Ștefan Octavian Iosif - Pomul Fermecat
Sunt nopți când mă asemui / Cu fiul de-mpărat, / Ce străjuia sub pomul / … →
Sunt nopți când mă asemui / Cu fiul de-mpărat, / Ce străjuia sub pomul / … →
Vorbe și minciuni le-aud prea bine / Știu că tot ce e de rău e … →
Ai nopți care ți s-așază grele ca de plumb / Pe suflet și pe gânduri … →
Nu-i pasă, pasă, pasă că e compromisă / Lasă perdeaua trasă și lumina stinsă / … →
Prea multe toamne-am plâns, / Prea multe ploi.. / Și-atâtea ierni au viscolit în noi, … →
Mai rămâi o noapte, nu mă părăsi / Strânge-mă în brațe, știu că te voi … →
Prigorie. / În arborii tăi întunecați. / Noapte de cer bâiguit / și văzduh delirant. … →
Două femei cum scărmănau, / cum scărmănau de vreme multă. / Vedeam printre pleoape / … →
Noaptea, stăpâne Hristoase-al meu, / mintea și sufletul păzește-mi / când în jur încep să … →
Nopțile trec din mână în mână ca îmbrăcămintea bogatului / Desfac cearceafuri peste oasele ghețarilor … →