nemangaiat

Gerard De Nerval – Dezmoștenitul

de

(El desdichado).1854.Sunt sumbrul, văduvitul – sunt cel nemângâiat,Sunt prințul Aquitaniei, cu turnu-n praf căzut:Mi-e astrul mort – lăuta-mi, cu ceru-i înstelat,Un negru Soare poartă – Melancolia – scut.În noaptea mormântală, tu, ce m-ai mângâiat,Redă-mi un țărm italic, Posilipul pierdutȘi floarea dragă mie, în duhul cel uscat,Și bolta unde vițe măceșul a-văscut.Sunt Amor sau sunt Phoebus. … Citește mai mult

Gerard De Nerval – El Desdichado

de

Sunt cel Nemângâiat, cel Sumbru, cel Uitat,Sunt prințul Acvitaniei ce și-a pierdut moșia:Singura-mi Stea e moartă și-n cântu-mi înstelatRăsare-un Soare negru: este Melancolia.În noaptea de Mormânt, Tu, ce m-ai mângâiat,Redu-mă-n Posilippo, dă-mi marea, BucuriaȘi floarea adorată de-un suflet sfărâmatȘi-umbrarul unde Roza se-mbrățișa cu Via.Sunt Amor sau Phoebus..? Lusignan sau Byron?De-a Doamnei sărutare încă mi-e fruntea … Citește mai mult