Prea multe toamne-am plâns,
Prea multe ploi..
Și-atâtea ierni au viscolit în noi,
Visul nostru dulce-amar
Mă colindă tot mai rar
Și se stinge-ncet și tristul felinar.
Iubite! Spune-mi ce se va-ntâmpla!
Ce pot să mai salvez din viața mea?!?!?!
Portativul meu de moarte e acum rănit,
Să mai lupt și azi mi-e greu și-am obosit..
Refren: Dă-mi din nou curajul de-a trăi,
Noaptea mea te rog alung-o către zi!!!
Fără mângâierea ta
Drumul meu s-a terminat
Și din prea-înaltul meu m-aș prăbuși
De-atâtea ori m-au răscolit furtuni
Și-am rătăcit adesea prin genunchi..
Ca o flacără am ars
Și mă întreb „ce-a mai rămas?”
Tu îmi ești iubite, ultimul popas!
Portativul meu de moarte e acum rănit,
Să mai lupt și azi mi-e greu și-am obosit.
Refren: Dă-mi din nou curajul de-a trăi,
Noaptea mea te rog alung-o către zi!!!
Prinde-mi aripi pentru zbor,
Umple-mi sufletul de dor,
Steaua mea păstrează-o aprinsă până-n zori.. de zi
Dă-mi din nou curajul de-a trăi!!!
Sensul versurilor
Piesa exprimă lupta cu depresia și dorința de a regăsi curajul de a trăi. Persoana se simte pierdută și rănită, dar își găsește speranța în iubire și în dorința de a depăși momentele grele.