nietzsche – Versuri.pro

Miguel De Unamuno - Lui Nietzsche

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cristos n-ai fost şi-ai spus vorbe spurcate
de cel ce-a fost un simbol de iubire,
iar bietu-ţi suflet vrut-a nemurire
până ce-ai fost răpit de trista moarte.
I-ai spus inimii tale tulburate
că va renaşte, vrând c-o opintire
să ieşi din cripta morţii cu grăbire
şi ca Oedip ai vrut pe Sfinx a-l bate.
Simţind că trupul tău e-o închisoare
cântai ca un stăpân, dar o grimasă
aveai pe chip, ca leul în turbare.
şi te-ai luptat cu soarta tumultoasă
vrând să trăieşti pân’ la final sub soare
eliberat de mintea ce ne-apasă.

Costel Zăgan - Erezia Supraomului Contemporan

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cu cât mă uit mai adânc în cer,
Cu atât se uită cerul mai adânc în mine.
Eu îmi amintesc de pildă de Nietzsche,
Însă Nietzsche nu-şi aminteşte deloc.
Rănile mă fac mai puternic. Continuaţi.
Aşa grăit-a Zarathustra.
Aşa tăcut-am eu,
Derutat de silogismele urii politice.
Eul liric face întoarceri dezordonate la stânga şi la dreapta,
Deşi i-ar condamna pe toţi la dreapta-mprejur.
Intertext.
Dacă nu mă sinucid astăzi,
Mâine se va naşte sigur primul supraom.
Vai de mama mea.
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

René Char - Baudelaire Îl Nemulțumește pe Nietzsche

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Baudelaire e cel care post-datează și vede exact din barca suferinței sale, atunci când ne desemnează așa cum suntem. Nietzsche, mereu seismal, ne cadastrează întreg teritoriul agonistic. Cei doi purtători de apă ai mei.
Obligație, fără pauză de respirație, de a rări, de a ierarhiza ființele și lucrurile care ne încalcă. Să înțeleagă cine poate. Polenul ce nu mai încălzește un viitor felurit se sfarmă de peretele stâncos.
Chiar dacă sfidăm ordinea ori haosul, ne supunem unor legi pe care nu le-am instituit cu mintea. Ne apropiem de ele cu pași de uriaș schilodit.
De ce suferim noi cel mai mult? De grijă. Ne naștem în același torent, dar ne rostogolim în chip diferit printre pietrele înnebunite. Grijă? De îngrijit instinctul.
Fii de nimic și făgăduiți nimicului, n-am avea decât câteva gesturi de făcut și câteva cuvinte de dăruit. Refuz. Să interzicem ursuza noastră ușă mogulilor înfumurați, cămătari ai deșertului. Opera nevulgarizabilă, ca oblon sfărâmat, nu inspiră hărnicie, doar sentimentul reînnoirii sale.
Ceea ce așteptăm în timpul somnului, sunt tocmai bătăile inimii noastre, nu izbucnirile sufletului nostru fără lucru.
A muri înseamnă să treci prin urechile acului după numeroase înfrunziri. Trebuie să străbați moartea ca să te ivești înaintea vieții, în starea de modestie suverană.
Cine mai cheamă? Dar răspunsul nu-i deloc dat.
Cine mai cheamă pentru o risipă fără frâu? Comoara întredeschisă a norilor ce ne-au escortat viața.

Eugen Cioclea - Atu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Supraomul (Nietzsche)
s-a dus demult acuma
rămân nişte fiinţe cam leftere. Atât.
Cu tipii ăştia timpul s-a luminat aproape
sărind peste dilema
de-a fi
numaidecât.
Academia Shakespeare
şi-a pus frumos lăcata,
pe dânsa o tâmpea to be or not to be,
iar noi din urma ei am răguşit anemic
cu-accentul englezesc
nemaiputând
zâmbi.
Codaţi fundamental, cu ţestele-n plăsele,
antropolog de vise eterice-n sfârşit.
Unde-i Jung să-mi spună
ce să fac cu karma
dobândită de la
răsărit.
Lasă, bre, muştarul! Japonezul vinde
maşina de furaje clandestine.
Cred de-aceea poate Papa de la Roma,
săracul, se gândeşte
doar la mine.
Uşier la ADN-ul clipei
trage-ţi pe privire fesul orişicui,
dar leapădă-n cuvintele din tine altă pată,
holbându-te la ora
ce pe tipsie
nu-i.

Irving Layton - Piața San Marco

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Au și consumat palatul dogilor
Și, de la sine înțeles, Puntea Suspinelor
Căreia mizeria și-un poet beteag de picior
i-au dat faimă.
Stângaci și orbaznici ca porumbeii, se hrănesc,
Se tot și se tot fotografiază unul pe altul.
Gemütlichkeit de berărie. Și Belmont Park.
Orchestra cântă focos uvertura
Traviatei.
Unde-am mai văzut oare ceva asemănător?
La Sfânta Agata? În vreo altă reședință laurentină?
N-are importanță.
Asta-i Veneția. Asta-i Europa.
Și aștia-s „bunii europeni” ai lui Nietzsche.
Mâine se vor tolăni pe nisipul de la Lido
Bronzându-și picioarele și pieptul.
Așa e digerată măreția. Leii sfântului Marcu.
Prea obosiții lor ochi se vor închide a somn.
Somn. Somn. Somnul drepților culți.
Să mănânci. Să halești palate și monumente,
Cu liste de bucate în mână.
„Mesdames e Herren trebuie, mai întâi de toate, să mâncați
Acest splendid exemplar de sculptură
Și restul în ordinea următoare.”.
În vreme ce Il Duomo atârnă-n miniatură
De vreun gât rumenit ori la încheietura mâini.

Friedrich Nietzsche - Cântecul Lunatecului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Învăţat-aţi acuma cântecul meu? Ghicit-aţi ce vrea? Ei bine! Haideţi! Oamenilor superiori, cântaţi-mi acuma cântecul, roată, pe rând!
Cântaţi-mi acuma voi înşivă cântecul ce se cheamă „De la capăt”, al cărui tâlc e „în vecii vecilor!”, cântaţi, superiorilor, cântecul-roată al lui Zarathustra!.
Hei om! Veghezi?
Ce zice-adâncul nopţii miez?
„Dormeam somn greu ,
„Din vis adânc eu m-am trezit:
„E lumea hău,
„Adânc cum ziua n-a gândit.
„Cu-adânci dureri ,
„Plăcerea-i mai adâncă-n ea:
„Dureri zic: Pieri!
„Plăcerea veşnicie vrea ,
„ adâncă, mai adânc-o vrea!”

Friedrich Nietzsche - Din Sfera Ditirambilor Lui Dionysos (1882-1888) - 11

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Am început cu-aceasta: / M-am dezvățat de mila pentru mine! →