Aflacailor Adrian – Prăbușire
Sculptăm buze de timppe obrajii de ninsoareapasătoare…netrecătoare…Sculptăm pământul risipitpe fața chipului uitat subplânsul nesărat al mărilorpierdute-n orizontul de metal.
Versuri corectate și adnotate
Sculptăm buze de timppe obrajii de ninsoareapasătoare…netrecătoare…Sculptăm pământul risipitpe fața chipului uitat subplânsul nesărat al mărilorpierdute-n orizontul de metal.
Să vină iarna– de pe albumul „Dimineți în 2” – 2019.Aș vrea să ningă peste minesă fie iarnă în calendars-ajung mai repede la tinesă ne iubim un ceas măcar. Apoi să ne privim,într-o oglindă mareși dezbrăcați să fimde orice întrebare. Ref.Dar nu mai pot să așteptsă vină iarnaașa că-mi iau biletși vin cu toamna.. Să … Citește mai mult
Mi-a rămas un nor străvechi în suflet,Dintr-o iarnă care nu mai moareȘi din el se-ntunecă și ninge,Poate este ultima ninsoare.Port, probabil, ca stigmat al sorții,Viscole bolnave pe meninge,Eu nici om nu sunt decât în clipaCând mă viscolește și mă ninge.Dintr-o carte-a mea, din alte timpuri,Ninge iarăși fără de nădejdeTragică ninsoarea de adioȘi delirul nu se … Citește mai mult
S-au anunţat ninsori fenomenaleŞi eu le-aştept, nebun şi indecent,De parcă-n ele aş găsi o caleŞi o salvare prin eveniment.Asemeni unui condamnat la moarte,Ce află că-ntr-un virus fără leac,Pieirea tuturor nu e departe,Aştept o-nzăpezire de un veac.Să ningă, să se-acopere oceanul,Să ningă mai înalt de Everest,Incendiar, bolnav şi cu toptanul,Pe ce ador, ca şi pe ce … Citește mai mult
Noi doi, numai doiŞi o biată lanternăŞi munţii în jurŞi pădure eternăNoi doi, numai noiŞi o frică de toateNoi doi şi-o ninsoareŞi un viscol ce bateÎn negură lupiiSe cheamă şi latrăNoi doi, numai noiŞi-o ninsoare de piatrăŞi cerul burândPământul fără steleNoi doi, numai noiCu ninsoarea pe pieleNoi doi, testamentPe o ultimă ciornăAbia mai plutindDe la … Citește mai mult
Un duh străin înspăimântaninsoarea ce sfârșea să cadăși toți văzurăm prin perdeaurmele morții pe zăpadă.Era un infernal balet,o regrupare de culoare,lumina se stingea-ncetavertizându-ne că moare.Copacii cloncăneau cu jindun cor nervos de spovedaniiși casa se-nvârtea mugindîn jurul unei axe stranii.Și toți văzurăm prin perdea,aritmic, negrul morții scrupul,un sânge viu care voiazadarnic să-și refacă trupul.Stârnindu-ne necontenit,prea iute-i … Citește mai mult
Ninge sfânt și păgân,Numai ochii ne rămân,Despărțirea s-o mai vadă,Că, în rest, noi ne-am stinsȘi-am ajuns de-atâta ninsNiște oameni de zăpadă. Ninge fără milă, ninge și ne doare,Ninge cu fărâme albe de pian,Ninge cu tristețe și cu felinare,Ninge ca la moartea încă unui an. Câți au fost de gardă – voie cer să doarmă,Câți au … Citește mai mult
Ningea… Ningea cu părul eiAlbi fulgi, albi scântei;Ningea… Ningea, dar o ninsoareDe flori mirositoare!Și cum era senin pe cerȘi raze prin eter,Și-n inima-mi tremurătoareEra senin și soare!
Noapteaprin noi trece acumca viscolul foamei prin lupi.Atâta am ninsunul și altulaltul prin unulși parcă altul prin noică am ajuns și sufletul să ni-l ningemîn dragostecu fulgi imenși de tăcere.Un suspin prelungde vifor târziu de spulber orbca de departe se audeviscolind prin noistrecurându-secu o sălbăticie îngenunchiatăprin oasele albite de dragoste.Nu te uita înapoidin sufletul nostru … Citește mai mult
Ai văzut cum ninge afară,Ai văzut cum ninge afară.Mătasea fulgilor se așterne pe pământ.Ai văzut cum ninge afară,Ai văzut cum ninge afară,Fermecătoare zi în care alături te simt. REFREN.Prin albe ninsori ne plimbăm împreunăCăci iarna veni ca o mare de neaDin albe ninsori împletim o cununăPentru iubirea din inima mea. Ai văzut ce lin fulguiește,Ai … Citește mai mult