nemuritori – Versuri.pro

Sectiunea Salajan - Nemuritorii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Robert DRG:.
Vă prezint strada,
Brigada rup în două prada
Pun mână, iau barda
Când garda întinde coarda
Halez raperi
Falși și ucigași de bogătași, ognași de colibași
Așa că marș.
Sunt secționar, crescut în Sălăjan
N-apar nici pă radar
Sunt iute ca un ogar
Nimeni nu poa’ să mă prindă de fapt
Nimeni nu poa’ să mă țină legat
Nici moartea nu-și face cu mine de cap
Am înger cu mine nu mă tem de iad
Vă prind din umbră aicia se termină totul
Arunc rapul în aer,
M-am prins care e pontul
Am eficiență
Pe stradă aderență
Sunt practic tactic,
Naționalist fanatic,
Îți arăt nebunia
Dar sunt și simpatic
La fel de carismatic
Suspect de enigmatic
Deloc indulgent
Perseverent în rap
Brigada Sălăjan, nemuritorii.
Nepotu’:.
Pe strada mea trec multe suflete nevinovate,
Jointuri de aripi tăiate, o infinitate
Demoni ce-n stânga și-n dreapta împart stupefiante,
Ușor în timp te-abate de divinitate.
În societate multă falsitate
Minți desfrânate, spălate, la clor băgate
Fără demnitate, după același calapod toate
Modelate, acumulate în amur cu rafale
De păcate funcțiile căpătate
Cu promisiuni nerespectate spre prosperitate
Cu-n pas în față, trei în spate de la drum ceva ne-abate,
Frate cum se poate, sudoarea noastră ridică bariere și palate.
Pe strada mea trec psihopați sedați,
Slabi de înger și-narmați după marfă însetați,
Port cicatrici adânci, receptorii țin memorii
Infantelia din Sălăjan, inimi de luptători.
Sharpe:.
Vorbim despre stradă, asta o să-mi placă
De-aia ne-am strâns pă piesa asta o brigadă
Secțiunea Sălăjan iese în față
Ca să vezi din nou dăm lecții de viață.
Cum să fac să mă abțin
Port în mine numai venin
Porți închise pe unde venim
Să tac, nu pot să m-abțin
Lirica m-ajută, care-s frații sunt cu mine
Nu vorbele, vorbele le cânți când te fuți cu mine
Îți vorbesc în rime, de șpăgar și pile
Când ei îți fură pământul de sub ochi să-și facă vile
Tu stai și te sclăvești pentr-o amărâtă de chirie
Și apoi să flămânzești să pui la copii în farfurie
În canale dorm mii de oameni dezbrăcați
Nu contează că sunt copii, mame sau tați
Pe viitor neasigurați, abandonați
Cum s-a mai zis, o zic și eu strada crează neadaptați.
Tadanu’:.
Timpul meu nu trece, vezi bine timpul meu vine
Iar poetul nu e rece și nici pustii de bine
Că n-are cum să alerge sau să-și schimbe-n fire
Până când are să plece la capătul de file
Viitorul bag de seamă mă privește mărmurit
Dar am crescut pe stradă și cu greu pot fii oprit.
Vorbele lungi, deșarte mie nu-mi spun nimic
Iar pe pietre sfărâmate n-o să mai stai nici un chip
N-am pierdut nici o speranță ca să ating un vis
Sunt sălăjenist pă zdreanță și nu uit ce-am promis
Ai rămas gură cască și tu credeai că m-am smintit
Nu halez vrăjeala proastă pe care o pun pe beat
Te-ai tâmpit, ca să te bată vântul, care s-a pornit
Când inima zace neavând de povestit
Cum tu n-ai trăit vreodată ce mie mi-a ajuns
Iar acum te văd la moacă și știu sigur că ai fii plâns.
Tony Zece Tone:.
Raperi ăștia chiar distrug generații
Și-i roade în cur să afle doar câți bani fac alții
În Sălăjan cu frații n-au cum să ne separe
Ghidați în continuare de coaie mari și onoare
Sălăjanul vine cu rap greu
De n-auzi pă teveu
De-ți sparge muia, ca ultimul model dă BMW
Muzică cu greutate cu valori uitate, abandonate
Cu păcate asumate, vindecate de divinitate
Hai cu noi de mici frate
Nu visa la pot fără arfe și bășini
Dar cu tupeu ca-n 98
Încă una peste bot, poate așa o să-ți vezi locul
Că n-avem ce vorbi dacă-ai pus deja botul
Te-ai prins care e rostul, vinzi iluzii de afirmare
Degeaba ești tu tare, la nivel de coaie ești mare
Mesaj curat de cartier, să ajungă-n zeci de zone
Brigada Sălăjan, Tony Boșoyzim Zece Tone.
Dinte:.
Rămân în jocul ăsta să-l duc mai departe
Mă bazez pă brigadă că nu se dă de-oparte
Rămân în stradă să dau rime după rime
Din suflet de la mine pentru voi de ani de zile
Mă doare p***a de critici ce aberează câteodată
Secțiunea Sălăjan mi-este mamă mi-este tată
Am rap din abundență, din coerență
Timp vocal, distrugător rup orice concurență
Vrei să mă schimb drace?
Doar Dumnezeu o face
Familia asta mare nimeni n-o desface
Dacă mă vezi că zic fiule am toane bune
Dacă nu scot un cuvânt, nu te da la glume
Port barbă, ca dacii să-mi înțelegi maturitatea
Am capacitatea să-mi arăt și sensibilitatea
Ți-am zis-o mi-a plăcut cartea
Dă-mi partea
Rămâi cu ale tale
Eu păstrez demnitatea.

Smiley - Nemuritor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Duc sacul în spate plin cu vise și-atât,
Știu că orice se poate, nimic de pierdut,
Departe aproape totul e relativ
Nu-i nevoie de scop cât timp ai un motiv,
Să le facem pe toate, nu dormim nicio noapte
Douăzeci și patru șapte

Refren:
Nemuritor, învingător, vis din visător
Nemuritor, în trenul vieții mereu călător,
Nemuritor, învingător, vis din visător
Nemuritor, în trenul vieții mereu călător
Oooo, oooo, oooo, oooo, oooo, oooo, oooo, oooo

Ne hrănim cu emoții, ne îmbătăm cu trăiri
Pun viața la porție la gram sau la kil’
Trecutul e-n spate, viitorul nu știm,
Ne irosim timpul dacă nu zâmbim,
Dacă nu zâmbim

Capul plin de idei și buzunarul cam gol,
Dar speranța nu moare, privim spre viitor
Cei ce schimbă lumea în drumul lor

Smiley - Nemuritori

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Rucsacul în spate plin de vise și-atât
Știu că orice se poate, nimic de pierdut
Departe, aproape totul e relativ
Nu-i nevoie de scop cât timp ai un motiv
Să le facem pe toate, nu dormim nicio noapte.
Nemuritor, învingători din simpli visători
Nemuritor, în trenul vieții mereu călători
Nemuritor, învingători din simpli visători
Nemuritor, în trenul vieții mereu călători
oooo, oooo, oooo, oooo, oooo, oooo, oooo, oooo.
Ne hrănim cu emoții, ne îmbătăm cu trăiri
Pun viața la porție, la gram sau la kil
Trecutul e-n spate, viitorul nu-l știm
Ne irosim timpul dacă nu zâmbim, dacă nu zâmbim.
Nemuritor, învingători din simpli visători
Nemuritor, în trenul vieții mereu călători
Nemuritor, învingători din simpli visători
Nemuritor, în trenul vieții mereu călători
oooo, oooo, oooo, oooo, oooo, oooo, oooo, oooo.
Capul plin de idei și buzunarul cam gol
Dar speranța nu moare, privim spre viitor
Cei ce schimbă lumea în drumul lor.
Nemuritor, învingători din simpli visători
Nemuritor, în trenul vieții mereu călători
Nemuritor, învingători din simpli visători
Nemuritor, în trenul vieții mereu călători
oooo, oooo, oooo, oooo, oooo, oooo, oooo, oooo

Menelaos Ludemis - Strigătul Cel Dintâi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Plecate au fost capetele noastre până atunci,
Ochii îngropați în orbite,
Cerul la orizont stins,
Și speranțele noastre
Îngrădite cu sârmă ghimpată.
Moșnegii gemeau abia ținându-și capul.
Ah! chinuri… chinuri…
Viața era un beci adânc;
Mirosea a mucegai,
Duhnea a foamete
Și a visuri de ofticoși.
Mâini costelive
Încercau să amenințe
Dar cădeau neputincioase.
Strigăte se înălțau
Pline de mânie,
Dar nu știau pe cine să blesteme
Și amuțeau șoptind nedeslușit;
Pe perete scria „Liniște”,
Alături un jandarm
S-o păzească.
Cartierele sărăcăcioase
Înnoptau fără lumină;
Nici măcar un licurici
În loc de opaiț.
Șomerii se culcau devreme.
Nu aveau ce să citească?
Cărțile erau zăvorâte
În școlile semețe
Și copiii le priveau de-afară.
Multă tinerețe am prăpădit
În aceste cartiere.
Mulți pantofi ieftini am tocit;
Multe cămăși ponosite.
Dar am învățat totul –
Nu din manualele școlare.
Nu!.
Învățasem din copilărie
Să citesc alte lucruri:
Vuietul piețelor înghesuite,
Învălmășeala tropăind pe caldarâm.
Oftaturi izbucnind
Pe chei și pe diguri,
Scânteile ce fulgerau
În ochii obosiți ai docherilor,
În porturi
Și pe țărmuri îndepărtate….
Cărți nu începusem să citesc.
Citeam însă tragediile
Care se târau pe drumuri prăfuite.
Citeam pe obrajii supți
Și în ochii înecați în disperare
Ai înfometaților.
Citeam în ochii vecinului meu
Care strângea de pe jos
Mucuri de țigări.
Citeam în ochii bătrânei cariate de ani,
Care se ruga la Dumnezeu
„Să privească nițel și în jos”.
Nu știam să citesc
Nici în lună, nici în stele.
Până și cărțile – târziu,
Prea târziu am început să le citesc.
Dar…
Ceea ce mi-au spus mie
Cocioabele de chirpici,
Ceea ce mi-au spus mie
Cartierele acestea pârjolite,
Ce m-au învățat pe mine tavernele.
Tavernele și cafenelele întunecate
Ale porturilor,
Nici o Enciclopedie
Nu m-a învățat.
Dintr-o altă lume ne tragem noi.
Din epoci brumării ce vor veni
Peste mii de ani.
Lumina electrică
N-a fost inventată încă
Pentru noi.
Și nici telefonul (Știți… este un aparat
Cu care vorbește lumea la distanță…)
Cât despre radio,
L-a descoperit vecinul nostru.
La fel și jucăriile copiilor.
Copiii noștri aflau toate acestea
Numai din basme.
Un copil plângea nemângâiat
În cărțile mele;
Un copil
Fără tată.
Pentru că n-are – nu poate să aibă – tata
Copilul
Căruia nu i-a dăruit un zâmbet,
Pe care nu l-a legănat pe genunchi
Tata…
Pentru că mereu tremurau,
Mereu dureau,
Mereu se frângeau genunchii
Sărmanului tată.
De ani și ani am trăit
În aceste cartiere,
Am asistat la privegherile
Și la sărbătorile lor;
Așteptam pruncii să vorbească
Și pe bolnavii lor deliranți
Să-și deslușească cuvintele.
Am văzut bătrâni implorând
Tot de la cer
Căci nu găseau nimic pe pământ.
Am văzut fete roșind de nedumerire
Din pricina unei priviri fugare
Dăruită de un flăcău trecător.
(Și era mai scumpă decât pâinea…)
Am băut împreună vinul lor ieftin,
Împărțind cu ei măslinele și usturoiul.
Acolo am fost când s-a născut primul lor copil,
Acolo am fost când s-a născut
Primul lor strigăt de revoltă;
Umilă a fost originea lui.
Din bordeie, de pe șantiere a pornit,
Din uliți sumbre și înguste
Prin care abia putea trece un om.
Din porți pe sub care te apleci ca să intri.
De-acolo a țâșnit
Din ziua-n care
S-au târât primele lanțuri,
Din ziua-n care i-au mușcat mâinile
Primele cătușe.
În care au scrâșnit primii pumni.
Sămânță a fost trupul
Primului nevinovat ucis.
Și apa, primele lui picături de sânge….
Nedreptatea duhnea atunci pe Lume.
Lincoln. Spartacus. Marat.
Așteptau să-i îngropăm.
La fel și niște flăcăi
Ai cartierelor noastre
Așteptau și ei să-i îngropăm
Și au căzut înainte de a primi un nume.
Dar noi le-am dăruit pe cel mai frumos.
I-a botezat tatăl lor – Poporul –
Numindu-i „Nemuritori”.
Cei căzuți pe nedrept
Nu devin îngeri.
Devin steaguri,
Devin trompete.
Drumurile încep să fiarbă
Și potcoavele tropăie pe caldarâmuri.
„Liniște… liniște… liniște!.. ”
Despre care „liniște” vorbiți, nemernicilor?
Liniștea-i pentru spitale,
Pentru cimitire.
Dar noi ne-am trezit,
Și am jurat să nu facem „liniște”
Înainte de a vă asigura
Liniștea voastră ETERNĂ!..

Emily Dickinson - XXX

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Niciodată nu am văzut, spun ei,
Nemuritorii Alpi privind în jos,
Cu frunțile ating firmamentul,
Cu sandale orașul,
Umil cu picioare ce
Desenează în joc margarete.
Cine domnule, ești tu, cine eu,
În zi de august?

Ion Pillat - Scutul Minervei VI

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

VI.
Neptun pe mări în spume și-a așezat domnia;
Zefir, pe-o adiere; Boreu, pe-un aprig vânt.
Cibela-mpărătește pe rodnicul pământ,
Și Ceres leagă spicul, și Bacchus crește via.
Și-mpart nemuritorii: văzduhul, apa, glia,
Și tot ce-a fost pe lume, și toate câte sunt.
Un zeu ne duce-n leagăn, și altul în mormânt;
Ei ne trimet păcatul și nevinovăția.
Veghează zei, zeițe pe orișice făptură —
În arbore: Driada; la vatră: zeul Lar,
Suntem ca fire prinse în vasta țesătură.
Nu pot să lupt cu zeul: el dă și el culege;
De el nebunu-ncearcă să fugă în zadar.
Eu mă supun, cuminte, la nendurata lege.

Andra - Nemuritori

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Dac-aș trăi sfârșitul
În brațele tale azi,
Sigur n-o să-mi fie frică,
Aș fi atât de fericită.
Să am un ultim sărut,
Să țină până când
Timpul se oprește,
Sigur n-o să-mi fie frică,
Dacă ești tu ultima clipă.
Spune-mi c-o să fie bine,
Ține-mă la piept din nou..
Nemuritori suntem
Atunci când simțim la fel,
Prin iubire trăim infinit,
Poate începutul e la sfârșit.
Nemuritori vom fi,
Cerul nu ne poate opri,
Prin iubire trăim infinit,
Poate începutul e la sfârșit.
O-o-o-oh, oh
O-o-oh, ah.
Fii aripile mele,
Poartă-mă în paradis,
Norii nu înseamnă frică,
Cu tine mă simt pregătită.
Să mă arunc în necunoscut,
Să râd și să plâng
În brațele tale,
Sigur n-o să îmi fie frică,
Asta nu e ultima clipă.
Spune-mi c-o să fie bine,
Ține-mă la piept din nou..
Nemuritori suntem
Atunci când simțim la fel,
Prin iubire trăim infinit,
Poate începutul e la sfârșit.
Nemuritori vom fi,
Cerul nu ne poate opri,
Prin iubire trăim infinit,
Poate începutul e la sfârșit.
Până la mare albastră,
Iubește-mă cum mă iubești doar tu
Până la un nou început..
Nemuritori suntem
Atunci când simțim la fel,
Prin iubire trăim infinit,
Poate începutul e la sfârșit.
Nemuritori vom fi,
Cerul nu ne poate opri,
Prin iubire trăim infinit,
Poate începutul e la sfârșit.
[Dac-aș trăi sfârșitul în brațele tale azi]
[Sigur n-o să-mi fie frică, aș fi atât de fericită]