O, Timur Khan!.
Dar, ne-nfrânatul meu cârlan
Goni-va negru-ţi armăsar,
Obrazul tău va fi de var,
Şi pieptu-ţi roşu ca un jar,
O, Timur Khan!.
Şi stepa toată împrejur
La strigătu-mi va tresări..
Cu dânsa, slobod, m-oi iubi,
Uitând de oasele-ţi pustii,
O, Timur Khan!.
XI.
Înmlădierea largă a stepelor oigure
– Întrecerea nebună de iarbă şi de cer –
Ce-n zori de zi se naşte cu freamăt de pădure
Şi prin amurguri scade armonizând murmure,
Dorinţa mea de ducă şi calul meu o cer.
Plugarii să rămână în strâmtele bordee!
Tu, suflet fără margini, spre nesfârşit mă du
Pe stepă legănată de-nalte graminee,
Căci numai stepa poate nomadului să dee
Beţia voiniciei ce-n ziduri se pierdu.
Cazac rănit de moarte cu sângerândă rană,
Călare ostăşeşte de suliţi biruit,
Nu vrea culcuşul, ţeapăn întins sub sfânta strană,
Sub crucea, prăvălită greoaie ca o stană,
Ci iarbă vreau să-mi cânte cu val neliniştit.
Din huma mea trupească să crească-albaştri scaii
Când gândul lumii suie pe ceruri sinilii..
Şi poate printre stele vor căuta Nogaii
– Povestitori de basme şi păstorindu-şi caii –
Privirea mea stelară veghind pe herghelii.
XII.
Noaptea pe stepă.
GREIERII
Ţârâie greieri.
CÂRD DE COCORI
Ţipă cocorii.
AMURGUL
Amurgul ce moare: cer numai şi zare.
VÂNTUL
Vânt nebunatec, sălbatec.
NORII
Trec norii:
Repezi corăbii prin limpede aer
Pierind.
IARBA STEPEI
Freamăt de aripi, şoptire şi vaer
Se-ntind.
STEPĂ
Şi stepa boltită în zare ca marea,
Şi stepa uitată revarsă uitarea.
NOAPTEA CE VINE
Chervanul se-opreşte. Adorm călătorii,
Şi focul trosneşte.
CARD DE COCORI DE DEPARTE
Ţipă cocorii..

]]> https://versuri.pro/ion-pillat-cantecele-stepei/feed 0 Ion Pillat - Înmădierea Largă a Stepelor Uigure https://versuri.pro/ion-pillat-inmadierea-larga-a-stepelor-uigure https://versuri.pro/ion-pillat-inmadierea-larga-a-stepelor-uigure#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=27660 →]]> Înmlădierea largă a stepelor uigure
– Întrecerea nebună de iarbă şi de cer –
Ce-n zori de zi se naşte cu freamăt de pădure
Şi prin amurguri scade armonizând murmure,
Dorinţa mea de ducă şi calul meu o cer.
Plugarii să rămână în strâmtele bordee!
Tu, suflet fără margini, spre nesfârşit mă du
Pe stepă legănată de-nalte graminee,
Căci numai stepa poate nomadului să dee
Beţia voiniciei ce-n ziduri se pierdu.
Cazac rănit de moarte cu sângerândă rană,
Călare ostăşeşte de suliţi biruit,
Nu vrea culcuşul, ţeapăn întins sub sfânta strană,
Sub crucea, prăvălită greoaie ca o stană,
Ci iarbă vreau să-mi cânte cu val neliniştit.
Din huma mea trupească să crească-albaştri scaii
Când gândul lumii suie pe ceruri sinilii..
Şi poate printre stele vor căuta Nogaii
– Povestitori de basme şi păstorindu-şi caii –
Privirea mea stelară veghind pe herghelii.

]]> https://versuri.pro/ion-pillat-inmadierea-larga-a-stepelor-uigure/feed 0 Ion Pillat - Nomadul https://versuri.pro/ion-pillat-nomadul https://versuri.pro/ion-pillat-nomadul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=27664 →]]> Gorgane, taine unde-şi dorm regii,
Un dor neogoit de pribegiri –
Sub iarba stepei vălurind umbriri,
Călare stau cu arcu-n mâini vitejii.
Adânci seminţe în bătaia vrăjii
Recheamă roiul slobod de simţiri;
Vin călăreţii vremii-n năpădiri –
Pe tot pământul tremură betegii.
Puhoiul plopilor cum umflă iazuri,
Pornesc şivoaie şi se sparg zăgazuri –
În mine bate valul lor săpând.
Opreşte-te! movila n-o deschide!
Să nu trezeşti iar sufletul flămând
De ceruri vii, sub glie şi obide.

]]> https://versuri.pro/ion-pillat-nomadul/feed 0 Nu Stau Pe Loc (feat. Oliniutza) https://versuri.pro/nomad-feat-oliniutza-nu-stau-pe-loc https://versuri.pro/nomad-feat-oliniutza-nu-stau-pe-loc#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=36169 →]]> Nomadu’ scoate spada, bagă la somn și garda
Face muzică blană, trăi-mi-ar brigada
Nomadu’ prinde viață, geană pe orice hoață
Și dacă tot e geană e menit să stea în față
Antrenat să-ți dea în față când ți-o arzi prost
Luptă contra cronometru, niciodată contra cost
Pe Nomad nu-l face banu’, nu se vinde, asta clar
Nu că, deși e călător, nu părăsește clanu’
Cu cortul ca țiganu’, cu bagaju’ într-o valiză
De-ajuns să stau o viață, am nevoie doar de viză
Mai fericit ca restu’, se vede de departe
Lucește și reflectă înțelepciune de departe
Înțelege și simte, prin muzică transmite
Tot ce trăiește concentrat în câteva cuvinte
Transmite doar căldură, emoții și vibrații
Cu zâmbetul pe buze, așa îl recunosc toți frații.

Refren:
Nu stau pe loc, nu stau pe loc
Că dacă mă plimb n-o să mă schimb
Nu o să uit, o să mă-ntorc
Nu stau pe loc, nu stau pe loc
Viața mă plimbă, gata să-nvingă
Inima strigă în apă și-n foc.

Nomad, știi că te rupe, mereu e prins în lupte
El nu vrea casă, e menit să stea în suflet
Nomadu’ nu pricepe ce sunt alea regrete
Nu stă legat, și-o arde liber printre minți sirete
Antrenat să facă tot fără dar și poate
De la har se poate să fii mers mult prea departe
Că prea zâmbește întruna, o fi găsit secretu’
Îl văd cum calcă strâmb, eu sunt revoltat de-a dreptu’
Dreptatea e conceptu’, viața lui, concertu’
Lumea-n lung și-n lat până o să vadă cecul
Atât de mare încât să își vadă proiectu’
Proiectat într-o lume mai bună la care e adeptu’
Nu face pe berbecu’ chiar dacă o face de oaie
Nomad știe că-i soare chiar și atunci când stă în ploaie
Transmite doar căldură, emoții și vibrații
Cu zâmbetul pe buze, așa îl recunosc toți frații.

Refren:
Nu stau pe loc, nu stau pe loc
Că dacă mă plimb n-o să mă schimb
Nu o să uit, o să mă-ntorc
Nu stau pe loc, nu stau pe loc
Viața mă plimbă, gata să-nvingă
Inima strigă în apă și-n foc.

]]> https://versuri.pro/nomad-feat-oliniutza-nu-stau-pe-loc/feed 0 Nomad - Prințesa Mea https://versuri.pro/nomad-nomad-printesa-mea https://versuri.pro/nomad-nomad-printesa-mea#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=36176 →]]> Ai apărut în viața mea, atunci când nu credeam
C-o să mai fie cineva, așa cum eu speram
Ai început să mă îmbăți, doar cu chipul tău
Ai început să mă ajuți, atunci când mi-a fost greu
Ai fost în fiecare seară un înger păzitor
Ai fost mereu cu mine-alături, m-ai învățat să zbor.
Tu ești prințesa mea |
Eu sunt al tău nomad | De 2 ori (2X) Refrenul
Cu tine vreau să fiu acum |
Și vreau ca să te am |.
Cu tine orele par clipe, și zilele par ore
Cu tine vreau să fiu alături, mereu și iar mereu
Aș vrea să pot face ceva, să mă iubești din nou
Aș vrea cerul să ți-l aduc, dar este mult prea greu.
Tu ești prințesa mea |
Eu sunt al tău nomad | De 2 ori (2X) Refrenul
Cu tine vreau să fiu acum |
Și vreau ca să te am |.
Cu tine totul are sens, totul are un rost
Ești fata care-a reușit să mă scoată din infern
Vreau să-ți pot jura acum, iubire veșnică
Dar tu n-ai vrut să mă asculți, și-mi pare foarte rău.
Tu ești prințesa mea |
Eu sunt al tău nomad | De 2 ori (2X) Refrenul
Cu tine vreau să fiu acum |
Și vreau ca să te am |.
Se pare că s-a terminat, înainte de-nceput
Dar pentru mine ai rămas cel mai dulce sărut
Ai să regreți vreodată, aș vrea ca să pot știi
Să nu uiți niciodată, acest prea frumos vis

]]> https://versuri.pro/nomad-nomad-printesa-mea/feed 0 Vali Umbra feat Gonza - Vali Umbră - Nomad Feat. Gonza https://versuri.pro/vali-umbra-feat-gonza-vali-umbra-nomad-feat-gonza https://versuri.pro/vali-umbra-feat-gonza-vali-umbra-nomad-feat-gonza#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=13071 →]]> VALI UMBRĂ:
Aha, hey yo!
Pickup – Power pe Vinil
La producţie – Vali Umbră şi Gonza
OSP – la 3+1.
Pe un beat de grime cu Go-n-z-a
Ies pe traseu iar cu formula
Asigură-te bine, leagă centura
Motoru’ e aprins, avem ce tura.
Hai cu noi pe drum, fii relaxat
Pe fundal cântă muzica, tu dă-i din cap
Ia un motiv cu tine să te bucuri
Hai să vedem diferite locuri.
Te purtăm peste mări şi văi
Ducem mai departe sunetul cu noi
Aducem în prezent cântecul vioi
Soare pe mare pe valuri şi ploi.
Numele e OSP
Uite că-i merg roţile
Nu accelerez că n-am de ce
Tot acolo ajung, tot cu răbdare.
Aha!
Şi virez prudent
Dacă vreau să depăşesc o fac atent
Peisajul ăsta te poate fura
Muzica ce o faci te va contura.
E un drum cu peripeţii
N-ar fi interesant dacă n-am munci
Plăcerea ne duce departe
Şi poate că toate într-un final se vor croi.
Hey yo!
Vali Umbră dau sacadat pe beat
Sau patinez când vreau
Şi pun pe foaie tot ce simt
Pun pe foaie ce reprezint.
Dau cu pace pentru toţi călătorii
Care au răbdare şi aşteaptă zorii
Pentru voi care ne criticaţi
Mulţumim frumos, aşa ne ajutaţi!

GONZA:
Uuh..
Nomad cad pe beat ca din stele
Vin de la ele
Dansez în păduri cu ele
Zbor cu gândul în lumi paralele.
Departe pe alte planete
N-ai cum să nu ştii mă
Vezi am ochii roşii
Şi eu şi fraţii mei, extratereştrii.
Maya – să cadă ploaia
Nisip din timp ce a fost o stea
Nisip pe la gene suflat de sus
Când ni s-a rescris istoria.
Dacia-România, lupii pe steag, Cogaionon
Vremuri apuse explozii de atom
Acum trăim în Babilon.
Sunt om, las lanţurile
Las ce e rău şi aleg ce e bine
Las o doină să mă aline
Să merg prin viaţă pe ape line.
Pe ape line, pe ape line
Un vis pe valuri pe ape line.
Te iau şi pe tine să vezi color
Să vezi ce frumos e acest popor
Din cer, de la munţi la câmpie
Sunete ca de ciocârlie.
Natura învie, e veselie
Hai şi tu în horă frăţie!
Vali Umbră – observator
Gonza, OSP – dirijor
Şi fete frumoase în păr cu bujor
Care aduc apa de la izvor.
Numele e OSP
Uite că-i merg roţile (x4)

]]> https://versuri.pro/vali-umbra-feat-gonza-vali-umbra-nomad-feat-gonza/feed 0