Versuri corectate și adnotate
Trântorul.În trândavă-aromeală stă tolănit greceşteUrmaşul lor. Urât e, bondoc, saşiu, peltic.El antereu alb poartă, metanii şi işlic.În puf, în blăni şi-n şaluri se-ngraşă şi dospeşte.Şi gura-i strâmbă numai măscări bolboroseşte.E putred, deşi tânăr: sărmanu-a fost de micCrescut pe mâini străine. El joacă din buric,Înjură, se răzgâie şi râde-apoi prosteşte.Îl leagănă maneaua, e veşnic beat de … Citește mai mult
Contele Lautremontera conte tot atât cât sunt eu.Care sunt nobilul Drummondși valorez mai puțin decât un plebeu.
La porți, pe pod aud cuvânt,O voce-aud, măiastră!Să sune-n voie mândrul cântSub bolți, în fața noastră!Spre paj chiar regele-a grăit,Rostind, când el sosi grăbit:„Bătrânul vie-ncoace!”.„O nobili, mă voi închina!Prințese, – aleasă lume!Belșug ceresc, stea lângă stea!De faimă-atâta nume!Sub bolți atâtea stemeO, pleoape, dar nu-i vremeUimirea să vă-ncânte!”.Iar bardul ochii și i-a-nchis;Cânt plin se-nstrună-n sală.Semeț stau … Citește mai mult
Ah, dacă fiecare nobil, în mod firesc și degajat pe cât se poate, și-ar ridica muntele său, punându-și în pericol avutul și măruntaiele, atunci ar trece din nou omul pământean, omul care merge, chezașul care lărgește, cei mai buni semănând minunea.René Char – „Cele mai frumoase poezii”
Bijan se sculă c-obrajii amândoi împurpurațica petalele de roză: de plecare se gătizicând celui vistiernic: „Să-mi dai mândrul diademcare taică-meu îl poartă la ospățuri scăpărândde se luminează sala; dă-mi-l: la serbare plec;dă-mi colanul și cerceii care i-am primit în darde la Kei Khosro, și adu-mi și brățări de la Guivîncrustate-n nestemate.” Și Bijan își îmbrăcăhaina … Citește mai mult